Fratele viceprimarului din Tuzla, subiectul unui proces controversat

Judecatorii Tribunalului Constanta au respins cererea de reaudiere a unui martor cu identitate protejata, formulata, culmea, de procuror. Este vorba despre dosarul in care Ioan Saracila, fratele viceprimarului din Tuzla, este acuzat de omor calificat.

La termenul anterior, reprezentantul Ministerului Public a adresat instantei una dintre cele mai ciudate solicitari intr-un proces penal. Procurorul a cerut deconspirarea si reaudierea martorului cu identitate protejata, cunoscut sub numele fictiv de Gheorghe Sandu, care, initial, a dat declaratii printr-un sistem de distorsionare audio-video. Conform procurorului, Gheorghe Sandu ar fi incercat sa "invaluie adevarul", pentru ca "a uitat putin sa fie sincer". "Credem ca trebuie sa-l reaudiati pe acest martor, pentru ca stie adevarul. El a fost acolo si a vazut ce s-a intamplat", a argumentat procurorul. Reprezentantul Ministerului Public s-a vazut nevoit sa admita faptul ca depozitia anterioara a martorului protejat a fost plina de afirmatii cel putin confuze, contrazicand aproape total depozitia data la Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta. Tocmai de aceea, a afirmat procurorul, s-ar impune noi declaratii. Apararea, cum era de asteptat, s-a opus categoric reaudierii, accentuand aspectul ciudat al faptului ca, in ciuda asteptarilor, martorul ar fi mintit tocmai cand era sub acoperire si ar zice adevarul brusc atunci cand identitatea i-ar fi dezvaluita.

Procurorul vs. Legea protectiei martorilor

Dincolo insa de pozitiile adverse, asumate inevitabil de cele doua parti, solicitarea Parchetului prin procuror este nu numai ciudata si nemaiauzita, dar pare sa contravina Legii 682/2002, privind protectia martorilor. In acest sens, citam din articolul 20 al legii: "(1) Fapta de a divulga cu intentie identitatea reala, domiciliul ori resedinta martorului protejat, precum si alte informatii care pot duce la identificarea acestuia, daca sunt de natura sa puna in pericol viata, integritatea corporala sau sanatatea martorului protejat, se pedepseste cu inchisoare de la unu la cinci ani". Totodata, foarte relevant este punctul 2 din articolul respectiv, care prevede ca "pedeapsa este inchisoare de la cinci la zece ani, daca: a) fapta a fost savarsita de catre o persoana care a luat cunostinta de aceste date in exercitarea atributiilor sale de serviciu". Nu putem intelege care anume au fost premisele care ar fi putut sa-l conduca pe procuror la concluzia ca este imperativa deconspirarea unui martor care a preferat sa nu isi dezvaluie identitatea. Totusi, poate ar fi fost mai bine ca acestea sa fie bazate pe argumente mai solide sau, cel putin, care sa para cat de cat desprinse mai degraba din registrul rationalului, decat din acela al umorului ieftin. Cu alte cuvinte, poate ca ar fi fost mai indicat ca reprezentantul Parchetului sa expuna motivele rationale, logice, pentru care instanta ar fi trebuit sa admita o astfel de cerere, si nu sa afirme ca "martorul a uitat putin sa fie sincer". In definitiv, daca cetateanul in cauza a preferat sa nu isi dezvaluie identitatea, aceasta inseamna ca poate se temea pentru integritatea sa fizica si morala, pentru viata sa. Poate ca procurorul ar fi trebuit sa ia in calcul si acest aspect, inainte de a formula solicitarea suspecta. Iar daca s-ar fi considerat ca martorul a dat, in fata instantei, o marturie mincinoasa, atunci poate ar fi trebuit sa se puna in discutie in mod expres acest fapt. Nu putem indrazni sa presupunem ca procurorul nu ar fi avut cunostinta de prevederile legii privind protectia martorilor, asa incat sa nu inteleaga consecintele reale ale actiunilor sale. In ceea ce priveste procesul penal in sine, amintim ca Ioan Saracila a fost trimis in judecata pentru omor calificat, in sarcina sa retinandu-se faptul ca l-ar fi ucis in bataie pe Marian Alexandru, un angajat al sau, pe care Saracila il suspecta ca i-ar fi furat mieii. Termenul pe fond a fost fixat pe 28 martie.

Scris de: {autor}Cecilia ZAREA{/autor}