Handicapul, bariera spre o viata normala

Paula Bara isi doreste sanse egale si sa numai fie considerata de cei din jur o "biata handicapata"

Incercarile de integrare a persoanelor cu dizabilitati par cateodata inutile. E greu de acceptat faptul ca, in cele mai multe cazuri, vinovati de aceste discriminari sunt chiar cetatenii de rand. Paula Bara a terminat Facultatea de Psihologie din cadrul Universitatii "Ovidius" si in prezent urmeaza cursurile primului an de master, specializandu-se in "Teologie ortodoxa-comunicare". Este o persoana vesela si optimista care nu a incetat lupta. Lupta cu viata si cu limitele pe care societatea ti le impune zi de zi. Merge pe principiul "daca nu iti da viata, mergi tu si iei". Pana acum nimic iesit din comun. Nimic care sa iasa din normalitate. Exact asta isi doreste si ea. Sa aiba sanse egale si sa nu mai fie considerata de cei din jur o "biata handicapata". De la varsta de noua ani, Paula este tintuita intr-un scaun cu rotile. Sufera de sindromul amiotrofic neurogen spinal, boala care i-a afectat sistemul muscular al picioarelor. I-a fost greu sa accepte ca nu se va mai putea deplasa, ca poate nu va mai avea niciodata posibilitatea de a fi ca ceilalti, cel putin in ochii lor. Dar cu timpul a reusit sa-si accepte handicapul, sa-si accepte complexele si sa nu se mai ascunda in spatele unei dizabilitati. Ceea ce nu a reusit sa accepte nici acum este faptul ca, deseori, handicapul locomotor este asociat cu deficienta mintala. Nu intelege de ce autoritatile abilitate sa-i protejeze pe cei cu dizabilitati nu ridica nici un deget pentru a le face viata mai usoara. Nici de ce legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este doar o lege care suna bine, dar prevederile acesteia nu sunt puse in aplicare.

Rampele de acces si utilitatea lor

Potrivit celui de-al doilea alineat al articolului 7 din cadrul legii 448/2006, autoritatile publice au obligatia de "a lua masuri specifice pentru ca persoanele cu handicap sa aiba acces nemijlocit si neingradit la servicii". Cum se conformeaza persoanele competente? In "Ghidul pentru amenajarea spatiilor urbane si a cladirilor publice pentru accesul utilizatorilor de fotoliu rulant" se precizeaza faptul ca inclinatia rampei trebuie sa fie realizata in functie de inaltimea scarii. Cu cat scara este mai inalta, cu atat gradul de inclinatie trebuie sa fie mai mare. Rampa trebuie sa fie facuta dintr-un material nederapant, nu din marmura sau metal pentru a coincide cu decorul cladirii. In plus, trebuie sa fie prevazuta cu una sau doua bari. Dar deseori, in cazul in care acestea exista, sunt de-a dreptul impracticabile. La intrarea intr-un magazin de pe Stefan cel Mare usa se deschide spre exterior exact pe partea unde a fost construita rampa. Iar acesta este doar unul dintre numeroasele cazuri in care rampele sunt facute doar pentru a fi facute. Si nu este o exagerare. Zilnic, Paula se confrunta cu aceasta problema. De multe ori s-a gasit in imposibilitatea de a se prezenta la cursuri, deoarece facultatea are o rampa din metal prea ingusta, care nu-i permite Paulei accesul la nivelele superioare ale cladiri. "Luam cursurile in brate si trebuia sa ma descurc cu informatiile pentru ca nu fusesem la curs." Este multumita ca este inconjurata de colegi saritori care se ofera sa o transporte pe scari, dar, asa cum povesteste ea "exista frica ca cineva ar putea sa te scape, si nu e normal ca de fiecare data sa te gandesti daca ai sau nu cu cine sa cobori." Dar accesul Paulei nu-i este refuzat doar in aceasta institutie. Din spusele ei, doar Biserica Sfantul Mina din Tabacariei are o rampa in adevaratul sens al cuvantului. Insa la Biserica "Trei Ierarhi" din zona Ciresica, rampa pare sa fie facuta doar pentru a da bine. Ce spune Paula despre asta? "Cred ca le-a mai ramas putin ciment si s-au hotarat s-o faca." In 2000 a avut oportunitatea de a petrece o saptamana in Kungsbacka, Suedia, la initiativa fostului ONG "Caritatea". A vrut sa intre in biserica centrala din aceasta localitate, si deoarece nu era prevazuta cu o rampa, i-a cerut ajutorul pastorului. Paula a ramas impresionata de raspunsul acestuia "Desi biserica avea doar doua trepte, pastorul a refuzat ca eu sa fiu dusa pe brate, deoarece ar fi fost un atac la demnitatea mea. Prin urmare, a fost improvizata un fel de platforma si astfel am putut intra."

Soferii troleibuzelor sunt prea "grabiti"

Majoritatea mijloacelor de transport in comun sunt prevazute cu o rampa care din cauza faptului ca nu este automata, trebuie ceruta fiecarui sofer in parte. Si de cele mai multe ori acestia nu sunt prea intelegatori. "N-am timp de prostii de genul asta" i-a raspuns unul dintre acestia Paulei. Saptamana trecuta se afla in troleibuzul 43, iar in statia din fata farmaciei Miga conducatorul nu a fost atent si a pornit inainte ca ea sa poata cobori, iar mainile mamei Paulei au ramas prinse intre usile acestuia. Cum se justifica aceasta neglijenta? "Era duminica si probabil se gandea la altceva", spune in mod ironic Paula. Mai mult, acestia refuza sa traga troleibuzul langa bordura pentru ca si persoanele cu handicap locomotor sa poata urca. In acest caz, singura solutie care le ramane este achizitionarea unui automobil propriu. Dar de unde bani pentru asa ceva? Paula Bara primeste un ajutor social de 260 de lei si nu a fost angajata pana acum. Si asta nu, pentru ca nu si-ar fi dorit, ci din cauza frecventei reticente pe care angajatorii o manifesta. "Ar fi foarte frumos sa ma duc la teatre, la cinema, la concerte, daca ajutorul meu social mi-ar permite." Prin urmare, Paulei ii mai raman visele si speranta ca ceva totusi se va schimba.

"Trotuarele sunt la pamant!"

Aceasta este parerea Adelei Burnea, presedinte al fundatiei "Carmen Sylva". Este adevarat ca prin partile centrale ale orasului au fost amenajate planuri inclinate care le permit persoanelor ce folosesc fotoliul rulant sa se poata deplasa in siguranta pe trotuar. Dar acestea sunt mereu ocupate de miile de masini parcate in mod neregulamentar. Din aceasta cauza, persoane precum Paula sunt nevoite sa circule in conditii dificile pe strada, chiar daca exista un risc foarte mare de a fi pur si simplu spulberate de un sofer neatent.

Scris de: {autor}Stefania CHERMANEANU{/autor}