Istorie furata la bisericutele Basarabi

Ministerul Culturii a platit la Complexul rupestru miliarde pentru carpeli

Intrigati de costurile mari - cateva miliarde de lei, alocati de Ministerul Culturii si Cultelor la Complexul rupestru de la Basarabi, am vizitat monumentul pentru a ne convinge cu ochii nostri daca investitia se vede in teren * Cuvantul cel mai potrivit pentru a descrie reparatiile efectuate in situl arheologic de la Basarabi este "carpeli" * Bisericutele sunt "protejate" de un acoperis din carton ciuruit si pereti de stuf * Desi monumentul nu poate fi vizitat decat cu aprobare speciala, multi neaveniti s-au strecurat in bisericute si si-au lasat urmele peste tot: mazgalituri care au distrus iremediabil inscriptii de secol IX-X, pungi de plastic, sticle de racoritoare * Aparatul de reglare a temperaturii, pe care oficialii ministerului pretind ca l-au cumparat pentru complex, nu exista * Acest tablou sumbru este completat, prin "grija" primarului Nicolae Crivineanu, cu groapa de gunoi a orasului, amplasata chiar langa bisericute

Complexul rupestru de la Basarabi a facut sa curga multa cerneala. Cu toate ca situatia foarte dificila in care se afla un monument de o asemenea importanta a fost atat de mediatizata, bisericutele continua sa se degradeze pe zi ce trece, sub ochii autoritatilor. Pentru a putea face o comparatie intre sumele pe care Ministerul Culturii si Cultelor le-a cheltuit in ultimii ani pentru conservarea monumentului si situatia din teren, am facut o vizita la Complexul rupestru.Trebuie reamintit ca situl de la Basarabi-Murfatlar este un complex religios timpuriu, de monahism primitiv, datat in secolele IX-X - bisericute, tunele de acces, morminte sapate in masivul de creta ce strajuieste in prezent malurile Canalului Dunare - Marea Neagra. Ansamblul a fost descoperit in mod accidental in 1957, cu ocazia inceperii unei exploatari moderne de calcar. Ceea ce impresioneaza la Basarabi-Murfatlar sunt inscriptiile sapate in peretii de creta. Desi monumentul a fost descoperit intr-o perioada de plin avant ateist, chiar si comunistii au realizat importanta istorica a descoperirii si au deviat traiectul Canalului Dunare - Marea Neagra, tocmai pentru a nu afecta monumentul. Unic in felul sau, complexul manastiresc rupestru de la Basarabi-Murfatlar este unul dintre cele mai originale vestigii crestine de pe teritoriul Romaniei. Situat in cuprinsul unei cariere de creta, complexul de la Murfatlar a avut o existenta care poate fi urmarita pe o perioada de un secol si lasa sa se intrevada dezvoltarea la care ajunsese viata manastireasca in Dobrogea. Arheologii au descoperit sase mici bisericute sau paraclise, camere funerare, galerii de comunicare si chilii. Specialistii sunt de parere ca toate reprezentarile de pe peretii monumentului zgariate in roci sau obtinute cu o culoare de huma rosie, fara a respecta vreun sens, adesea intretaindu-se si suprapunandu-se, sunt expresia fanteziei unor mesteri putin abili, dar cu un spirit deschis, observand si intelegand intr-un mod foarte propriu lumea din jur, redandu-i elemente dintre cele mai obisnuite sau mai stranii, in imagini care au calitatea de sinceritate, de atenta observare, de incercare timida de expunere a realitatii si a unor concepte de dincolo de real.

O grupare de pustnici piosi

Dintre inscriptiile de la Basarabi, doua ofera date importante pentru viata religioasa de aici; una, sapata pe piciorul arcadei dintre altar si naos (in bisericuta denumita de specialisti B4), are mesajul: "Eu/Aian/Dimian? Preotul merg pe drum, cu lumanari pentru pacatele mele. omule, in aceasta biserica. Iar Dumnezeu sa miluiasca cu sfintii parinti. Amin". A doua, aflata in naos (bazilica B4), cuprinde urmatorul text: "A venit parintele aici, in acest loc in anul /6550?/-1042/, luna octombrie, 4 A venit la noi... am scris. luna ianuarie (?)". Numele preotului din prima inscriptie indica existenta in complexul manastiresc rupestru a unui preot ce va fi slujit aici, foarte probabil in cursul secolului al X-lea. A doua inscriptie atesta si ea prezenta, cateva decenii mai tarziu, a unui alt "parinte", poate un prelat, poposit in aceste parti. Tot aici s-au mai descoperit si inscriptii ce au continut biblic, precum: "caci scris este: bate-voi pastorul si se vor risipi oile". Altele contin nume ce apartineau, probabil, unor calugari si credinciosi "Nerad pacatosul", repetat de cateva ori, "nedestoinicul rob Simeon" care s-a inchinat. prima data in biserica, in luna august, 31". Se stie ca in special vietuitorii din manastiri isi dadeau asemenea calificative "pacatosul", "nedestoinicul" etc., si mai putin preotii de mir, deci o posibila dovada a existentei monahilor in acest asezamant. Inscriptiile si toate aceste nume intregesc tabloul unei vieti de reculegere si pietate pazita de vietuitorii complexului si atesta starea infloritoare a vietii religioase in Dobrogea. Pe langa simbolurile crestine, pe peretii monumentului apar si inscriptii misterioase ce nu au legatura cu crestinismul, simbolul labirintului, o prova de corabie, desene cu animale ce se reproduc si inscriptii cu caracter runic, ce par a argumenta trecerea pe aici a populatiilor nordice. Specialistii nu au ajuns insa la un consens cu privire la suprapunerea simbolurilor unor civilizatii atat de diferite, mai ales ca nu au existat suficiente fonduri pentru o cercetare exhaustiva. Cu toate acestea, concluzia arheologilor ca la Basarabi-Murfatlar e vorba de un asezamant calugaresc se bazeaza pe prezenta bisericutelor, pe chipurile de sfinti si crucile incizate pe peretii incaperilor, pe lipsa unor schelete de copii si saracia in obiecte de inventar a tuturor incaperilor. Unii istorici propun o datare si mai timpurie a bisericutelor de la Basarabi - secolul IV, pe care o argumenteaza prin comparatia cu alte monumente crestine, printre care un complex rupestru asemanator, de o anvergura mai mica insa, situat la Independenta, si un altul aflat pe teritoriul Bulgariei, la Suha-Reka, datate in secolul IV. Este vorba tot de bisericute si morminte legate intre ele prin culoare de acces. Aceasta teorie argumenteaza existenta, inca din primele secole crestine, a unei civilizatii monastice, sustinuta de vechea Arhiepiscopie a Tomisului.

Carpeli peste tot

O incursiune in Complexul rupestru de la Basarabi e o experienta unica pentru oricine are sansa sa ajunga aici. Si asta pentru ca accesul in interior se face, cel putin teoretic, strict cu aprobare speciala de la conducerea Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta. Din pacate, maretia emotionanta a acestui loc contrasteaza dureros cu starea deplorabila in care se afla in prezent monumentul. In timp ce oficiali ai Ministerului Culturii vorbesc de cateva miliarde bune cheltuite la Basarabi, constructia ce adaposteste bisericutele sta sa cada. Accesul se face pe sub o grinda de lemn, printre pereti cazuti si fiare contorsionate. E mai degraba o spartura. Un schelet din grinzi de lemn sustine un acoperis de carton gudronat, care arata de parca tocmai a fost supus unui raid aerian de vreo armata dusmana, si pereti de stuf. Cuvantul cel mai potrivit pentru aceasta sandrama este "carpeala". Chiar si pilonii de sustinere sunt innaditi cu scoabe de fier si se clatina la orice pala de vant. Accesul la bisericute se face pe scari si platforme din lemn, pe alocuri putrezit si chiar rupt. Bisericutele, in schimb, sunt fascinante. Sapate in piatra, cu forme si inscriptii desprinse parca din povesti. Un aer de sacralitate calda ne inconjoara. Culoare de acces ne poarta pe sub pamant de la o bisericuta la alta. Trecem pe langa morminte si foste incinte cu destinatie necunoscuta. In peretii calcarosi gasim urmele unor barne suspendate, gasim cruci pe pereti finisati, urme ale fostelor chilii construite probabil la inaltime. In fiecare colt se observa urmele necrutatoare ale trecutului. Dar nu trecutul indepartat, caci timp de 1000 de ani monumentul s-a conservat destul de bine, fiind ingropat in pamant. Istoria recenta, nepasarea autoritatilor care nu au facut mai nimic pentru protejarea monumentului se observa peste tot. Peretii bisericutelor au urme de infiltratii de apa, iar pe alocuri s-au exfoliat, cu tot cu inscriptiile unice pe care le purtau. Intr-una dintre ele, peretele estic al altarului s-a surpat atat de mult incat Sfanta Masa, faurita tot din piatra, a fost sparta si acoperita cu daramaturi. Peste tot, acoperisul si peretii "cladirii" ce adaposteste monumentul sunt fisurati, se clatina, bate vantul la propriu. Gasim chiar sparturi in acoperis si paie, bolovani, adusi inauntru de apa. Intr-un loc descoperim o improvizatie medievala- din punctul de vedere al conceptiei- caci ea dateaza doar de cativa ani- un soi de jgheab pe care ar trebui sa se scurga apa de ploaie de pe culmea dealului stancos la baza monumentului. In loc sa repare eficient acoperisul constructiei, s-au platit o groaza de bani pentru acest "burlan" pe langa care apa se scurge nestingherita chiar in complex.

Aparatul de reglare a temperaturii si umiditatii nu exista

Cel mai rau e in zona sudica a monumentului, acolo unde solida constructie ridicata prin anii `70 avea rolul de a proteja complexul. Acum, toate ferestrele sunt sparte si o gaura larga in zid s-a dovedit a fi calea ilegala de acces al tuturor curiosilor in incinta. Urmele lor exista peste tot. Le gasim mai intai pe peretii constructiei de protectie, care s-au transformat intr-un soi de "carte de oaspeti". Tot soiul de mesaje, mai ales nume ale vizitatorilor. Intre ele gasim si o inscriptie cu textul "Israel Mossad" si chiar un cap de demon, de genul celor desenate de satanisti in locurile in care isi desfasoara ritualurile. Pungi de plastic, sticle de racoritoare, o haina veche, un portofel rupt si multe alte nimicuri. Urmele prezentului apar insa chiar si pe peretii bisericutelor. Vizitatorii clandestini au scrijelit aici inscriptii care vor sa le imite pe cele autentice, mai ales cruci. Dar si nume de persoane, declaratii de dragoste. Unele scrijelituri se suprapun pe cele autentice. Am incercat sa gasim aparatele de reglare a temperaturii si umiditatii, cu care se laudau cei de la minister, incercand sa justifice cheltuirea unor fonduri consistente. Nici urma de ele! Am gasit numai doua aparte de masurare a acestor indici, ceea ce e cu totul altceva. De fapt, e chiar un nonsens faptul ca s-a investit in aparate care le arata specialistilor cat de mult sunt incalcati acesti parametri, de vreme ce nu exista solutii. La iesirea din monument ne amaram si mai mult vazand ca groapa de gunoi a orasului Basarabi e foarte aproape de bisericute. Si langa ea, ca o ironie, un panou pe care scrie ca e interzis aruncatul gunoaielor. Semnat "Primarul Basarabi".