Greva foamei in fata Prefecturii

Proprietarii unui imobil, adusi la disperare de masinatiunile deputatului Metin Cerchez

Mostenitorii unui important om de afaceri constantean din perioada interbelica incearca de mai bine de trei ani sa intre in posesia unui imobil situat pe bulevardul Tomis 58, cladire care le apartine de drept * Desi au devenit proprietari cu acte in regula in baza Legii 10/2001 si a unei decizii din 2003 a Primariei Constanta, intentiile urmasilor de a intra in posesie sunt zadarnicite de deputatul Metin Cerchez, cel care detine un spatiu comercial la parterul cladirii si care refuza cu incapatanare sa plece * Desi conform legii ar fi trebuit evacuat, parlamentarul a reusit prin presiuni sa convinga Prefectura sa atace in contencios administrativ decizia 2503 din 2003 a Primariei, hotarare de retrocedare in natura * Aceasta reprezenta insa recunoasterea unui drept de proprietate conform legii si nu putea fi atacat printr-o actiune in contencios * Prin aceasta masura abuziva, intemeiata pe niste argumente absurde aduse de Cerchez, evacuarea din imobil a chiriasului a fost blocata pana la solutionarea cauzei * Cerchez solicita sute de milioane de lei despagubiri pentru niste modernizari imaginare, fara sa vrea sa inteleaga ca Legea 10/2001 prevede retrocedarea imobilului in natura, fara plata de despagubiri * Ieri dimineata, Alexandru si Paraschiva Hanculov, mandatarii batranilor proprietari, au facut greva foamei in fata sediului Prefecturii, solicitand sa fie retrasa actiunea abuziva in contencios administrativ * In jurul orei 12.00, cei doi grevisti au fost primiti in audienta de prefectul Gheorghe Martin * Luand act de dovezile pe care le aduc mostenitorii in sprijinul actiunii lor de intrare in posesia imobilului, Martin i-a solicitat secretarului general Claudiu Palaz ca actiunea in contencios sa fie retrasa la urmatorul termen de judecata, si anume pe data de 1 aprilie

Sediul Prefecturii Constanta a fost pichetat ieri dimineata, timp de mai multe ore, de sotii Alexandru si Paraschiva Hanculov, doua persoane care au apelat la greva foamei pentru a-si face auzite revendicarile. Cei doi sunt mandatarii si in acelasi timp nepotii lui Stavro Dimitriu si Olga Iolanda Hanculov, mostenitorii de drept ai unui imobil situat pe bulevardul Tomis 58. De la aparitia Legii 10/2001 de restituire a imobilelor nationalizate si pana in prezent, cei doi mandatari incearca, fara succes, sa intre in posesia unei cladiri care le apartine. Desi legea prevedea clar ca, la aparitia proprietarilor, contractele de inchiriere pentru spatii comerciale care greveaza imobilul inceteaza de drept, locatarii refuza sa paraseasca cladirea. In protocolul incheiat de Hanculov cu regia care avusese in administrare cladirea se specifica foarte clar ca acele contracte de inchiriere pentru spatii comerciale existente pana atunci sunt reziliate de drept. Cel mai inversunat dintre chiriasi, deputatul Metin Cerchez, a apelat la toate relatiile pe care le are si i-a tarat pe mostenitori prin instante, incercand sa amane la nesfarsit inevitabilul moment al evacuarii sale. In momentul in care Prefectura a atacat decizia 2503/2003 a Primariei, evacuarea influentului chirias a devenit imposibila. Saturati de toate aceste tergiversari, sotii Hanculov s-au decis ieri dimineata sa faca greva foamei. Cei doi s-au postat la ora 9.30 in fata Prefecturii, cu pancarte agatate de gat, declarand ca nu vor pleca decat daca li se va face dreptate sau pe targa. Dupa aproape doua ore, cei doi au fost primiti in audienta de prefectul Gheorghe Martin, care, "binevoitor" ca intotdeauna, parea sa nu inteleaga nimic din ceea ce se intampla. Reprezentantul Guvernului in teritoriu a aflat cu surprindere ca, desi unchii grevistilor sunt, de mai bine de trei ani, proprietarii imobilului de pe Tomis 58, ei nu pot intra in posesie din cauza unei actiuni stupide si ilegale in contencios administrativ pe care chiar Prefectura o inaintase. De mentionat faptul ca actiunea in contencios a Prefecturii impotriva deciziei Primariei a fost luata in urma unei adrese a lui Cerchez. Prefectura a luat de bune toate ineptiile debitate de acesta si s-a conformat in mod suspect, fara a studia prea atent dosarul. In prezenta prefectului si a secretarului general Claudiu Palaz, chemat "la raport", sotii Hanculov au demonstrat in doar cateva minute, cu acte, ca actiunea inaintata de Prefectura nu are nici o baza reala. La fel de nevinovat ca la inceput, Martin a recunoscut ca sotii Hanculov au dreptate si le-a promis acestora ca institutia pe care o conduce nu va continua cu acest proces absurd. El i-a ordonat lui Claudiu Palaz ca la urmatorul termen al procesului in contencios, si anume pe 1 aprilie, Prefectura sa isi retraga actiunea impotriva Primariei. Trebuie spus ca un rol important in modul "binevoitor" in care au fost tratati de catre prefect sotii Hanculov l-au avut si reprezentantii presei constantene, prezenti in numar mare la usa biroului lui Martin. Sa speram ca acesta se va tine de cuvant si aceasta "gluma proasta" va lua sfarsit. Dupa audienta avuta la prefect, Alexandru si Paraschiva Hanculov au renuntat sa mai faca greva foamei.

Parlamentarului Metin Cerchez nu ii pasa de lege

Decizia de a face greva foamei luata de sotii Hanculov a venit ca urmare a incercarilor, esuate, de a nu li se recunoaste dreptul fundamental al proprietatii private. Desi sunt titulari in acte, sunt intabulati in Cartea Funciara si platesc impozit pentru cladirea de pe Tomis 58, proprietarii nu pot dispune de bunul lor din cauza aceluiasi Cerchez. In anul 2003, recunoscand in cele din urma legitimitatea cererilor formulate de mandatarii Hanculov, Primaria Municipiului Constanta a emis decizia 2503 de recunoastere a dreptului de proprietate, dispunand intrarea in posesie. La acea data insa, la parterul cladirii functionau doua spatii comerciale, in regim de inchiriere. Mostenitorii au avut "ghinionul" ca unul dintre cei doi locatari sa fie o persoana influenta, care a facut tot ce a putut ca cererea legitima a sotilor Hanculov sa fie zadarnicita. Acest chirias este deputatul Metin Cerchez, om influent si "iute la manie". Initial, acesta s-a aratat dispus sa paraseasca spatiul, admitand ca cererea familiei Hanculov este intemeiata. Surpriza a aparut cateva zile mai tarziu, cand Cerchez a spus ca pleaca din cladire doar daca primeste ba 50.000 de dolari, ba 15.000, contravaloarea modernizarilor facute de-a lungul timpului. Alexandru Hanculov a incercat sa ii explice parlamentarului ca Legea 10/2001 prevede "restituirea in natura, fara despagubiri", dar Cerchez nu a parut prea impresionat. Cand mandatarii se pregateau sa ceara evacuarea chiriasului, acesta a facut o adresa Prefecturii, solicitand sa atace in contencios administrativ decizia 2503 a Primariei. In mod suspect, Prefectura s-a conformat imediat, fara a studia prea mult dosarul. In sprijinul cererii sale, Cerchez aducea asa-zise argumente care puteau fi demontate foarte usor de mandatarii Hanculov. Demersul avea insa un scop clar, si anume acela de a amana cat mai mult timp momentul evacuarii. De altfel, Cerchez le-a si spus sotilor ca ii va tari cel putin cinci ani prin instante. Dupa ce Prefectura a inaintat actiunea in contencios, Cerchez a facut, fara drept, o interventie in proces, solicitand un drept de retentie a imobilului pentru suma de 100 de milioane, reprezentand asa-zisele modernizari. Nici de aceasta data deputatului nu i-a pasat de faptul ca legea spunea altceva.

Istoria unei cladiri

Stavru Dimitriu a fost unul dintre cei mai de seama oameni de afaceri ai orasului Constanta de la inceputul secolului XX. Decedat in anul 1920, batranul a lasat mostenire prin testament fiului sau, Dumitru, mai multe cladiri de pe raza municipiului. Unul dintre aceste imobile se afla situat pe bulevardul numit Carol la acea vreme, numarul 60 (actual 58) si are o suprafata totala de 419 metri patrati. Proprietatea, asa cum este ea in prezent, a fost dobandita pe parcursul mai multor ani. Primul contract de vanzare-cumparare a fost incheiat pe 4 martie 1891, intre Stavru Dimitriu si Ana Chircar si avea ca obiect o casa de 207 metri patrati. Pe 22 octombrie 1893, Stavru Dimitriu a cumparat o alta casa, cea a lui Ali Kadar, compusa din 168 metri patrati spatiu de locuit si 32 de metri patrati reprezentand un gang ulterior infundat. Cea de-a treia achizitie este facuta imediat dupa razboi si consta in 12 metri patrati (gard despartitor) luati, de la vecina Teodora Kolef, de catre Dumitru Dimitriu. Acesta a fost unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri ai Constantei in perioada interbelica, cand pentru anumite servicii este numit viceconsul onorific al Cehoslovaciei. Imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, regimul comunist proaspat instaurat a dispus nationalizarea tuturor cladirilor detinute de "burghezi", iar proprietarii de drept au ramas pe drumuri. Acest lucru s-a intamplat si cu urmasii lui Dimitriu. In 1950, statul roman emite Decretul 52 de nationalizare si Dumitru Dimitriu este adus la sapa de lemn. Impreuna cu cei doi copii ai sai, Stavro si Olga Iolanda, viitoare Hanculov, batranul pleaca la Bucuresti, unde va muri sapte ani mai tarziu. Au trecut mai bine de 50 de ani de la emiterea decretului pana cand statul roman s-a decis sa faca dreptate acestor oameni si, in acest sens, in urma cu doi ani a emis Legea 10/2001. Mostenitorii lui Dumitru Dimitriu au inceput atunci anevoioasa "campanie" de recuperare a bunurilor pierdute, fara sa-si imagineze vreo clipa ca totul va dura ani buni. In sprijinul cererii de revendicare veneau toate documentele tinute de urmasi timp de peste o jumatate de secol. Dupa mai bine de 50 de ani, familiile Dimitriu si Hanculov au redevenit proprietarii imobilelor mostenite. Trist dar adevarat, batranii nu pot insa intra in posesie din cauza deputatului Metin Cerchez, caruia nu ii pasa de lege sau de regulile bunului-simt si care face orice pentru a-si indeplini planurile veroase. Ieri dimineata, sotii Hanculov au castigat o lupta, dar Cerchez va continua in mod sigur razboiul, apeland la toate pilele si facand peste tot presiuni, tocmai pentru a le face viata grea unor persoane pe care legea ii recunoaste ca proprietari, dar el nu.