Criminalistul Sadâc Zafer „Sunt singurul procuror care a obţinut detenţia pe viaţă pentru un ucigaş!" (galerie foto)

Sadâc Zafer şi-a câştigat un renume: acela că foarte puţine cazuri care intră în mâna lui rămân nerezolvate. Ba, mai mult, este singurul procuror care a reuşit, prin probele administrate, să convingă instanţa de judecată să dea pedeapsa maximă: condamnarea pe viaţă.

Citeşte şi „Procurorul care a rezolvat cele mai îngrozitoare crime din Constanţa“

A fost un copil crescut la ţară, în partea de sud a judeţului Constanţa.

Era în liceu când a decis că vrea să devină procuror. „În clasa a IX-a am asistat la o discuţie între soţul dirigintei şi un procuror. Vorbea atât de frumos despre anchetele pe care le face un criminalist încât m-a cucerit", povesteşte el.

Aşa se face că a dat examen la Facultatea de Drept din Bucureşti. Erau 17 pe un loc, însă a luat examenul fără probleme. De la 1 decembrie 1996 instrumentează crime.

Primul caz

Nu va uita niciodată primul lui caz: la Ion Corvin a avut loc un omor, în Căminul Cultural. Se bătuseră gaşca din Ion Corvin cu cea din Băneasa. „Tânărul fusese ucis cu o bâtă de baseball. Am audiat atunci vreo 40 - 50 de persoane şi au rămas cam 10 - 11 suspecţi. „Dintre aceştia, unul singur a început să transpire, să roşească, i se făcuse sete...", povesteşte anchetatorul. A realizat că el este vinovatul. De altfel, autorul a fost şi condamnat.

Triplul asasinat de la Mangalia, cel mai greu caz

Acesta a fost primul lui dosar. Cea mai grea cauză a fost triplul asasinat de la Mangalia. „Sunt singurul procuror care a reuşit o condamnare de detenţie pe viaţă!", spune el.

În 2004, soţii Ion Alexandru şi Lucreţia şi fiica lor de opt ani, Amalia, au fost ucişi. Autorii crimelor, Niculescu Ştefan şi Shyti Blenis (cetăţean albanez, student la Universitatea Ovidius, prieten cu Niculescu), au fost arestaşi în decembrie 2004, după două luni şi jumătate de la săvârşirea faptei.

Citeşte şi „Magistratul a alergat cu maşina personală după o bandă de hoţi“

Cei doi tineri au sunat la uşa familiei Ion. Ştefan Niculescu este fiul surorii Lucreţiei Ion, iar albanezul Blenis se cunoştea bine cu ei, deoarece fusese coleg de liceu cu Ştefan. Cei doi i-au omorât pe Lucreţia şi pe Alexandru. Pe femeie au sugrumat-o, iar pe soţul ei l-au înjunghiat.

Cele două cadavre au fost îngropate, în aceeaşi groapă, într-o pădurice din sudul litoralului. Apoi, cei doi s-au dus la şcoala unde învăţa copila. Pe drum, criminalii au sugrumat-o. S-au oprit în pădurea de la Valu lui Traian, au săpat o groapă şi au îngropat corpul micuţei. Fetiţa mai trăia când a fost îngropată, întrucât pe căile respiratorii s-au găsit urme de pământ.

Chiper, condamnare pe viaţă

Un alt criminal care a primit detenţie pe viaţă este Ştefan Chiper, care a omorât cu sânge rece trei persoane. Chiper s-a asociat cu un prieten urmând să construiască un hotel în staţiunea Costineşti. Înţelegerea era ca terenul să fie pus la dispoziţie de asociatul său, iar Chiper să aducă banii necesari investiţiei. În încercarea de a susţine acest proiect, Chiper s-a împrumutat de la mai multe persoane, ba chiar a vândut terenurile al căror proprietar era. Procurorii spun că, epuizând toate resursele, acesta a pus la cale mai multe omoruri. Întrucât deţinuse în trecut mai multe autoturisme de lux şi ştia cât de valoroase sunt acestea, el a început să caute cumpărători, cu gândul de a-i ucide, pentru a le fura autoturismele. După ce îi ademenea în apartamentul său, îi lovea în cap cu un ciocan.

După ce erau ucise, victimele erau înfăşurate în folii de celofan, băgate în saci de rafie şi ascunse sub patul din dormitor. În timpul nopţii, el transporta cadavrele până în apropiere de Agigea, unde le agăţa un sac de pietriş şi apoi le arunca în Canalul Dunăre - Marea Neagră. O singură dată s-a abătut de la schema iniţială: o victimă a fost otrăvită cu furadan.

În fiecare an, un ucigaş scapă nepedepsit

Cu toate eforturile anchetatorilor de a da de urma criminalilor, procurorul spune că în fiecare an se comite câte o crimă care rămâne cu autor necunoscut. „Sunt de acord că nu există crimă perfectă, dar poate am trecut pe lângă infractor sau nu am văzut anumite probe, pentru că asta face procurorul: strânge în urma infractorului, dar prefer să scape 10 vinovaţi nepedepsiţi decât să fie condamnat un nevinovat", este deviza procurorului.

Suspectul numărul 1 a murit

Cel mai vechi dosar cu autor necunoscut este de prin 1997. În aceste zile se va împlini şi termenul de prescripţie. Niciodată nu a fost prins cel care l-a ucis pe bărbatul găsit mort la marginea localităţii Coslugea pe data de 16 noiembrie 1997. „La un moment dat, în cercul de suspecţi era un bărbat din Călăraşi. Vorbisem cu colegii noştri de acolo să-l reţină şi să-l audieze, însă între timp a murit. Poate era el, poate nu..."

Pe lângă munca de prindere a criminalilor, procurorul le dezvăluie studenţilor din secretele criminalisticii. Deşi a primit mai multe oferte de a lucra la Bucureşti, le-a refuzat pe toate. A rămas la Constanţa.

Nu este căsătorit. Poate şi din cauza pasiunii sale prea mari de a-i vedea după gratii pe cei vinovaţi! „Un bărbat nu poate face mai multe lucruri deodată, ca femeile!", spune sincer procurorul.