Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
23:34 12 11 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Paradoxul contopistilor

ro

03 Mar, 2005 00:00 1237 Marime text

Handicapati batjocoriti de functionarii Casei Judetene de Pensii

De mai bine de cinci ani de zile se incearca in zadar pensionarea definitiva a Mirelei Marin prin aplicarea OUG 47/2001 * Femeia sufera de un handicap fizic definitiv cauzat de o boala congenitala * Functionarii Casei de Pensii, atat cei din Constanta, cat si cei din Bucuresti, nu au acordat acestui caz importanta cuvenita si au tratat ca de obicei, superficial, problema in cauza * In cautarea dreptatii, unicul om care are acum grija de femeia imobilizata a ajuns sa fie pus pe drumuri, batjocorit de indiferenta celor de la CJP si aruncat pe scarile Ministerului si Casei de Pensii din Bucuresti * In cazul lui Draghici, aroganta violenta a functionarilor publici platiti din buzunarul cetatenilor ar trebui sa intre in vizorul PNA * Cetateanul Draghici a sesizat atat Politia Constanta, cat si Parchetul, dar fara nici un rezultat concret * Cazul Draghici-Marin ar putea fi un exemplu concludent vis-a-vis de modul evaziv de indeplinire a sarcinilor de serviciu atat a functionarilor de la CJP Constanta, cat si a celor din cadrul Politiei si ai Parchetului Constanta

In urma cu aproximativ doi ani, vorbeam in paginile cotidianului nostru despre vesnic pomenita nepasare de care dau dovada functionarii publici. Din pacate, nici pana acum, nimeni nu a reusit sa stopeze acest fenomen, chiar daca, uneori, autoritatile mai misca asa, de ochii lumii, cate un deget. Cazul asupra caruia vom reveni este o demonstratie clara a nepasarii cu conotatie extrem de violenta de care dau dovada functionarii din cadrul Casei Judetene de Pensii si cei ai Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale.Precum spuneam aproape fix in urma cu doi ani, Gheorghe Draghici a ramas, este si va fi, ca multi altii, un onest cetatean al Constantei, care dupa o viata de munca, a apucat sa beneficieze de o pensie si asa prea mica in comparatie cu efortul pe care l-a depus in campul muncii. Cu toate ca s-a multumit cu ceea ce are si primeste de la statul roman, Gheorghe Draghici incearca din rasputeri sa-i ajute si pe altii, mult mai napastuiti de soarta decat el. Este cazul nepoatei sale, o femeie cu grave handicapuri fizice, a carei poveste de viata ar uimi multa lume. Parasita de sot si fara parinti, aceasta a ramas in ingrijirea rudelor, in speta a unchiului sau. Multiplele boli si sechele de care sufera tanara au adus-o in imposibilitatea de a se deplasa si, cum nimeni nu misca un deget pentru ea, Gheorghe Draghici a crezut de cuviinta ca este mult mai omeneste sa o ajute cu ce poate. Fisa de expertiza medicala a femeii, Mirela Marin, din Agigea, dezvaluie existenta chinuita de care aceasta a avut parte. Multiplele boli de care sufera uimesc chiar si medicii. Numai si o simpla enumerare a acestora poate lasa pe oricine mut de uimire si de compasiune: entorse recidivante, nistagmus congenital, artrezie congenitala maleonara, ischemie cerebrala cronica, glanda micronodulara si multe altele. Inca din adolescenta, Mirela Marin a primit din partea medicilor scolari recomandarea de a nu lucra in locuri nepotrivite. Imediat dupa terminarea scolii profesionale (anii `80), a fost repartizata la Fabrica de Mobila din Constanta. In pofida deficientelor fizice accentuate, cei din cadrul biroului personal al Fabricii de Mobila Furnimob Constanta au decis ca aceasta sa presteze o munca de tamplar mecanic in sectorul "semifabricate". Din cauza deficientelor fizice, Mirela Marin a fost inevitabil, victima unui grav accident de munca. Bratul sau stang a fost perforat in timp de lucra la o masina de debitat lemn. Dupa 13 ani de munca, fisa medicala a Mirelei Marin si-a modificat continutul adaugandu-i-se si o calvitie totala, o hepatita, o hipertiroidie, artroza accentuata, diabet insulino-dependent. Lista nesfarsita a afectiunilor de care suferea aceasta a determinat pensionarea ei pe caz de boala, dar comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap a decis, in anul 2000, ca femeia sa fie pensionata doar temporar, cu termen de revizuire la fiecare sase luni de zile. Eminentii doctori din aceasta pseudo-comisie au considerat ca femeia putea foarte bine sa bata drumurile cabinetelor medicale pentru obtinerea recunoasterii handicapurilor de care suferea, de doua ori pe an, ca nu cumva, sa beneficieze ilicit de drepturile umile ale unui handicapat cu o pensie de mizerie de numai 900 de mii de lei. Daca femeia nu s-ar fi prezentat la usile medicilor din comisie, pensia de mizerie i-ar fi putut fi anulata. Cu vraful de hartii si zeci de adeverinte medicale, unchiul sau, Gheorghe Draghici, s-a adresat Casei Judetene de Pensii Constanta, pentru a obtine pensionarea definitiva a nepoatei sale, la scurt timp dupa aparitia Ordonantei de Urgenta 47/2001 care aducea completari legislatiei privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap. Conform prevederilor ordonantei respective, pensia integrala se acorda persoanelor cu handicap accentuat, indiferent de varsta, cu o vechime in munca realizata de la data ivirii handicapului, de minim 15 ani. Din anul 2001, de cand s-a efectuat solicitarea catre Casa Judeteana de Pensii Constanta prin adresa cu nr. 1003/30.03.2001, problema Mirelei Marin a ramas nerezolvata. De atunci si pana in prezent, unchiul sau, Gheorghe Draghici, a tot batut pe la usile institutiilor, pentru ca, pana la urma, cererea nepoatei sale sa fie respinsa pe motiv ca nu ar fi indeplinit conditiile de realizare a unui minim stagiu de cotizare in raport cu handicapul de care suferea. Chiar daca certificatul medical al Comisiei de expertiza confirma bolile incurabile de care sufera femeia, functionarii Casei de Pensii in absurditatea lor profesionala nu au fost convinsi, motivand ca in acel certificat nu se specifica faptul ca handicapul femeii este congenital si ireversibil. Documentul cu nr. 2532/13.12.2000 specifica insa ca handicapul este congenital, deficientele functionale fiind accentuate. In ciuda acestor stari de fapt, unchiul femeii este disperat de modul in care a fost si este tratat de catre functionarele Casei de Pensii Constanta, acestea incurcand actele, ratacind dosarele si, ca de obicei, trateaza cu aroganta cetatenii aflati la nevoie si care nu au "spate" sau relatii. Acestor aspecte li se mai adauga si faptul ca intr-o adresa de raspuns, cu nr. 51015/11.09.2003, cei de la Casa de Pensii resping din nou solicitarile petentului, dar folosindu-se de legi si prevederi care sunt straine de cauza solicitata. De exemplu, in adresa mai sus-mentionata functionarii fac referire la Legea 52 din 1992, lege care nu are nici in clin nici in maneca cu problema. Cautand in Monitorul Oficial, am gasit si legea respectiva, dar, uimitor, aici Legea 52/1992 face referire "la depunerea unor sume de bani in contul "Moldova"". Acest caz completeaza lungul sir de situatii identice tratate cu josnicie de majoritatea functionarilor Casei Judetene de Pensii Constanta, mai ales in perioada cand proaspata pensionata Delia Greavu conducea aceasta institutie. Dar se pare ca nici acum cu noua conducere situatia nu ar sta altfel.

Bruscat si azvarlit pe scari

Daca la Constanta Gheorghe Draghici nu si-a putut gasi dreptatea, acesta a incercat si la Bucuresti, direct la Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. Printr-o serie de memorii adresate direct ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale care le vremea aceea era omul PSD-ului Elena Dumitru, omul nostru a asteptat in zadar un raspuns. Primul memoriu trimis de Gheorghe Draghici omului PSD, l-ar fi transmis direct prin cei de la CJP de la Constanta, de unde bineinteles ca nu a fost dat mai departe pe cale oficiala destinatarului, adica ministrului de atunci. Cel de-al doilea memoriu a fost trimis direct prin posta la Minister, printr-o scrisoare recomandata, cu nr. 14088/2003, dar fara a primi nici un raspuns. Ultima speranta a ramas deci Bucurestiul si bineanteles schimbarea regimului PSD. Tragedia lui Draghici, cea preelectorala poate fi descrisa foarte pe scurt. Dupa un sacrificiu financiar destul de consistent pentru un pensionar, Draghici a ajuns in anul 2004 si la Bucuresti. Imaginea cenusie a Garii de Nord, intr-un fundal definit de o ploaie mocaneasca si rece, omul nostru a ajuns la fostul sediu al CC al PCR, unde chiar si acum se afla Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. De la intrarea impozanta in cladire a fost luat in primire de cerberii institutiei. Conform obiceiului, s-a incercat confirmarea de primire a macar unuia dintre memoriile adresate ministrului de atunci Elena Draghici. Nici urma de ele. I s-a raspuns scurt ca toate memoriile adresate ministrului ar fi fost pasate Casei de Pensii Bucuresti. Deplasandu-se in locul indicat, constanteanul a ajuns ud pana la piele in fata institutiei respective. Aici, dupa ce i s-a cerut sa se legitimeze si sa arate copiile memoriilor pe care sustinea ca le-a trimis, Draghici a fost admis sa intre intr-o camera a registraturii, in care, in afara biroului functionarului, nu exista nici un alt scaun. Dupa minute intregi de asteptare in picioare, o individa angajata pe post de functionar al institutiei s-a sinchisit sa-l bage in seama pe Draghici. Conform spuselor acestuia din urma, individa, care se numea Ana Dragan, dupa ce s-a dumirit ce anume cauta omul, l-ar fi luat la rost trimitandu-l acasa si spunandu-i ca o sa primeasca raspuns prin posta. Obosit si ud pana la piele si mai ales stiind ce inseamna cuvantul functionarilor publici avand experienta de acasa, omul nu a mai rezistat si a cerut in mod insistent sa i se explice textul Ordonantei 47/2000. Cu un ton ridicat, functionara i-ar fi raspuns ca "aceasta ordonanta nu exista". Vazand ca omul nu s-a speriat si nu avea de gand sa plece, functionara a inceput totusi sa caute pe Internet textul legii. Dupa aproape o ora de cautari, a fost gasit pana la urma si textul legii. Vazand ca totusi omul avea dreptate, functionara a fost in pragul unei crize de apoplexie, asa ca a crezut de cuviinta sa cheme oamenii de la Paza, care l-au scos pe sus din institutie pe Draghici, aruncandu-l pe acesta in ploaie. Cu toate ca omul nostru este cardiac si s-a rugat de paznici sa nu fie dat afara si sa nu-l agreseze, nimeni nu a tinut cont de acest lucru. In acest trist context in care s-a demonstrat, pentru a nu se stie a cata oara, aversiunea pe care unii functionari publici o au fata de cetatenii de rand, este cazul sa mai spunem ca totusi unora le-a ajuns, vorba romanului, "cutitul la os". Ambitionat si nicidecum demoralizat de cele suferite din partea celor care sunt platiti din banii publici tocmai pentru a servi cu decenta cetateanul, Gheorghe Draghici a depus plangeri la Politie si la Parchetul Constanta, in efortul de a-si gasi dreptatea si pe alta cale, punandu-si acum ultimele sperante numai in oamenii legii.Asta s-a intamplat in cursul ultimului an PSD, pe cand toate structurile guvernamentale erau obediente coruptiei la toate nivelurile. Politia si Parchetul dadeau raportul si primeau indicatii de drum direct de la PSD. Acum, posibil ca situatia sa se fi schimbat. Unghiul virajului va putea fi evaluat numai si numai in realizarile aduse in slujba cetateanului, a societatii in general. Rezolvarea unui caz notoriu cum este celebrul deja Draghici-Marin, ar putea fi un exemplu al mult doritei schimbari de drum al intregului sistem functionaresc de stat.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii