Falsuri la dosar

Dovezi dubioase la baza unor decizii judecatoresti la fel de indoielnice

In urma unui accident de circulatie petrecut in urma cu mai multi ani, justitia a luat decizii pripite * Adrian Pralea contesta modul de instrumentare a cazului * Dosarul instrumentat contine documente care nu ar corespunde cu realitatea * Printre multe alte inadvertente, o serie de facturi false prezente la dosar fac obiectul indoielii vizavi de corectitudinea instrumentarii cazului * Replica lui Iordan ne-a lasat perplex, acesta injurandu-ne ca la usa cortului si amenintandu-ne cu datul in judecata * La aceasta ora, casa celui acuzat in baza unor dosare suspecte este in notificata pentru executare silita

Cazurile nefericite aparute ca urmare a unor grave accidente de circulatie au fost, la vremea lor, ca de obicei, intens mediatizate in presa constanteana. In urma cu aproximativ cinci ani de zile, un asemenea accident de circulatie a avut urmari deosebit de grave atat pentru victima in sine, cat si pentru cel care a avut ghinionul sa apara ca principalul vinovat al producerii accidentului. De ce ne-am abatut atentia asupra acestui caz despre care mai mult ca sigur ca multa lume isi va aduce aminte? Deoarece exista suspiciunea, in mare parte indreptatita, ca instrumentarea cazului in justitie si condamnarea prezumtivului vinovat au fost facute in mod aleatoriu si fara o baza solida de dovezi, fapt care acum atrage dupa sine oprobriul public vizavi de sistemul juridic romanesc.

Istorie fatala

Zilele trecute, la sediul redactiei noastre s-a prezentat un cetatean care avea sa aduca o serie de dovezi, certe in opinia sa, cum ca justitia constanteana foloseste pentru rezolvarea cazurilor documente si declaratii false. Ca o repercusiune asupra acestei stari de fapt, acum cetateanul care se considera victima a sistemului juridic romanesc mai are putin si este efectiv evacuat din propria casa, in urma unei sentinte judecatoresti cu efect de executare silita asupra bunurilor sale. Radacinile tragediei incep inca din luna decembrie 1998, mai precis in data de 21 decembrie, cand Ion Adrian Pralea, langa care se afla si sotia sa, conducand un autoturism marca Espero, a fost implicat intr-un accident de circulatie. Impactul s-a produs cu un alt autoturism marca Skoda Oktavia, la volanul careia se afla Gheorghe Iordan, pe scaunul din dreapta acestuia aflandu-se fiica sa, Florina Iova Iordan. In urma coliziunii celor doua vehicule, cei din autoturismul Skoda au suferit vatamari corporale, Florina Iova necesitand, la acel moment, un numar de sapte zile de spitalizare cu internare, iar tatal ei nici una. Imediat dupa producerea accidentului, Adrian Pralea s-a deplasat la Spitalul Judetean Constanta, pentru a i se acorda asistenta medicala sotiei sale, dupa care s-a intors la locul accidentului. Acelasi lucru l-au facut si ceilalti pasageri ai autoturismului implicat in accident. In acest rastimp, spune Adrian Pralea, fara a fi consultati cei implicati in accident, agentii de circulatie sositi la fata locului au intocmit procesul-verbal de constatare, precizand ca vina ar fi apartinut exclusiv soferului autoturismului Espero. Politistii consemnasera faptul ca Pralea nu ar fi acordat prioritate, desi toata lumea a observat ca masina acestuia era lovita direct in spate. Procesul-verbal amintit, nesemnat de nici unul dintre cei implicati in accident, fara motivare, a stat la baza intocmirii dosarului penal al lui Pralea, pentru vatamare corporala grava din culpa.

Doua accidente in acelasi an

La data producerii accidentului, Iova Florina Iordan era angajata a Teatrului de Balet "Oleg Danovski" in functia de balerina M III, iar tatal acesteia, Gheorghe Iordan, era inspector in cadrul Serviciului de Mobilizare si Pregatire a Teritoriului pentru Aparare din cadrul Prefecturii Constanta. In urma accidentului produs la data mentionata mai sus, balerina a obtinut un certificat medical cu nr. 1082077, eliberat la data de 28 decembrie 1998 (data externarii), in care era stipulat faptul ca aceasta a suferit o "luxatie de sold drept", consecutiv accidentului din 21 decembrie, pentru o perioada de 90 de zile. Conform documentelor puse la dispozitie de Pralea, am aflat ca balerina mai suferise un alt accident la inceputul anului 1998, in urma caruia obtinuse un certificat medical cu nr. 1060853, cu diagnosticul "vatamare grava a soldului stang". Ca urmare a acelui accident, beneficiase la inceputul anului 1998, deci cu mult inainte de accidentul in care a fost implicat Pralea, de 73 de zile de concediu medical si 123 de zile de concediu fara plata, necesare refacerii in urma accidentului suferit la soldul stang. In urma accidentului din decembrie, Gheorghe Iordan si-a scos si el un certificat medico-legal pentru o perioada de 30 de zile de ingrijiri medicale. Ca urmare, cei doi, tata si fiica, au inaintat plangeri penale impotriva lui Pralea, pentru vatamare corporala grava din culpa, dosar ce a fost instrumentat de Politia Municipiului Constanta, sectia Cercetari Penale. In timpul cercetarii penale a fost dispusa, cum era si normal, efectuarea unei expertize tehnice vizavi de conditiile in care s-a produs accidentul din decembrie 1998. Din pacate, expertiza tehnica s-a efectuat mai mult decat superficial si neprofesionist, considera aparatorii lui Pralea, concluzionand, fara a da vreo explicatie logica si fara a argumenta stiintific, asa cum era normal, cauzele producerii accidentului. Conform primei expertize, vina producerii accidentului ar fi apartinut exclusiv lui Pralea. Dar cei care au efectuat acea expertiza nu luasera - sau mai degraba nu au vrut - sa ia in seama faptul ca autoturismul condus de Pralea se incadrase deja pe banda intai de mers si parcursese deja peste 12 metri paralel cu axul drumului, autoturismul lui Iordan isi schimbase directia de mers de pe banda a doua pe banda intai, lovindu-l astfel in spate Espero-ul. Viteza de deplasare a Skodei conduse de Iordan, conform calculelor politiei, era de 86 de kilometri pe ora, deci cu mult peste limita admisa legal in localitati, iar calculului acestei viteze ii lipsea constanta determinata de pierderea de viteza rezultata prin deformarea autoturismelor la impact. Un alt aspect, sustinut de Adrian Parlea, se refera la faptul ca autoturismul Skoda, condus de catre Iordan, ar fi circulat cu numere de inmatriculare false. Numerele de pe tablitele de inmatriculare ale Skodei nu coincideau cu cele inscrise in talonul masinii. Dupa producerea accidentului, organele de politie au pus in vederea ambilor soferi implicati sa nu repare masinile pana la finalizarea cercetarii. In schimb, Gheorghe Iordan si-ar fi reparat masina, in felul acesta nemaiputandu-se evalua pierderea de viteza datorata deformarii si nici observa exact avariile suferite. Rezultatele asa-zisei expertize au fost imediat contestate de Pralea, deoarece efectele il dezavantajau net pe acesta. In consecinta, Pralea a suportat cheltuielile efectuarii unei alte expertize, luand in calcul toate elementele sus-mentionate, la care au fost adaugate calcule stiintifice efectuate de experti pentru determinarea tuturor conditiilor de deplasare, deformare si impact intre cele doua masini, chiar daca Skoda fusese cosmetizata. Concluzia acestei expertize, efectuata mult mai profesional decat prima, a fost ca ambii conducatori auto puteau evita producerea accidentului. Dovada sta raportul de expertiza tehnica cu nr. 160/10 martie 1999, intocmit de expertul tehnic auto, conferentiar universitar dr. inginer Ion Nicolescu.

Cercetare penala cusuta cu ata alba

Avand mari indoieli vizavi de modul in care decurgea cercetarea penala in principiu, fiind vizate asa-zisele documente oferite de victimele accidentului, Pralea a inaintat o cerere probatorie prin care a solicitat o expertiza tehnica cu trei experti de la Institutul National de Criminalistica, o expertiza medico-legala a victimei Florina Iova la Institutul de Medicina Legala "Mina Minovici", tinand cont de anumite inadvertente flagrante cuprinse in certificatele medico-legale inaintate de victima. Totodata, Pralea a solicitat si o expertiza psihiatrica a lui Gheorghe Iordan, in vederea determinarii capacitatii psihice de a conduce un autoturism pe drumurile publice. Aici, Adrian Pralea ne-a declarat ca avea informatii certe conform carora, in momentul producerii accidentului, Gheorghe Iordan s-ar fi aflat deja de sase luni sub tratamentul medicului psihiatru Carol Friedman, folosind medicamente psihotrope. Dorind sa verificam afirmatia facuta de Pralea, l-am contactat pe doctorul Friedman. Acesta nu a confirmat, dar nici nu a infirmat informatia privitoare la prezumtivul pacient Iordan, spunandu-ne ca, in conformitate cu prevederile legale, nu poate divulga asemenea informatii, acestea fiind strict confidentiale. In schimb, ne-a spus ca poate oferi un raspuns doar daca i se solicita pe cale legala asemenea date, in speta de la organele de justitie.

Legati la ochi

La cererile inaintate de Pralea atat la Politie, cat si la Parchet nu s-a primit nici un fel de raspuns. In schimb, fiica lui Gheorghe Iordan a prezentat un alt certificat medico-legal cu diagnosticul de "traumatism sold stang, incadrata in gradul doi de invaliditate, inapt pentru meseria de balerina, urmare accidentului din 21 12 1998, nu poate avea legatura cu accidentul din 1992 (?!), fiind prea vechi". Aici apar alte inadvertente majore: traumatismul care a provocat invaliditatea s-a produs la soldul stang, si nu la cel drept, traumatismul provocat de accidentul din 21 decembrie 1998, in care a fost implicat Pralea, s-a produs la soldul drept, traumatismul la soldul stang s-a produs anterior accidentului, respectiv inceputul anului 1998. Totodata, nu s-a facut nici o referire la acel accident care s-a soldat cu 73 de zile de concediu medical si 123 de zile concediu fara plata, ci la un alt accident din anul 1992. Asa cum am mentionat la inceputul acestui material, in acea perioada, Iordan era angajat al Guvernului Romaniei si avea relatii sus-puse atat in Prefectura, cat si in Consiliul Judetean Constanta, astfel ca, prin influenta si alt fel de manevre, nu s-a putut efectua nici un act procedural in afara judetului Constanta, netinandu-se cont de concluziile celei de-a doua expertize tehnice si nici de cererile formulate de Pralea in apararea sa. In consecinta, Parchetul l-a trimis pe acesta in judecata pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava din culpa.

Instantele, duse de nas?

Conform declaratiilor lui Adrian Pralea, acesta a sperat ca va obtine o judecata corecta in fata instantelor constantene si ca abuzurile nu vor fi mers la infinit. Din pacate, Pralea se vede ca s-a cam inselat. Din nu se stie ce motive, instantele au avut exact atitudinea de care se temea Pralea. Acesta, printr-un memoriu adresat redactiei noastre, a scos in evidenta faptul ca judecatorii constanteni ar fi refuzat toate materialele probatorii pe care acesta le-a solicitat (drept consfintit chiar prin prevederile Codului de Procedura Penala) a fi efectuate in afara judetului Constanta, adica la Institutul Central de Criminalistica si Institutul de Medicina Legala. In consecinta, la data de 5 aprilie 2001, Curtea de Apel Constanta a pronuntat sentinta definitiva si irevocabila de condamnare a lui Pralea, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, la sase luni de inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii, precum si plata de daune morale si civile catre cei doi Iordan, in valoare de 70 de milioane de lei. Aceasta sentinta a fost executata atat in latura penala, cat si civila. In luarea acestei decizii instanta a retinut "Gradul ridicat de pericol social al faptei lui Pralea prin producerea invaliditatii de grad II a Florinei Iova Iordan, producandu-i acesteia incapacitate totala de munca pentru meseria de balerina". Aceasta decizie, insa, poate fi pusa sub un mare semn de intrebare, deoarece, la data pronuntarii sentintei si in ciuda handicapului reclamat, balerina Florina Iova fusese reangajata la Teatrul de Balet "Oleg Danovski", in acelasi post si pe aceeasi functie de balerin M III. Dovada acestor afirmatii sta documentul cu numarul 681 din 2 octombrie 2001, eliberat chiar de cei de la Teatrul de Balet, unde se specifica foarte clar faptul ca balerina Florina Iordan isi reluase activitatea in functia detinuta ulterior inca din data de 1 martie 2001. Unde mai este atunci "gravitatea situatiei" pusa pe seama lui Pralea, unde mai este acea "incapacitate totala de munca", cand subiectul este, de fapt, reangajat ca un om normal si sanatos. Legiuitorii se pare ca au omis aceste lucruri ca, de fapt, si altele mult mai grave, care demonstreaza, la o investigare mai profunda, faptul ca cercetarea penala s-a efectuat cu superficialitate. Dovada ca procesul lui Pralea a fost construit pe baza unor probe acuzatorii abuzive sta si faptul ca, imediat dupa ce acuzatul a depus in instanta noul act prin care se atesta faptul ca victima sa practica din nou meseria de balerin (noiembrie 2001), aceasta si-a depus rapid dosarul de pensionare si, in ianuarie 2002, a fost pensionata cu invaliditate cu grad II, consecinta a accidentului din 1998, desi in aceasta perioada de trei ani Florina Iova Iordan a fost in concediu postnatal, doi ani in concediu pentru cresterea copilului si noua luni a practicat meseria de balerina. In acest context, oricine ar putea spune ca acele concluzii cuprinse in certificatele medico-legale erau eronate, iar instantele au retinut niste situatii neconforme cu realitatea. Cu toate ca Pralea a depus la dosar toate aceste documente menite sa demonteze mitul acuzatiilor ce i s-au adus, din motive obscure si ciudate, instantele au respins toate actiunile. In acest context, se pare ca ne confruntam cu o incalcare flagranta a dreptului fundamental al cetateanului de a se apara si la un proces corect.

Facturi false la dosar

Paralel cu primul dosar, Iordan a mai formulat si o alta actiune de pretentii prin care solicita suma de 60 de milioane de lei, reprezentand diferenta dintre costul repararii masinii sale de 140 milioane de lei si suma de 80 de milioane de lei acoperita de ASIROM prin asigurarea obligatorie. Aici ne confruntam cu o alta poveste ciudata, care ne mira ca nu a fost observata de organele de cercetare care au instrumentat cazul. In posesia noastra au ajuns o serie de copii ale unor facturi emise pe numele sotiei lui Iordan, proprietarul de drept al autoturismului avariat. Ciudatenia este cu atat mai mare cu cat am descoperit ca pot exista facturi cu aceleasi serii si numere, scrise cu aceleasi caractere si grafii, dar cu totul si cu totul alte calcule. In interesul sau de a se apara, Pralea a solicitat confruntarea facturilor depuse la dosar de Iordan cu originalele. Iordan ar fi depus la dosar doar copii xerox ale facturilor. Astfel, am putut si noi vedea existenta unor falsuri flagrante. Sumele cuprinse in facturile depuse la dosar de catre Iordan erau cu mult mai mari decat in facturile originale. De exemplu, copia facturii originale confirmate cu nr. 2827911, unde totalul de plata era de 4.704.501 lei, nu corespunde cu copia aceleiasi facturi cu acelasi numar, depusa de Iordan, factura in care la totalul de plata este suma este de 5.533111 lei. La fel si in cazul facturii cu nr. 2827798, unde diferentele sunt si mai mari. In factura depusa la dosar este stipulata suma de 59.129.034 lei, iar in copia dupa original, si confirmata, este stipulata suma de 48.309.186 lei. La acestea se mai adauga si alte facturi la fel de dubioase. Aceste "falsuri" or fi fost observate de justitiarii constanteni? Ne indoim.

"O sa stau cu cracii in sus si o sa va mananc banii"

Vizavi de aceasta poveste am incercat sa stam de vorba cu Gheorghe Iordan. De fapt, am avut doua tentative. Dupa ce l-am cautat vreo trei zile prin Consiliul Judetean si Prefectura, am aflat ca acesta fusese disponibilizat inca din anul 2000 din cadrul biroului unde lucrase inainte. Toti cei de la care incercam sa luam relatii despre Iordan ne spuneau ca individul este un procesoman, fiind blamat de multa lume. Multi care l-au cunoscut ne-au spus ca are relatii in justitie, pe care le foloseste pentru estorcare de bani de la diferite persoane pe care le da in judecata din diferite motive. Cautand sa verificam afirmatiile celor care au avut de-a face cu el, am incercat si noi sa discutam cu dansul, sperand ca poate lumea exagereaza in ceea ce-l priveste. Asa ca l-am contactat, initial, telefonic, in vederea fixarii unei intalniri. Mai tarziu, am constatat ca am facut o mare greseala, dar deontologia profesionala ne-a impus sa-i luam o declaratie vizavi de cazul investigat de noi. Initial, Iordan a discutat calm la telefon, dar, in momentul in care i-am spus despre ce caz dorim sa discutam, a inceput sa urle si sa ne injure, folosind un limbaj trivial. Printre altele, acesta ne-a amenintat: "Puteti, ba, sa scrieti ce vreti, f....-va in gura, ca o sa stau cu cracii in sus si o sa va mananc banii". Dupa alte injurii si obscenitati debitate de acesta, am intrerupt convorbirea. Asa ca astfel am aflat si pozitia acestuia. Acum ramane sa vedem daca, in urma materialului de mai sus, relatiile cu care se mandreste acesta in justitie (numele acestora le vom publica intr-un material urmator) vor considera ca merita sa-si mai puna obrazul pentru ceva ce nu merita. Iar din punctul de vedere al cazului prezentat mai sus, este momentul ca adevarul sa fie scos la iveala de adevaratii profesionisti, de care suntem convinsi ca exista cu adevarat in justitia constanteana. Cum vremea diletantismului profesional a cam inceput sa apuna, este cazul ca orasul Constanta sa se poata mandri macar din punctul de vedere al corectitudinii justitiei in rezolvarea unor cazuri care, pana acum, au pus sub un mare semn de intrebare respectarea drepturilor fundamentale la aparare ale cetatenilor.