Petroconst in slujba agentiilor imobiliare

Congaz si-a schimbat prioritatile

Petroconst SA, antreprenorul general al lucrarilor Congaz, a finalizat in urma cu doua zile racordarea la gaze a unui cartier cu mai multe case daramate decat locuite * Putinii locuitori din zona peninsulara au posibilitatea de a se bransa la gaze, in timp ce 13.000 de persoane din Coiciu, Gara, Kilometrul 4-5 sau Viile Noi asteapta inca aceasta utilitate * Zeci de muncitori au lucrat la sapaturi, fiind obligati de conditiile generale ale cartierului istoric sa faca loc conductelor de gaze printre capiteluri si fragmente de ceramica antica, pe care le-au indepartat asemenea pietrelor ordinare * Intreaga operatiune a decurs intr-o discretie absoluta, care contrasteaza intrucatva cu obiceiul firmei conduse de milionarul in dolari Dumitru Cilibia de a-si face publicitate la fiecare lucrare de anvergura * Petroconst detine 13 procente din Congaz SA, ceilalti proprietari fiind firma germana Ruhrgaz, SNP Petrom si Distrigaz Sud * La inceputurile sale, Congaz era detinut de Consiliul Judetean Constanta, dar a fost instrainat dupa ce Adrian Nastase a simtit nevoia sa semneze un acord de cooperare economica cu Germania * Congaz a imprumutat recent 100 de miliarde de lei pentru continuarea investitiilor * Nemtii de la Ruhrgaz au impus o crestere a cifrei de afaceri cu 20% pe an, un obiectiv pe care o investitie precum cea privind racordarea zonei peninsulare il face greu de realizat * Racordarea cartierului fantomelor face ca cele 13.000 de familii care au formulat cereri de bransare in alte zone sa ramana deocamdata in asteptare * Eminenta cenusie de la Petroconst are o avere evaluata la sase milioane de euro

Petroconst SA, antreprenorul general al societatii care detine monopolul pe retelele de alimentare cu gaze din judetul Constanta, a finalizat, in urma cu doua zile, lucrarea de racordare la gaze a zonei peninsulare. Mai multe echipe ale Petroconst, secondate de comisii tehnice ale Congaz, au aerisit conductele de gaze din Peninsula, in vederea inaugurarii oficiale a alimentarii cu gaze. Lucrarea a vizat intreaga zona dintre Piata Ovidiu si faleza, iar punctele de aerisire au fost stabilite pe strazile Arhiepiscopiei, Titulescu si Revolutiei. Echipele Petroconst au inceput lucrarile de extindere a retelei inca din urma cu doua luni, cand au fost sapate primele transee. Zeci de muncitori au lucrat la sapaturi, fiind obligati de conditiile generale ale cartierului istoric sa faca loc conductelor de gaze printre capiteluri si fragmente de ceramica antica, pe care le-au indepartat asemenea pietrelor ordinare. Intreaga operatiune a decurs intr-o discretie absoluta, care contrasteaza intrucatva cu obiceiul firmei conduse de milionarul in dolari Dumitru Cilibia de a-si face publicitate cu fiecare lucrare de anvergura. Unul din motivele acestei atitudini se pare ca este tocmai situatia ingrata a zonei, care este presarata pe fiecare metru patrat cu vestigii antice extrem de interesante pentru arheologi. Dealtfel, orice sapatura in zona trebuie autorizata de Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National. Or autorizatia a lipsit cu desavarsire, dovada ca nici un picior de arheolog nu a strabatut traseul conductei si nici un ochi de cercetator al istoriei antice nu a scrutat vestigiile scoase la iveala de lopetile Petroconstului. In plus, muncitorii lui Cilibia, instruiti in acord cu valorile muncii fizice, au dovedit la fel de mult respect pentru istorie, ca si miliardarul care a condus lucrarea. Aceasta, in conditiile in care nici macar o zecime din stravechea cetate a Tomisului nu a fost scoasa la lumina, desi capacul de canalizare de peste doua mii de ani care se gaseste in fata Edificiului cu mozaic din fostul port antic este o dovada ca vechea cetate merita din plin cercetarile de rigoare. Se pare insa ca cineva vrea sa ne inoculeze ideea ca civilizatia in Scitia Minor a inceput cu capacele de canalizare pe care le-a facut PSD-istul Nicolae Matei pentru PSD-istul Felix Stroe si cu transeele PSD-istului Dumitru Cilibia pentru Congaz. Intreaga zona merita o reconstructie din piatra cetatii, dupa modelul Ravena. Insa, ceea ce este cel putin bizar este faptul ca societatea Congaz, din care Petroconst detine o cota importanta, a hotarat sa investeasca o suma consistenta pentru bransarea unui cartier al fantomelor, in care imobilele demolate si evacuate sunt aproape la paritate cu cele locuite. Congazul a dovedit o fenomenala discrepanta fata de realitatea pietei si de posibilitatea de a castiga bani pentru actionari si apreciere din partea celor peste 13.000 de familii care asteapta bransarea in cartierele populate cu oameni, si nu cu fantome. Iar aceasta miscare extrem de neinspirata ar putea starni supararea germanilor de la Ruhrgaz, care au pretentia ca nu au bagat trei milioane de euro in afacerea constanteana doar de dragul de a arunca pe fereastra lichiditatile de care dispun.

Congaz si-a schimbat prioritatile pe ultima suta de metri

Congazul a fost infiintat la initiativa autoritatilor judetene, iar in faza sa incipienta era detinut de Consiliul Judetean Constanta si de o serie de consilii locale care aveau participatii semnificative. Din luna iunie 2001, societatea a intrat intr-o noua etapa de dezvoltare, dupa ce primul-ministru Adrian Nastase a condus o delegatie economica intr-o vizita oficiala in Germania. In urma discutiilor oficiale, partea romana a oferit pe tava contracte si investitii de zeci de milioane de dolari partii germane. In data de 4 iulie 2001, in cadrul acordului guvernamental, a avut loc semnarea unui contract de asociere intre Congaz SA Constanta si Ruhrgaz Energie Beteiligungs AG in valoare de 12 milioane de marci germane. Potrivit contractului, firma germana, unul din gigantii europeni in domeniul distributiei gazelor naturale, a fost cooptata in actionariatul Congaz, cu o cota de 28,57% din actiuni. Pe de alta parte, in data de 27 iunie 2001 Consiliul Judetean si-a cesionat actiunile detinute la Congaz SA catre SNP Petrom si Distrigaz Sud, cele doua societati de stat fiind cooptate la randul lor in actionariatul societatii constantene cu cate un procent de 28,57%, egal cu cel detinut de nemti. In sfarsit, diferenta de 13,93% din actiunile societatii a ajuns in posesia Petroconst SA, antreprenorul general al lucrarilor Congaz. Noua Adunare Generala a Actionarilor a stabilit in anul 2002 ca prioritatea absoluta este extinderea retelei de gaze pana in 2009, potrivit unei politici economice care ar permite o crestere a cifrei de afaceri cu 20 de procente pe an. Pentru atingerea acestui obiectiv, actionarii au hotarat sa investeasca sase milioane de euro, aratandu-si disponibilitatea de a renunta timp de mai multi ani la dividendele cuvenite in raport cu profitul net realizat. In luna iulie 2004, la ultima sedinta AGA, s-a stabilit angajarea unui credit bancar de 100 de miliarde de lei, in vederea finalizarii planurilor de investitii. Iar in timp ce lipsa de lichiditati a determinat angajarea imprumutului mentionat, conducerea executiva a societatii a demarat o investitie a carei amortizare se va intinde pe o perioada cel putin dubla fata de o investitie similara in cartierele Coiciu, Gara, Kilometrul 4-5 sau Viile Noi. E drept insa ca in aceste cartiere au fost incepute lucrarile, mai ales ca directorul Augustin Oprea anuntase ca prioritatile la bransare le constituie primele doua cartiere mentionate anterior. In Kilometrul 4-5 si in Viile Noi antreprenorul general, Petroconst SA, a sistat lucrarile de extindere a retelei pe mai multe strazi cu potentiali clienti. Se pare ca aceasta schimbare a prioritatilor se datoreaza concentrarii de forte in zona peninsulara.

Cilibia, 6 milioane de dolari

Un cuvant greu de spus in planurile de ansamblu ale Congazului il are cunoscutul om de afaceri Dumitru Cilibia, care este actionar la Petroconst SA cu 20% din actiuni si director general. Cilibia este unul din inginerii care au facut cariera in domeniul constructiilor petroliere, evidentiindu-se, atat personal, cat si cu echipa pe care a condus-o cu o atitudine de lider absolut, in episodul pozarii conductelor de aductiune a gazelor si titeiului de pe platformele de foraj marin. Acesta a avut o pozitie privilegiata in conducerea fostei intreprinderi socialiste CIPROM, iar in anul 1994 a jucat un rol cheie in constituirea asociatiei PAS a salariatilor, care a privatizat societatea prin metoda MEBO. Totul s-a consumat cu sprijinul direct al unor factori de decizie de la nivelul Ministerului Industriilor, care au acceptat in mod inexplicabil sa scoata fostul CIPROM din portofoliul acestuia, detinut cu devotiune proletara fata de cuvantul presedintelui Iliescu. Prin aceasta miscare interesanta, CIPROM-ul a ajuns una din societatile comerciale pe seama careia s-a aplicat celebrul si contestatul Program de Privatizare in Masa (PPM), care a creat o armata de cuponari, doar pentru ca Romania sa arate pe hartie ca a privatizat jumatate din activele societatilor comerciale. Acesti cuponari constituiti in asociatia PAS au solicitat privatizarea prin MEBO, autoritatile acceptand ca activele sa fie platite intr-un soi de leasing cu termen prelungit. Dupa trecerea anilor, s-a demonstrat ca Cilibia si alti nu au participat la paritate in asociatia PAS, dovada ca acesta detine la momentul de fata 20% din actiunile societatii. Mai mult, afacerile profitabile pe care le-a derulat, chiar daca in plan politic acest lucru a insemnat trecerea de la un stapan la altul fara nici o mustrare de constiinta, l-au propulsat in topul celor mai bogati oameni din Romania. Averea la vedere a directorului de la Petroconst este evaluata la sase milioane de euro, potrivit revistei Capital. In prezent, Cilibia face parte din PSD si se pare ca prin lucrarea din peninsula a lasat calculele de profit de-o parte. El a angrenat societatea intr-o lucrare care creste cota imobilelor din zona istorica a orasului, probabil la cererea agentiilor imobiliare.