Din ciclul consacrat al achitărilor judecătorului Epure Povestea procesului cu „happy-end" al afaceristei suspectate de mega-prejudiciu

Magistratul Marius Cristian Epure, din cadrul Secţiei penale a Curţii de Apel Constanţa, „loveşte" din nou. Din ciclul celebrelor sale achitări definitive, soldate cu suspiciuni de recidivă a „clienţilor" achitaţi, ZIUA de Constanţa vă dezvăluie cazul Iuliei Adina Davidică, o femeie condamnată de două instanţe pentru delapidare şi achitată definitiv de completul prezidat de judecătorul Epure. La momentul de faţă, femeia este cercetată de poliţiştii constănţeni pentru infracţiuni similare. De menţionat că situaţia Iuliei Adina Davidică pare a fi o copie foarte fidelă a cazului celebrului Petru Orza, individ de asemenea condamnat de două instanţe şi achitat de cea în care s-a aflat şi magistratul Marius Cristian Epure, individ care a obţinut daune de 25.000 de euro de la statul român pentru primele condamnări numai pentru ca, după câţiva ani, să fie trimis în judecată pentru fapte aproape identice cu cele pentru care fusese condamnat înainte ca judecătorul să-i reabiliteze numele.

În ediţiile anterioare, ZIUA de Constanţa a prezentat cazul constănţeanului Petru Orza, individul despăgubit cu 25.000 de euro de statul român în baza achitării pronunţare de completul din care a făcut parte şi magistratul Marius Cristian Epure, în condiţiile în care alte două instanţe îl găsiseră vinovat de furt calificat. Mai mult, dată fiind achitarea obţinută de la Curtea de Apel, statul român a fost obligat să-i returneze lui Orza şi suma pe care fusese acuzat că ar fi sustras-o. În prezent, însă, individul se află închis în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Poarta Albă, fiind inculpat pentru fapte aproape identice cu cele pentru care fusese achitat şi despăgubit într-un proces aflat în plină desfăşurare la Judecătoria Constanţa. Revenind însă la cazul Iuliei Adina Davidică, cel puţin până în acest moment, acesta prezintă similarităţi aproape alarmante cu situaţia lui Petru Orza. Mai exact, în anul 2009 femeia a fost găsită vinovată de magistraţii Judecătoriei Constanţa şi de cei ai Tribunalului Constanţa de comiterea infracţiunilor de delapidare în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, tot în formă continuată. Pe cale de consecinţă, femeia a fost condamnată la un an de închisoare şi, respectiv, trei luni de închisoare, însă, potrivit legislaţiei în vigoare, pedepsele au fost contopite, suspecta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de un an de închisoare. Totodată, magistraţii care au condamnat-o pe Iulia Adina Davidică au decis să-i suspende condiţionat executarea pedepsei, termenul de încercare fiind fixat la trei ani de zile. La Tribunal, pedeapsa i-a fost redusă la opt luni de închisoare, tot cu suspendare condiţionată, termenul de încercare fiind fixat la doi ani şi opt luni.

Cu achitare definitivă, dar ajunsă în atenţia poliţiştilor

Toate bune şi frumoase, numai că procesul ajunge în recurs la Curtea de Apel Constanţa, iar dosarul este repartizat completului de judecată prezidat de magistratul Marius Cristian Epure şi format din judecătorii Viorica Lungu şi Eleni Cristina Marcu. La finalul judecării recursului, Curtea de Apel Constanţa pronunţă decizia penală nr. 69/P, în dosarul cu numărul 7013/212/2008, prin care Davidică este achitată, în baza articolului 10 litera d din Codul de procedură penală, potrivit căruia faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii. Totuşi, la circa un an de la pronunţarea verdictului „nevinovat", Iulia Adina Davidică ajunge din nou în atenţia anchetatorilor, fiind suspectată de implicare într-o posibilă evaziune fiscală soldată cu un mega-prejudiciu de sute de miliarde de lei vechi. Dar să vedem cum au stat lucrurile în cazul primei anchete care au vizat-o pe Iulia Adina Davidică. Conform instanţei, la vremea condamnării sale iniţiale, aceasta era asistent manager la SC Neo Construct Company SRL, fiind condamnată prin hotărârile pronunţate de Judecătoria Constanţa şi Tribunalul Constanţa, nu numai la un an cu suspendare, dar şi la plata sumei de 20.260,77 de lei plus dobândă către SC Pinos Trade 2001 SRL, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale. Conform rechizitoriului confirmat de două instanţe şi infirmat de Curtea de Apel, SC Pinos Trade 2001 SRL a fost înfiinţată în noiembrie 2001, obiectul principal de activitate fiind vânzarea cu amănuntul a produselor textile, iar activitatea secundară fiind distribuirea de produse cosmetice şi cartele telefonice, în timp ce administrator era Vasile Ţăpurin, devenit martor în procesul penal.

59 de facturi false

Iulia Davidică a fost angajată la firma cu pricina în februarie 2005, iar printre atribuţiile sale se numărau distribuirea de produse cosmetice şi cartele telefonice şi încasarea de la beneficiari a contravalorii produselor, având repartizate zonele Medgidia, Cernavodă, Năvodari. Conform instanţei, femeia trebuia să contacteze beneficiarii, să preia comenzile, iar la sediul firmei urmau să se întocmească facturile fiscale pe numele beneficiarilor, marfa fiind livrată ulterior, cu maşina societăţii. Operaţiune simplă în principiu, aceasta a dus la unele „scăpări". Astfel, în august 2005, administratorul firmei a verificat situaţia debitorilor şi a constatat că soldul debitelor pe zonele repartizate Iuliei Davidică era foarte mare. În urma cercetărilor întreprinse, s-a stabilit că, de fapt, deşi pe facturi era menţionat că marfa ar fi fost livrată beneficiarilor, în realitate facturile fiscale nu fuseseră emise acestora. După cum au arătat primele două instanţei care au analizat cazul, „din raportul de expertiză judiciar-contabilă rezultă că cele 59 de facturi fiscale, în valoare de 21.260,92 de lei, completate de inculpată, au fost emise în contul unor clienţi care nu au comandat niciodată mărfurile înscrise în facturi, mărfurile nu le-au fost livrate, iar semnăturile de primire, indescifrabile, aplicate pe facturi, nu le aparţin beneficiarilor". Totodată, „prin raportul de expertiză contabilă s-a concluzionat că valoarea prejudiciului este de 20.260,77 de lei (...) întrucât suma de 1000,15 lei încasată în baza a 15 chitanţe, a fost predată la societate de către inculpată". De asemenea, a mai reieşit în urma investigaţiilor că unii dintre presupuşii clienţi reprezentau firme inexistente, iar alţii nu desfăşuraseră niciodată activităţi cu societatea unde lucra Davidică. „Potrivit martorului Ţăpurin Vasile, cu prilejul acestor verificări, inculpata a recunoscut că şi-a însuşit sumele de bani rezultate din livrarea de cartele telefonice". Mai mult, instanţele au stabilit că, la audierile din faza de urmărire penală, acuzata ar fi recunoscut că a întocmit cele 59 de facturi fiscale, „însă a negat însuşirea sumei de 20.260,77 de lei, reprezentând contravaloarea acestora".

Fapta nu e chiar infracţiune

De asemenea, se mai arată că „în faza de judecată, inculpata a declarat că în unele cazuri martorul Ţăpurin Vasile îi spunea să nu emită facturi şi chitanţe, iar cu privire la suma de bani constatată lipsă, a precizat că nu încasase încă banii de la clienţi". Totuşi, primele două instanţe au constatat „că apărările inculpatei sunt infirmate de declaraţiile martorului Ţăpurin Vasile şi ale martorilor Rusu Ghiţă şi Blebea Georgian". „Faţă de probele administrate în cauză, instanţa de fond a constatat vinovăţia inculpatei sub forma intenţiei directe ca fiind dovedită, şi rezoluţia infracţională unică în baza căreia inculpata a acţionat, având în vedere intervalele scurte de timp la care inculpata a acţionat, prin folosirea aceloraşi procedee în comiterea actelor componente ale activităţii infracţionale, respectiv prin întocmirea în fals a 59 de facturi fiscale", se arată în motivarea sentinţei de condamnare. Totuşi, instanţa de recurs (şi ultima) a contrazis concluziile primilor judecători. „Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut o altă situaţie de fapt decât cea care rezultă din probele administrate", au spus judecătorii Curţii. „S-a reţinut că inculpata a întocmit în fals 59 de facturi fiscale, iar fapta acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii 290 Cod penal cu aplic. 41 al. 2 Cod penal, deşi din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile invocate a fi falsificate (înscrisuri sub semnătură privată) şi din raportul de expertiză judiciară grafoscopică, rezultă că semnăturile înscrise la rubrica beneficiar din aceste facturi nu au fost contrafăcute de către inculpată". Judecătorii au mai arătat că „în ce priveşte conţinutul acestor documente fiscale se constată că acestea nu conţineau toate menţiunile obligatorii potrivit legii, pentru a putea servi la înscrierea în evidenţa contabilă şi pentru a putea constituie documente doveditoare a încheierii unui act de comerţ". „În lipsa acestor menţiuni obligatorii potrivit legii, aceste înscrisuri nu puteau servi nici la înregistrarea operaţiunilor în contabilitate şi nici la justificarea valorificării de către inculpată în numele şi pe seama angajatorului sau către terţi beneficiari, a cartelelor valorice cu credit preplătit pentru telefonie mobilă, astfel încât nu erau apte să producă consecinţe juridice", au arătat magistraţii Curţii de Apel. Aceştia au mai spus că „se constată că nici întocmirea în parte de către inculpată a unor facturi fiscale neconforme şi inapte de a produce consecinţe juridice, nici lipsa din gestiunea acesteia a unor bunuri, asupra cărora inculpata avea obligaţia de păstrare şi justificare, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnată, sens în care se apreciază că în cauză acţiunea penală nu poate fi exercitată împotriva inculpatei în vederea tragerii sale la răspunderea penală întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 10 litera d Cod procedură penală (nr. faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii)". Scurt şi la obiect.