Contradictiile lichidatorului Corina Curutz

O fosta angajata a societatii Ceres isi cauta dreptatea de 14 ani

O femeie din localitatea Mihail Kogalniceanu a purtat 37 de procese, din anul 1990 si pana in prezent, pentru simplul fapt ca, la cateva luni dupa Revolutie, i s-a desfacut contractul de munca * In halucinanta poveste a celor 37 de procese, femeia a avut surpriza sa afle ca a fost internata la Sanatoriul psihiatric de la Palazu Mare, ca a lucrat anterior desfacerii contractului de munca pe un post de paznic si ca a fost condamnata penal cu ispasirea pedepsei la locul de munca * Mai mult, toate instantele au facut referire la o chitanta de mana, prin care se atesta ca femeia si-a recuperat drepturile salariale, pentru care, de fapt, continua sa se lupte si in prezent * Ultimele file de isprava la dosarele interminabile mentionate anterior le constituie referirile la lichidatorul Corina Curutz, care mai intai atesta faptul ca femeia a fost muncitor necalificat, iar dupa aceea se opune acordarii drepturilor salariale restante cu indexarile si actualizarile legale, pe acelasi temei nedemonstrat al condamnarii penale cu ispasirea pedepsei la locul de munca

Aventura juridica a Elenei Gaju (47 de ani) din Mihail Kogalniceanu a inceput o data cu Decizia nr. 14/16.03.1990 privind desfacerea contractului individual de munca, in temeiul articolului 130, litera "i" din vechiul Cod al Muncii, semnata de directorul SC "Ceres" SA Mihail Kogalniceanu, Vasile Zelca. Femeia fusese angajata la fostul IAS din localitatea citata si locuia intr-o cladire sociala din incinta acestuia. Ea spune ca, in 1990, pentru a subtia grila de personal, directorul Vasile Zelca i-a desfacut contractul de munca pe temeiuri disciplinare, desi "abaterile" invocate nu au existat in realitate. Avand in vedere aceste considerente, femeia a contestat decizia la Judecatoria Constanta, instanta competenta, potrivit legislatiei anilor `90, de a solutiona litigiile de munca. Procesul a durat pana in anul 1994, datorita tertipurilor juridice orchestrate de avocatii societatii "Ceres". In primul an al procesului, reprezentantii societatii au anexat la dosar o adeverinta medicala, semnata de medicul generalist de la dispensarul comunal Kogalniceanu, dr. Gina Tingearu, din care reiesea ca Elena Gaju sufera de o forma de psihopatie severa. Realizand pericolul social prezentat de faptul ca o nebuna cu acte in regula ar fi in libertate, instanta a solicitat cercetari, suspendand judecarea procesului. Intr-o prima faza, comandantul Biroului de Politie Mihail Kogalniceanu, Gheorghe Amprosa, a declarat instantei ca femeia se afla in evidentele organelor de ordine, datorita unei adeverinte eliberate de Sanatoriul psihiatric Palazu Mare, din care reiesea ca aceasta sufera de o forma severa de psihopatie. Mai mult, acesta a depus la dosar o adeverinta parafata de medicul Sava Tudor, de la amplasamentul citat. Dupa cercetarile ordonate de instanta, s-a dovedit ca medicul murise in anul 1992, inainte de a semna adeverinta prezentata instantei. In aceste conditii, Elena Gaju a castigat procesul, instanta dispunand prin sentinta civila 1863/1994 anularea deciziei de desfacere a contractului de munca si reincadrarea reclamantei pe postul avut anterior.

Vasile Zelca a scapat de belele cu ajutorul politistului Amprosa

Dintr-o regretabila eroare, instanta nu a dispus si achitarea sumelor restante, astfel incat Elena Gaju a chemat pentru a doua oara in instanta societatea "Ceres". Prin sentinta 707/20.01.1995, instanta obliga societatea sa-i achite 1964.063 de lei. Dupa apelurile si recursurile de rigoare, precum si dupa alte procese deschise pentru ca angajatorul refuza sa o repuna in drepturi, femeia afla, in instanta, ca directorul Vasile Zelca a intocmit o decizie de imputare, cu numarul 7/06.04.1995, prin care ii retinea 956.290 de lei pentru chiria locuintei sociale. Totodata, "Ceres" a prezentat o chitanta de mana, prin care se arata ca societatea i-a achitat reclamantei diferenta de 1007.773 de lei, desi Elena Gaju spune ca nu a vazut nici un ban. Procesele au continuat pe mai multe planuri, reclamanta solicitand obligarea societatii de a o reincadra in munca, de a-i plati sumele restante, precum si alte sume datorate din exploatarea unei suprafete de 0,5 hectare de teren, care ii revenea prin contractul colectiv de munca. Pe 21.04.2000, in dosarul 19882/1999, al 30-lea in seria proceselor, Elenei Gaju i se refuza dreptul de a executa societatea, pe motiv ca aceasta si-a achitat restantele integral si ca a incercat sa o incadreze pe functia de paznic, avuta anterior desfacerii abuzive a contractului de munca. "Ceres" a prezentat o adresa de la Politia Kogalniceanu, semnata de acelasi Gheorghe Amprosa, prin care se certifica faptul ca Elena Gaju nu a obtinut acordul organelor de ordine pentru a fi reincadrata ca paznic, pe motivul mai vechi al adeverintei suspecte de la Sanatoriul de psihiatrie din Palazu Mare. Societatea a motivat ca a repartizat-o pe fosta angajata la o alta sectie, insa aceasta a refuzat dupa o zi sa se mai prezinte la locul de munca. Au urmat alte cinci procese, prin care Elena Gaju a incercat sa demonstreze ca nu a fost paznic niciodata in viata ei, ca nu a fost internata pentru lipsa de discernamant si ca directorii care s-au succedat la conducerea "Ceres" au refuzat sa o repuna in drepturi, pe acestia din urma reclamandu-i penal.

Corina Curutz a reluat cu toptanul argumentele lui Zelca

Intre timp, societatea a intrat in reorganizare judiciara, toate actele emanand de la aceasta purtand semnatura lichidatorului Corina Curutz, un soi de eminenta cenusie a lichidarilor din judetul Constanta, cunoscuta mai ales pentru deciziile controversate pe care le-a luat la societatea "Pacomb", unde administreaza falimentul. Curutz a acceptat sa poarte un dialog civilizat cu Elena Gaju, in urma caruia i-a sugerat acesteia sa dea societatea inca o data in judecata, pe motiv ca vorbele nu se cos la dosar. Corina Curutz a acceptat, totusi, sa-i elibereze o adeverinta, in urma cercetarii arhivei societatii falimentare, din care reiese ca femeia a fost angajata cu contract de munca, din 1987 pana in 1990, pe o functie de muncitor necalificat. Pentru prima data, Elena Gaju se afla in posesia dovezii ca nu a fost niciodata paznic, asa cum sugerase conducerea "Ceres" in coabitaj cu Politia din localitate. Tot la sugestia lichidatoarei, femeia s-a inscris la masa credala a societatii din Kogalniceanu, insa in 2003 a avut surpriza de a nu mai gasi nici un act in dosarul depus la Tribunalul Constanta. In aceste conditii, Elena Gaju a deschis un nou proces, impotriva lichidatoarei, solicitand sa fie inscrisa la masa credala si sa primeasca sumele restante, recalculate cu rata de inflatie si majorarile legale la jumatate de miliard de lei. In dosarul 2226/2004, Curutz a prezentat concluzii scrise, prin care arata ca reclamanta a fost repartizata la societate printr-o sentinta penala de condamnare cu executarea pedepsei la locul de munca, dupa care a fost angajata in functia de paznic. Lichidatoarea uitase subit de adeverinta eliberata sub semnatura ei, din care reiese cu totul altceva despre functia ocupata de reclamanta in cadrul societatii. Mai mult, randuri intregi din concluziile scrise ale acesteia sunt preluate cu toptanul dintr-o intampinare depusa de fostul director de la "Ceres", intr-unul din multele si halucinantele dosare ale Elenei Gaju. Bineinteles ca vorbele se cos la dosar, pentru ca in sprijinul argumentelor invocate lichidator nu a putut depune nici un act justificativ, dintr-un anumit tip de neputinta care i-a ilustrat si demersurile lui Zelca. Pur si simplu, actele in cauza nu au existat niciodata. Curutz a castigat procesul pe motivul neindeplinirii conditiilor constituirii unei creante certe, lichide si exigibile. Elena Gaju a declarat recurs, iar procesul se judeca la Curtea de Apel Constanta. Femeia continua sa spere ca justitia care i-a creat numai neplaceri pana acum ii va acorda si dreptatea pe care o cauta de 14 ani.