O alta familie aruncata in strada de RAEDPP

Maria Nisulescu a intrat in greva foamei de 5 zile

Abuzurile savarsite de RAEDPP ies din nou la iveala * Maria Nisulescu, de 58 de ani, fost chirias al unui imobil nationalizat, se afla de 5 zile in greva foamei * Vinovata de toata aceasta situatie se face RAEDPP, care nu a acordat familiei Nisulescu nici o alta locuinta, desi legea o obliga sa procedeze astfel in termen de cel mult un an de la data la care fostul proprietar si-a revendicat imobilul * De atunci au trecut insa 5 ani fara ca raspunsul Regiei sa soseasca * In data de 1 octombrie 2004, familia Nisulescu a fost evacuata de fostul proprietar * De atunci, cei doi soti locuiesc intr-un cort pe care l-au ridicat in fata cladirii si, de mila, vecinii ii mai primesc din cand in cand sa se odihneasca * Desi Radu Babus i-a asigurat pe cei doi soti ca problema lor va fi rezolvata, situatia de fapt a dovedit ca RAEDPP care, in prezent, are mii de locuinte nedate in folosinta, nu face decat sa administreze imobilele dupa bunul plac

Nici unul dintre noi nu si-a imaginat, dupa decembrie 1989, ca vor veni vremuri in care nu vom avea bani sa ne cumparam o casa sau, mai rau, ca ne vom pierde casele si vom ajunge sa locuim in strada. Fericiti ca am pus capat unei dictaturi care incalca drepturile elementare ale persoanei, nu ne-a trecut prin cap ca vor sosi timpuri in care vom fi supusi acelorasi abuzuri, diferenta fiind ca, de aceasta data, acestea vor fi savarsite cu zambetul pe buze si sub protectia totala a legii. Nu ne-am imaginat niciodata ca vor veni vremuri in care magazinele vor fi pline cu de toate, in timp ce noi nu vom avea bani nici pentru mancare, ca legislatia va fi intr-o asemenea masura modificata incat, in loc sa ne protejeze, va permite abuzurile autoritatilor si ne va lasa pe noi, cetatenii de rand, fara aparare in fata unor asemenea injustitii. Pe scurt, asa poate fi rezumata situatia familiei Nisulescu care, vreme de 57 de ani, a locuit in imobilul de pe Strada Cristea Georgescu nr.8. De cinci zile, Maria Nisulescu, in varsta de 58 de ani, a intrat in greva foamei. Fara sa cheme ambulanta si fara sa anunte pe nimeni, femeia protesteaza, astfel, singura si in tacere, impotriva nedreptatii careia i-a cazut victima si al carei autor este nimeni alta decat RAEDPP Constanta. Dupa o viata intreaga de munca, dupa cinci ani de somaj, femeia a fost aruncata in strada prin "grija" Regiei. Istoria e simpla. De patru generatii, familia Nisulescu, impreuna cu alte 12 familii, locuiau in acel imobil nationalizat si aflat in administrarea Regiei, caruia ii plateau chirie. In anul 1999, casa a fost revendicata de fostul proprietar, care, conform legii, avea dreptul sa reintre in proprietatea casei si obligatia ca, timp de 5 ani, sa permita chiriasilor sa locuiasca in acel imobil. Tot atunci, o notificare sosita din partea RAEDPP i-a anuntat pe locatari ca, de acum inainte, chiria nu va mai fi achitata Regiei, ci noului proprietar. Stiind ce se va intampla peste 5 ani, imediat dupa ce fostul proprietar si-a revendicat imobilul, familia Nisulescu a depus la RAEDPP dosarul pentru acordarea unei alte locuinte, conform legii. Aceasta locuinta, potrivit acelorasi dispozitii legale, urma sa-i fie acordata in termen de cel mult un an de la data la care proprietarul si-a revendicat imobilul. Anii au trecut insa, iar RAEDPP a omis sa dea vreun semn de viata. In anul 2000, procesul a fost castigat, asa cum era de asteptat, de proprietar caruia, pe de alta parte, chiriasii nu au a-i reprosa nimic. Dupa expirarea celor 5 ani, la data de 1 iulie 2004, proprietarul care, la randul sau, are nevoie de casa, si-a notificat chiriasii ca, in termen de o luna, sa paraseasca imobilul.

Minciunile Regiei

In data de 13 iulie, Maria Nisulescu s-a prezentat la usa lui Radu Babus, seful RAEDPP, intreband ce se mai aude cu dosarul sau. Directorul Regiei a asigurat-o ca totul este in ordine si ca familia sa se afla pe lista de prioritati, dar ca mai este necesara depunerea la dosar a unei declaratii pe proprie raspundere din care sa rezulte ca nu are nici un fel de venituri. Declaratia a fost depusa, Radu Babus a linistit-o din nou pe femeie, dandu-i asigurari ca situatia sa va fi rezolvata a timp. Zilele treceau insa si nici un raspuns din partea regiei nu parea sa se iveasca. Avand parca o presimtire ca toate asigurarile pe care le primise sunt o minciuna sfruntata, Maria Nisulescu a inaintat un memoriu Ministrului Transporturilor. Raspunsul din partea acestuia, primit in termen extrem de scurt (spre deosebire de cel al Regiei), mentiona negru pe alb: "RAEDPP este obligata sa va puna la dispozitie cu prioritate o locuinta corespunzatoare in termen de un an de la data la care proprietarul a depus cererea de revendicare". Iata insa ca de atunci au trecut 5 ani, raspunsul nu a venit, iar de la 1 octombrie 2004, familia Nisulescu locuieste in cortul din lemn, acoperit cu un celofan, pe care l-a ridicat in fata imobilului in care traise o viata intreaga. Aceasta in conditiile in care familia Nisulescu indeplineste absolut toate conditiile, respectiv ambii soti au studii superiore, sunt bugetari, au vechime in munca si, mai presus de toate, este o situatie de extrema urgenta. Familia Nisulescu a ajuns, insa, intr-o situatie pe care nu stim daca RAEDPP va fi in masura sa o explice. Din cand in cand, vecinii ii mai primesc pe sotii Nisulescu in apartamentele lor, pentru ca cei doi sa se incalzeasca sau sa se poata odihni omeneste. Jean Nisulescu are 60 de ani, este bolnav de inima si lucreaza in schimburi. In timpul zilei, vecinii ii dau voie sa se odihneasca, pentru ca barbatul sa fie in masura sa munceasca in noaptea care urmeaza. Intrebarea este cum e posibil ca, intr-o tara care afirma ca este democrata si ca drepturile omului sunt cu precadere protejate, o familie care a avut o viata intreaga acoperis deasupra capului sa ajunga in strada? Aceasta in conditiile in care pana si cainilor vagabonzi, luati de hingheri de pe strada, li se ofera un adapost. Si, mai presus de toate, este greu de inteles in ce fel administreaza RAEDPP locuintele pe care le are in posesie si caror persoane le sunt acestea acordate (pentru ca reiese ca situatiile urgente nu sunt luate in considerare), dat fiind ca cele mai multe dintre imobile sunt, in momentul de fata, nelocuite si neacordate nimanui. In vreme ce aceste cladiri sunt incuiate si nefolosite, o familie a fost aruncata in strada fara nici o explicatie.