Dezvaluiri socante din beciurile vechii Securitati

Comunismul n-a iertat pe nimeni

Inginerul Ion Ninulescu a fost vicepresedinte al primului Sindicat Agricol din Romania, infiintat la Murfatlar * Fiu de mosier, agronomul a fost considerat "dusman de clasa", fiind judecat si condamnat la munca silnica pe viata in anul 1952 * Pentru ca nu s-a supus ideologiei comuniste, inginerul a indurat cele mai cumplite chinuri in beciurile Securitatii din Constanta

Fiecare dintre noi cunoaste pe cineva pe care comunismul nu l-a iertat. Unii iertati au scapat de aproape toate servitutile sistemului, ca urmare a unui crez si a unui efort moral considerabil. Sa fi existat oare o imunitate la aceasta ideologie? Sa fi fost vorba de un tip de refuz genetic, caruia abia azi ii descoperim cuprinderea si importanta? Se implinesc 60 de ani de la primul bombardament anglo-american asupra Bucurestiului, un inceput de groaza, calvar, necazuri, distrugeri pentru orasele si tara romaneasca. "Eram student la Agronomie. Pe data de 2 aprilie s-au inchis portile facultatilor, profesorii spunandu-ne sa parasim Bucurestiul, urmand sa ni se comunice cand se vor afisa datele examenelor si anumite alte dispozitii", declara inginerul Ion Ninulescu. Fiu de mosier, absolvent al Facultatii de Agronomie din Bucuresti, promotia 1946, Ninulescu a avut probleme cu regimul comunist pentru ca provenea dintr-o familie de mosieri, considerati la acea vreme "dusmanii poporului". Inginerul povesteste ca si-a inceput stagiul de practica la Statiunea experimentala Murfatlar. "Chipurile, lucram la laborator, dar mergeam pe teren mai tot timpul si cautam sa ajut atat salariatii, cat si muncitorii, pentru ca voiam sa fiu aproape de problemele cu care se confrunta. In acea perioada, Partidul a hotarat sa infiinteze sindicate, iar eu am fost numit primul vicepresedinte al Sindicatului Agricol din Romania. Pe parcursul desfasurarii activitatii au inceput sa apara cereri din partea muncitorilor, de marire a salariilor si acordarea altor diverse drepturi. Pentru ca presiunile exercitate erau prea mari, au dat curs la suspiciuni. Astfel, a venit un control de la Partid, iar presedintele si toti ceilalti care erau de fata s-au laudat ca prin sindicat muncitorii colaboreaza cu mosierii". Replica spionilor de la Partid a fost dura: "Noi nu trebuie sa ne impacam cu burghezia, noi trebuie sa distrugem burghezia!". La auzul acestor vorbe, incet-incet, Ninulescu s-a retras din functie, pe motiv ca "trebuie sa ma pregatesc pentru examenul de diploma", gandind ca dupa aceea sigur va fi repartizat in alta parte."Masa festiva" de la Securitate"Uneori ma trezesc in toiul noptii, din cauza unor voci din trecut care imi tulbura si acum visele. Imi cotrobaiau casa si imi strigau ca sug sangele poporului si sunt in slujba dusmanilor de clasa. Printr-o decizie din anul 1949 a autoritatilor comuniste, o lucrare necesara statului roman, Canalul Dunare-Marea Neagra, a devenit un mijloc de lichidare a vechii clase politice din Romania, sub pretextul perfid al "reeducarii prin munca" a acesteia. Ion Ninulescu a participat la lucrarile Canalului, ca sef al Gospodariei nr. 4, Poarta Alba, o mare gradina ce asigura hrana pentru detinutii politici de pe santier. El isi aminteste de vremurile de chin petrecute acolo. "Eu ma straduiam sa adun in jurul meu cat mai multi detinuti politici, pentru ca stiam ca ei ispasesc o vina imaginara. De aceea, raportam ca am nevoie de mai multi oameni decat era normal, pentru muncile agricole. Lor le convenea sa lucreze in gradina decat sa sparga piatra". Desi il despart multi ani de clipele negre cand a fost arestat, amprenta lor este inca vie. "Imi amintesc ca peste nici o saptamana aveam sa implinesc 29 de ani. I-am sarbatorit in beciurile Securitatii din Constanta, dupa ce in noaptea de 7 spre 8 august 1952 am fost arestat, sub ochii ingroziti ai sotiei". Fetita inginerului, in varsta de numai trei ani, nu realiza ce se intampla cu tatal ei, care era imbrancit dintr-un colt in altul. Baietelul in scutece plangea icnit, cu toate eforturile mamei de a-l linisti. Tinerii soti nu intelegeau mare lucru din vorbaria rastita a satrapilor, care aruncau pe jos continutul sertarelor, injurandu-l pe "chiabur". Cand a ajuns intr-unul din beciurile Securitatii, "infractorul", trebuia sa raspunda la intrebari precum: "Care a fost atitudinea fata de regimul actual?" sau "Ce te-a determinat sa sabotezi?". Intre reprizele de bataie cu saculetul cu nisip in ceafa, de strivire a degetelor si de lovire cu vergeaua peste testicule, se obtineau cateva vorbe prin care "vinovatul" era obligat sa-si recunoasca fapta. Prin sentinta de la 10 septembrie 1952, Ninulescu a fost condamnat de Procuratura Militara la 15 ani munca silnica, 10 ani degradare civica si o mie de lei constand in cheltuieli de judecata, pentru crima de sabotare a propasirii economiei nationale a Republicii Populare Romania. Incet-incet, razele soarelui isi fac timid aparitia prin geamurile ferestrei din camera unde reporterii ZIUA de Constanta au consemnat memoriile lui Ion Ninulescu. Mai tarziu se sterge tot, o data cu povestile despre "lumea grandioasa" a regimului comunist, unde multi romani au fost obligati sa-si gaseasca identitatea plini de abnegatie.