Monopol turcesc asupra exporturilor de ingrasaminte chimice in Portul Constanta

Azomures si Chimpex arunca in aer piata romaneasca

Istoria privatizarii "Chimpex" din Constanta a inceput in anul 1999, cand SC. Rompac SA International SA din Bucuresti a achizitionat 70% din actiunile care la acea data apartineau statului roman * Daca reprezentantii statului ar fi executat gajul de pe cele 35% din actiunile cumparate de Rompac, aceasta din urma nu ar mai fi pierdut controlul asupra Chimpex * Cea mai clara nerespectare a contractului de privatizare se refera la obligatia de plata a datoriilor societatii in valoare de 173 miliarde de lei * Pentru a scapa de probleme, Rompac a renuntat pana la urma la Chimpex, firma care a preluat afacerea de la Rompac este Transworld Fertilizers Holding (TFH) SA din Luxemburg * Cinci cetateni turci sunt actionarii acestei firme care a preluat "Chimpex" impreuna cu 14 hectare de teren, 14 hale de depozitare si danele 54-64 * Dupa preluarea danelor turcii au dublat preturile de operare a marfurilor * Anul 2004 a fost fierbinte din punct de vedere al miscarilor sindicale atat la nivelul societatii " Chimpex" cat si in intreaga ograda a afaceristilor turci * Dupa sumedenia de accidente petrecute la societate se poate trage concluzia ca cel putin din acest punct de vedere managementul turcesc nu este de bun augur

Soarta industriei romanesti de ingrasaminte chimice se pare ca pentru unii pare deja pecetluita. Interesul strategic al acestui sector al economiei romanesti a fost, ca si in alte cazuri de notorietate, dat deoparte in favoarea intereselor personale ale unor indivizi fara scrupule. Ceea ce insa nu au putut anticipa artizanii acestor mega-afaceri, este ca vremea scadentei a sosit. Deja PNA-ul, iesit din amorteala cunoscuta si-a intrat in atributiuni, luand la intrebari dupa o anumita ordine, pe toti artizanii afacerilor ilegale care au pagubit Statul Roman.Unul din cazurile de notorietate este cel al societatii "Azomures", cea care a absorbit societatea constanteana "Chimpex". Cei care au pus mana pe intreaga afacere sunt cativa afaceristi de nationalitate turca.Istoria post privatizare a "Chimpex" Constanta a inceput in anul 1999, cand SC.Rompac SA International SA din Bucuresti a achizitionat 70% din actiuni. La acel moment acestea apartineau statului roman.Pentru a garanta investitiile conditionate de stat in valoare de peste 3,6 milioane de dolari, Rompac a gajat 35% din actiunile pe care le cumparase la Chimpex. Au fost emise 400.000 de actiuni, cu o valoare de 25.000 de lei per actiune si situatia s-a linistit. Daca reprezentantii statului ar fi executat gajul de pe cele 35% din actiunile cumparate de Rompac, aceasta din urma nu ar mai fi pierdut controlul asupra Chimpex. In 2004, la cinci ani de la privatizare, din suma de 3,6 milioane de dolari care trebuia investita in Chimpex, societatea Rompac SA International SA facuse investitii de numai 400.000 de dolari.AVAS a tras semnalulPovestea absorbtiei "Chimpex"-ului de catre Azomures, a fost luata la puricat si de catre Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului, care a si certificat de altfel devalizarea fostei companii de stat care detinea active de sute de miliarde de lei. S-a ajuns la un moment dat la concluzia ca functionarii care s-au ocupat de privatizare nu si-au luat efectiv nici un fel de masura de precautie in vederea prevenirii unei fraude la "Chimpex". AVAS a permis vanzarea activelor, transmiterea actiunilor de la o firma la alta si transferarea banilor spre diferite societati comerciale aflate sub controlul anumitor persoane. Singurul lucru care se pare ca i-a interesat pe oficialii AVAS la semnarea contractului se pare ca a fost legat de salariile reprezentantilor institutiei in Consiliul de Administratie al Chimpex. Cea mai clara nerespectare a contractului de privatizare se refera la obligatia de plata a datoriilor societatii in valoare de 173 miliarde de lei. Banii trebuiau sa intre in conturile fostului FPS. S-a intarziat acest lucru pana la termenul limita. Plata nu s-a facut pana in luna decembrie 1999. In rest s-a tras cat s-a putut pe aceasta societate. Turcii preiau potul cel marePentru a scapa de probleme, in cursul anului trecut, Rompac a renuntat pana la urma la Chimpex, iar pachetul majoritar de actiuni a fost plasat la Azomures. Firma care a preluat de la Rompac este Transworld Fertilizers Holding (TFH) SA din Luxemburg, si este administrata de cetatenii turci, Suat Surmen, Adnan Kemaloglu, Talat Yildirim, Bulent Goktuna, si Mehmet Fuat Kalgay. Aceasta firma, s-a ales si cu obligatiile de investitii de peste 3,6 milioane de dolari plus datoriile din urma. AVAS a acceptat transferul, desi Azomures are si in prezent datorii totale de peste 2000 miliarde de lei.Afaceristii turci au reusit sa puna mana pe "Chimpex" si implicit si pe cele zece dane de operare a marfurilor chimice din Portul Constanta.. Pe langa danele 54-64, cei cinci turci au preluat firma "Chimpex" impreuna cu 14 hectare de teren, 14 hale de depozitare. Primul pas in managementul turcilor din Portul Constanta a fost cresterea preturilor pe operarea in cele 10 dane. Mutarea era oarecum previzibila daca luam in calcul ca acestia au monopol. Cele 10 dane sunt efectiv singurele destinate exclusiv comertului cu ingrasaminte chimice din toata tara. Orice nava care opereaza in Portul Constanta ingrasaminte chimice nu o poate face decat prin aceste dane specializate.Dupa doar cateva saptamani de la preluarea afacerii "Chimpex" de catre turci, toate societatile cu care se desfasurau contracte - SC "Amonil" SA, SC SOFERT SA, SC "Interagro" SA, etc- au fost instiintate ca preturile operatiunilor de descarcare/incarcare si depozitare au fost dublate. La cel moment, respectiv sfarsitul anului 2004 si primele zile ale anului curent, in rada Portului Constanta asteptau pentru operare un numar de cinci nave. In conditiile in care beneficiarii marfii se bazau pe tarifele clasice practicate de "Chimpex" pana la momentul interventiei turcilor, vestea dublarii tarifelor a dat peste cap contractele si relatiile intre operatori-beneficiarii marfii-importatori.Fenomenul iscat de turci a creat un precedent periculos in domeniul economico-portuar. Comparativ cu oferta de preturi ai mai multor operatori similari din Occident, preturile ce au fost impuse de patronatul turc sunt cu 15-25% mai mari. In acest context Organizatia Patronala a Producatorilor de Ingrasaminte Chimice din Romania a sesizat Consiliul Concurentei inca din data de 4 ianuarie a.c., dar fara nici un rezultat concret.Patronaj turc sub semnul grevelorPe fond la Chimpex activitatea se desfasoara anevoios. Anul 2004 a fost fierbinte din punct de vedere al miscarilor sindicale atat la nivelul societatii " Chimpex" cat si in intreaga ograda a afaceristilor turci. Greva de la Chimpex care a avut loc la mijlocul anului trecut a fost declansata pe fondul unor revendicari vizavi de conditiile de munca si de salarizare a docherilor. Miscarea sindicala a fost anihilata cu rapiditate. Turcii nu s-au sfiit sa-i trimita in tribunal pe liderii miscarii sindicale, declarand greva ca ilegala. Motivul hilar expus atunci de turci in fata instantei de judecata a fost faptul ca azotatul de amoniu ambalat in saci ar fi putut exploda din cauza radiatiilor solare. Deci docherii puteau fi facuti vinovati chiar si de terorism in opinia turcilor, deoarece intreruperea lucrului ar fi condus la o prezumtiva explozie cu efecte inimaginabile. In schimb, patronii turci nu dadeau doi bani pe modul in care era depozitata marfa in interiorul halelor din port, conditiile de depozitare fiind intr-adevar improprii. In jurul datei de 7 decembrie 2004, la "Azomures" izbucneste un alt conflict de munca, incercandu-se reducerea la tacere a trei lideri sindicali prin suspendarea ilegala a contractelor de munca. Contractele de munca ale sindicalistilor Maria Dandarau, Nicolae Dobrau si Nelu Marginean au fost suspendate dupa ce patronatul a depus plangere penala impotriva lor la Parcehtul Tribunalului Mures. Motivul era acelasi ca si in cazul grevei de la "Chimpex", si anume organizarea ilegala a grevei. In apararea celor trei oameni Federatia Sindicala "Lazar Edeleanu", care reprezinta interesele oamenilor din sectorul petrochimie, a sesizat Ambasada Turciei, Guvernul si Ministerul Muncii. La acel moment, cei trei sindicalisti cunosteau faptul ca unul din motivele pentru care s-a dispus desfacerea contractelor de munca era legat si de faptul ca ei ar fi cunoscut amanunte despre privatizarea societatii care s-a facut asa cum am mai spus, intr-un mod foarte ciudat.Accidente mortale si poluari nocivePatronajul turcesc nu este de bun augur. La 15 noeimbrie 2004, la SC.Chimpex SA din Portul Constanta a murit un om in conditii groaznice. Fiind in tura de noapte, docherul Costica Spiridon in varsta de 40 de ani din Constanta, lucra la descarcatul unei incarcaturi de saci de uree dintr-un vagon CFR stationat in sectia Chimice-Solide din dana 61 pe linia 3 CF. In timpul efectuarii manevrelor unor vagoane cu ajutorul unui minitractor marca Hanomag, docherul Spiridon a fost surprins intre doua vagoane in dreptul tampoanelor. Docherul tocmai ce terminase de descarcat un vagon si se deplasa catre un altul. Prins intre tampoanele vagoanelor acesta a fost strivit in dreptul sternului. In scurt timp a decedat in drum spre spital. Pe lista ITM care cuprinde unitatile portuare cu multe accidente de munca "Chimpex" ocupa primele locuri. Daca anul 2004, poate fi considerat si din acest punct de vedere, "anul negru al Azomures-ului", se pare ca si 2005 are un inceput nefast. La data de 12 ianuarie 2005, prefectul judetului Mures, Ciprian Dobre, i-a convocat in noaptea de 11 spre 12 ianuarie pe toti responsabilii de mediu pentru a se deplasa la combinatul chimic "Azomures", in vederea verificarii unor emisii de amoniac in atmosfera. La ora 1,00 in noapte, prefectul impreuna cu reprezentantii Directiei de Sanatate Publica, Agentiei de Protectie a Mediului, ai Inspectoratului de Protectie Civila si cei ai SMURD s-au dus la poarta combinatului chimic si au convocat pe cativa directori pentru a da explicatii vizavi de emisiile nocive de amoniac in atmosfera. Reactia oficialitatilor a avut la baza numeroase sesizari ale unor cetateni care locuiau in zona combinatului si care reclamau faptul ca peste oras se lasase o ceata densa, nu se putea respira intrucat aerul era suprasaturat cu amoniac. Cum era de asteptat situatia a fost rapid minimalizata si musamalizata deoarece explicatia finala a autoritatilor a fost ca "pe vreme de ceata mirosul de amoniac este obisnuit".