Penitenta in sandale de otel

Calugarul plecat acum trei ani, pe jos, spre Mormantul Sfant, s-a intors

Stefan Nan a plecat, in urma cu trei ani, spre Ierusalim incaltat cu o pereche de sandale de otel * Sandalele cantareau nu mai putin de 11 kilograme * Dupa mai bine de trei ani de incercari, mai mult sau mai putin reusite, de a ajunge in Tara Sfinta, calugarul Nan a reusit sa-si indeplineasca misiunea * Pana la Ierusalim acesta nu a scos o vorba, respectandu-si juramantul de tacere facut la plecare * Cu toti oamenii intalniti in cale acesta s-a facut inteles doar in scris * In prezent, calugarul vrea sa astearna pe hartie povestea drumetiilor sale initiatice, pe parcursul a cinci volume

Povestea lui Stefan Nan, pelerinul care a plecat spre Tara Sfanta pare desprinsa dintr-un roman. Barbatul, de 43 de ani, din Constanta, afirma ca a avut o revelatie, prin care o voce i-ar fi spus ca trebuie sa ajunga la Ierusalim pe jos, incaltat cu o pereche de sandale de fier, iar pana sa ajunga la destinatie sa nu vorbeasca, respectand un fel de juramant al tacerii. "Menirea mea in lume este sa le amintesc oamenilor ca Dumnezeu exista si ca ei trebuie sa se rupa din materialismul feroce in care a coborat fiinta". Urmand aceasta chemare, Nan a mers la Manastirea Sfantul Sava din judetul Bacau, unde a devenit "frate". Apoi, cu binecuvantarea staretului, a pornit, incaltat cu sandalele de fier, intr-un maraton de antrenament prin opt judete ale tarii, strabatand, in 34 de zile, 1750 de kilometri.In urma cu mai bine de trei ani, mai precis pe data de 7 mai 2001, constanteanul Stefan Nan, la acea vreme avand varsta de 40 de ani, a pornit in calatoria initiatica a vietii sale dedicate de la un moment dat exclusiv lui Dumnezeu. Dorind sa poata face cunoscut gestul sau lumii intregi, in opinia sa, de necredinciosi sau de oameni care aveau nevoie de o pilda, Nan a tinut sa-si faca simtita prezenta la acea vreme, folosind mediile de presa de atunci.Stefan Nan locuia pe atunci in Constanta, pe strada Topolog, la blocul F5. Fusese casatorit timp de doi ani, lucrase la defuncta MECONST in meseria de lacatus. Are studii medii definitivate la seral. La momentul 7 mai 2001, Nan facuse deja legamantul de tacere, cei care voiau sa se inteleaga cu el putand s-o faca doar in scris. In scris, el si-a definit intentia de a parcurge pe jos, drumul pana la Ierusalim si nu oricum, ci incaltat cu o pereche de sandale din otel. Pentru el, drumul catre izbavire trebuia facut prin indurarea suferintei, prin penitenta. Calea de suferinta aleasa de acesta a fost parcurgerea unei distante impresionante, pe jos, fiind incaltat cu o pereche de sandale de otel. Sandalele au fost confectionate de el insusi, intr-un atelier de lacatuserie din Portul Constanta. Sandalele cantareau amandoua nu mai putin de 11 kilograme. Acestor 11 kilograme, Nan afirmase in 2001, ca urma sa adauge alte doua kilograme in plus pe parcursul calatoriei spre Tara Sfanta. Pe sandale erau incrustate cuvintele: "Pace Voua", "Dumnezeu este cu voi", "Amin". Pentru traseul de peste 3000 de kilometri, pana la Ierusalim, Stefan Nan se antrenase aproximativ opt luni de zile, cate sase-opt ore pe zi. In afara sandalelor de penitenta, Stefan si-a confectionat si un carucior de mana, in care si-a dus toate cele necesare supravietuirii. De-a lungul calatoriei, acesta promisese sa tina post, carnea iesind definitiv din meniul sau alimentar. Nimeni la acea vreme, in anul 2001, nu credea ca acest om isi va duce la bun sfarsit misiunea, chiar daca pentru aceasta a avut de infruntat multe piedici, la un moment dat fiind nevoit sa ia totul de la capat. Cu toate acestea, iata ca Nan a pasit din nou ca in urma cu trei ani, in redactia noastra, dar nu cu sandale de fier, ci imbracat in calugar, slujitorul Domnului, cu dovezi incontestabile ca si-a dus la bun sfarsit misiunea. Juramantul de tacere expirase conform termenilor, la momentul in care a ajuns in fata Mormantului Sfant de la Ierusalim. Acum vorbea.Peregrinare in penitentaIn 2001, ciudatul personaj a plecat, pe jos, spre Tara Sfanta. Putinele bagaje le-a inghesuit in caruciorul deasupra caruia a fluturat tot drumul un steag alb al pacii. Alaturi de acesta, calugarul a legat pe o sfoara steagurile tuturor tarilor prin care a trecut. Pelerinajul nu a fost lipsit de peripetii, mai ales ca Nan a "dialogat" cu toti cei pe care i-a intalnit in scris, respectandu-si juramantul tacerii. "Au fost si momente foarte grele, in drum m-a lovit o masina, iar alta data mi-am scrantit un picior. Ba chiar s-a intamplat ca granicerii turci sa ma puna la pamant si sa ma tina acolo cateva minute cu pistoalele-mitraliera deasupra capului, pana au inteles ca sunt in regula". Pelerinul solitar nu a reusit insa sa ajunga direct in Ierusalim, ci s-a oprit in Egipt: "Am aflat atunci ca nu voi fi primit in Israel, pentru ca aveam viza de Siria. Am hotarat sa ma intorc in tara si sa reiau pelerinaju". Astfel, calugarul Nan s-a intors la manastirea Sfantul Sava, unde si-a petrecut iarna 2002-2003. In primavara, temerarul calugar a plecat intai la Muntele Athos, cel mai reprezentativ loc al trairii monahale ortodoxe. Dupa cateva luni petrecute pe munte, timp in care a ajutat la reconditionarea chiliilor unui schit al calugarilor romani, a plecat spre Tara Sfanta si a ajuns, in sfarsit, la Ierusalim. Intors in tara, seria revelatiilor "fratelui" Stefan Nan a continuat. El doreste acum sa plece in pelerinaj la Vatican si sa ii dea personal Sanctitatii Sale papa Ioan Paul al II-lea un fragment din steagul pacii pe care l-a purtat cu el in peregrinarile sale spirituale. Desi nu crede ca Papa sa fi auzit de pelerinajele sale, crede ca il va primi.In acelasi timp, Stefan Nan s-a decis sa astearna pe hartie povestea drumetiilor sale initiatice, pe parcursul a cinci volume. Lucrarea se va articula pe jurnalul de campanie pe care l-a tinut cu regularitate si in care si-au notat impresiile toate persoanele cu care s-a imprietenit in drumul sau. Sute de pagini cu insemnarile lui, dar si cu interventiile celorlalti, in toate limbile pamantului, urari, rugaciuni si chiar desene. Necazul e ca "fratele" Stefan nu prea are bani pentru carte si de aceea primul volum va aparea intr-un tiraj redus. "Celor care nu ma inteleg sau ma acuza, le raspund prin versurile unei poezii de Kipling: "Daca-ti ramane mintea/Cand cei din jur si-o pierd/Daca mai crezi in tine/Cand altii nu mai cred/Daca lovesc in timp/Cu vorbe care dor/Si ierti si nu te superi/De indoiala lor/Si daca pentru tine/Nimic nu e pacat/Esti mai presus de toate/Un om adevarat"".