Mosia lui Martin

Familia fostului prefect Gheorghe Martin construieste un centru de reciclare a deseurilor plastice, pe un teren din apropierea magazinului Metro de pe bulevardul Aurel Vlaicu * Fostul reprezentant al Guvernului in teritoriu nu a afisat placuta de obiectiv cu datele despre beneficiar, proiectant sau autorizatie, si nici nu a imprejmuit locatia, in conformitate cu prevederile legislatiei din domeniul constructiilor * Cel chemat in trecut sa garanteze legalitatea in judetul Constanta a calcat in picioare spiritul si litera legii * Mai mult, exista suspiciuni ca acesta, in calitate de presedinte al Comisiei Judetene de Fond Funciar, a conlucrat "perfect" cu administratia Mazare la impartirea terenurilor * Pentru a prelua un teren generos, pe care pana la alegerile locale din iunie 2004 il lucrau 300 de pensionari ai Constantei, prefectul a uzat de mai multe tertipuri legislative pentru a intra in posesia terenurilor * "Afacerea" familiei lui Martin a schimbat rosturile a 300 de familii * Acum Martin ridica o constructie pe care a demarat-o in dispret fata de legile tarii si care contribuie esential la "infrumusetarea" orasului

Radacinile afacerii

In anul 1990, Primaria Constanta a parcelat toata zona fostei gropi de gunoi a orasului, numita in mod popular Groapa lui Ouatu. Mai multe hectare de teren de la periferia Constantei erau atunci inundate de moloz, gunoaie si deseuri industriale. Edilii au gasit atunci ca cea mai buna solutie pentru reabilitarea zonei era aceea de a imparti o parte din terenuri pensionarilor, cumva si ca masura de protectie a acestui segment social. Asa se face ca peste 300 de persoane au primit la cateva sute de metri de varianta parcele de 200-300 de metri patrati, pentru a le cultiva cu zarzavaturi si legume. Oamenii au investit timp, munca, dar mai ales bani pentru a-si imprejmui gradinile, pentru a le curata de gunoaie si reziduuri industriale, pentru a le bransa la reteaua de apa a RAJA. Autoritatea publica le-a impus prin contractul initial, semnat pe cinci ani, sa nu procedeze la constructia de baraci si garduri neestetice, permitandu-le totusi sa-si amenajeze cabine de tabla, pentru inventarul agricol si adapost. In cativa ani, intreaga zona se schimbase total. Vazuta de pe Dealul Paluzului, zona arata ca o gradina imensa, plina de verdeata si pomi fructiferi. Unul dintre beneficiarii contractelor de inchiriere, Anton Cristea (67 de ani), spune ca a investit peste 20 de milioane de lei, numai in primii ani. Terenul era situat pe o panta, iar gunoaiele stranse pe vremea comunismului in Groapa lui Ouatu determinau miscari telurice. Acesta a fost motivul pentru care familia Cristea a achizitionat placi de beton si 18 pomi fructiferi. Din anul 1996, contractul de inchiriere nu a mai fost incheiat pentru perioade de cinci ani. Primarul de la acea vreme, Gheorghe Mihaies, a impus modalitatea reinnoirii anuale a contractului, din considerente juste. In consecinta, pana la alegerile din anul 2000, cei peste 300 de oameni care aveau gradini in zona au continuat sa calce pragul Primariei anual. Venirea lui Radu Mazare la conducerea Primariei Constanta a fost receptata si de catre acestia in sensul imensului capital de speranta care i-a adus de fapt castigul de cauza fostului independent. Sperantele aveau insa sa se spulbere relativ repede. In data de 4 iulie 2001, Directia Patrimoniu din cadrul Primariei, condusa de Daniela Ramona Petcu Lovin a somat toti beneficiarii contractelor de inchiriere sa demoleze constructiile care au fost ridicate fara autorizatie de constructie, pana pe data de 15 iulie 2001. "Facem precizarea ca, dupa aceasta data, persoanele care se vor conforma prezentei urmeaza sa perfecteze cu Primaria Constanta o relatie contractuala, cu privire la terenul proprietate privata a Municipiului Constanta si aflat in folosinta acestora", se arata in adresa semnata de sefa de la Patrimoniu. Desi perioada mentionata in somatie era extrem de scurta, aproape toti beneficiarii contractelor de inchiriere si-au demolat constructiile ridicate in baza legislatiei anilor 90, devenita intre timp inactuala. Speranta lor era aceea de a putea concesiona terenurile pe o perioada mai mare de timp, motiv pentru care s-au grabit sa dea curs somatiei. In anul 2002, beneficiarii au semnat un nou contract de inchiriere, insa un an mai tarziu autoritatile au refuzat pur si simplu sa le reinnoiasca. Totodata, "gradinarii" nu au mai platit nici un fel de taxa de inchiriere, desi li s-a permis tacit sa foloseasca terenurile. Cei mai multi dintre ei au batut birourile Primariei din strada Ecaterina Varga, solicitand un punct de vedere despre solutionarea problemelor.

Buldozerele au ras sute de pomi fructiferi de pe fata pamantului, fara nici o notificare

Cei 300 de gradinari au intocmit un memoriu pe care l-au semnat cu totii prin care solicitau Primariei sa le concesioneze terenurile aflate in exploatarea lor, desi fara o baza contractuala. Un functionar de la birourile de pe Ecaterina Varga le-a pus in vedere ca memoriul poate fi luat in discutie, doar in conditiile in care la acesta anexeaza un plan de situatie cadastrala. Oamenii au acceptat sugestia si s-au adresat uneia din firmele agreate de Primaria Constanta, pentru aceasta lucrare cadastrala. Fiecare beneficiar a scos din buzunar cate doua milioane de lei. Cheltuiala era considerabila pentru niste pensionari, insa sperantele pe care le nutreau, i-a determinat sa nu dea inapoi.

Ipocrizia si cinismul, legea lui Babus

Pe 30 octombrie 2003, s-au dezumflat cu totii, dupa ce au primit o noua adresa semnata de data aceasta de Constantin Babus. "Primaria Municipiului Constanta nu poate da curs solicitari dvs. deoarece terenul mai sus mentionat va fi atribuit conform legilor fondului funciar in vigoare", se arata in adresa citata. La aproape doua luni, in data de 2 decembrie 2003, o parte din fostii beneficiari ai contractelor de inchiriere au primit un alt tip de adrese semnate de aceeasi sefa de la Patrimoniu. "Incepand cu anul 2000, Primaria Municipiului Constanta a initiat un amplu program de infrumusetare a orasului si aducerea acestuia la standarde europene. Orasul Constanta este cel mai mare port al tarii noastre la Marea Neagra si o importanta statiune turistica, vizitata in fiecare an de un numar ascendent de turisti romani si straini. In acest context, una din masurile luate si mediatizate in presa locala, a fost si aceea a desfiintarii tuturor gradinilor din intravilanul orasului. Zona de gradini Dacia Service este situata in intravilanul Municipiului Constanta (nu era la momentul incheierii primelor contractele de inchiriere - n.r.) si va face obiectul desfiintarii gradinilor de legume si zarzavat. In acest scop, contractele de inchiriere nu au mai fost reinnoite si a fost sistata plata taxei anuale percepute anterior. Dvs. ca cetateni ai Municipiului Constanta sunteti invitati sa participati efectiv la acest program de transformare a Constantei intr-un oras modern, astfel incat acesta sa devina elita oraselor si a statiunilor turistice din tara noastra", se arata in aceasta a doua adresa. Invitatia a fost mentinuta tacit pana dupa alegerile locale, mai ales ca functionari ai primariei i-au anuntat verbal pe fostii beneficiari ca isi pot lucra gradinile linistiti. In luna iulie 2004, gradinile au fost atacate de cohorte de tigani, care smulgeau tevile de apa, gardurile metalice, legumele, zarzavaturile si fructele in parg. Deja se raspandise zvonul ca vin buldozerele peste gradini. Prapadul s-a intamplat doar dupa ce tiganii si-au facut treaba. Sute de pomi fructiferi au fost rasi de pe fata pamantului. Cateva gospodine batrane au reusit sa smulga gogonelele din fata buldozerelor. "Am mancat muraturi la inceputul lunii august, cu un gust amar. Ne-au lasat pentru a nu stiu cata oara sa investim bani si sperante, iar dupa ce am votat pe cine a trebuit, ne-am trezit cu buldozerele.", declara Anton Cristea.

Terenurile au fost atribuite conform legilor fondului funciar familiei Martin

Primaria Constanta refuzase sa le reinnoiasca gradinarilor contractele sub doua argumente: in primul rand ca terenurile sunt revendicate si trebuie conferite proprietarilor de drept in baza legilor fondului funciar, iar in al doilea rand ca municipiul Constanta are un profil turistic si portuar ce ar fi afectat de gradinile in cauza. La momentul de fata, explicatiile in cauza s-au dovedit a fi niste minciuni ordinare daca nu cumva un temei pentru investigarea unei fraude de zile mari. Terenul in cauza a ajuns mosia familiei Martin, care isi construieste acolo un centru de reciclare a deseurilor plastice. La vremea afacerii, Gheorghe Martin era prefect al judetului si presedinte al Comisiei Judetene de Fond Funciar. Comisia in cauza a fost acuzata in sute si poate chiar mii de procese civile, pentru prejudicierea proprietarilor de terenuri. In cazul de fata, cel chemat sa asigure legalitatea impartirii terenurilor a ajuns la concluzia ca proprietarii terenurilor din zona au disparut cu desavarsire, fapt care i-a justificat concesionarea terenului si demararea constructiei unui obiectiv deloc turistic sau portuar. Singura legatura cu domeniul portuar o fac masinile Meconst, care cara materiale de constructii pentru noul centru de reciclare a deseurilor plastice.