Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
00:02 13 11 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Poluare legala

ro

21 Sep, 2002 00:00 3854 Marime text

Vadu si Navodari, doua locuri in care nu s-a facut mai nimic pentru ecologizare

Legile din Romania nu il obliga pe cel care cumpara o intreprindere sa rezolve si problemele ecologice pe care le produce * Pentru ca un astfel de demers ar costa foarte mult, nimeni nu isi bate capul cu astfel de lucruri * La Vadu, pe teritoriul fostei Uzine de Metale Rare, s-a incercat ecologizarea zonei, dar informatiile furnizate de autoritati sunt neclare si contradictorii * La Navodari sunt depozitate mari cantitati de deseuri toxice si periculoase care pot afecta grav mediul si sanatatea oamenilor * Inspectorul-sef al Agentiei Judetene de Protectia Mediului, Catiusa Tompos, ne-a declarat ca ecologizarea zonei ar costa de cinci ori mai mult decat pretul platit pe obiectivul industrial

Pe fondul incalzirii globale si al desertificarii planetei, in incercarea de a controla acest fenomen se pune tot mai serios in discutie eliminarea poluarii industriale. Pana acum, in Romania, toate aceste lucruri au fost ignorate, ecologia nefiind o preocupare serioasa niciodata pe plaiurile mioritice. Exact la fel stau lucrurile si in Dobrogea. Vidul legislativ in domeniu a facut ca societatile industriale sa nu fie obligate sa respecte normele internationale in domeniu. Pe vremea comunismului, marii colosi industriali, precum Combinatul de Lianti si Azbociment de la Medgidia, CET Constanta, "Fertilchim" Navodari, poluau mediul fara nici o problema. Dupa 1989, unele din aceste obiective industriale au fost privatizate, dar legea din Romania nu ii obliga pe cumparatorii intreprinderilor sa preia si obligativitatea de a rezolva problema deseurilor depozitate la intamplare, ani de-a randul.Uzina de Metale Rare de la Vadu este inca un exemplu al poluarii mediului, de care se fac vinovate unele intreprinderi. Pe vremea comunismului, de aici se extrageau metale rare, precum titan si zirconiu, iar intreprinderea era una strategica, apartinea Ministerului Apararii si era bine pazita de baietii de la Securitate. Dupa 1989, uzina a intrat in conservare. In toamna anului 2001, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunarii", a fost solicitat sa elaboreze un studiu despre impactul pe care fostele locuri de exploatare a metalelor rare de la Vadu le au asupra mediului, mai ales ca zona face parte din patrimoniul Biosferei Delta Dunarii. In urma exploatarii, la Vadu au ramas bazinele (batalurile) din care se extragea nisipul. Dupa ce titanul si zirconiul erau extrase, reziduurile erau lasate in batal. In prezent, zona este un imens desert, cu diguri care separa foste lacuri, in prezent mlastini care miros a gaze toxice si petrol. Fostele bataluri, adancituri triste, vorbesc despre vremuri triste, in care muncitorii lucrau aici in cel mai mare secret. Inspectorul-sef al Agentiei Judetene de Protectia Mediului, Catiusa Tompos, ne-a declarat ca, in momentul conservarii Uzinei de Metale Rare de la Vadu, directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunarii", Romulus Stiuca, a hotarat ca batalurile sa fie acoperite in proportie de 60 la suta. Restul, o suprafata de 40 de procente, urma sa fie lasata deschisa, pentru ca acest lucru ar fi ajutat zona sa se refaca din punctul de vedere al mediului. Surprinzator este ca Romulus Stiuca sustine ca nici nu s-a pus problema acoperirii batalurilor. In acest sens, a fost luata in discutie, ulterior, acoperirea unui lac artificial, rezultat in urma dragarii, tocmai la cererea agentilor ecologici. Pentru a vedea cine are dreptate, am luat legatura si cu Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Directorul de relatii internationale, care este si seful Serviciului ecologie, Cornelia Aftodor, sustine ca batalurile despre care vorbim nu au fost folosite niciodata si de aceea nu este necesar ca ele sa fie acoperite. Mai ales ca acolo s-ar fi format un luciu de apa unde s-ar adaposti specii rare de pasari. Satenii sunt insa de alta parere. Costica Lungu locuieste in Vadu de ani buni. "Inainte era aici raiul pasarilor si al pestilor. Acum nu mai e nimic. Totul miroase a gaze si s-a facut desert", a spus el. Intr-adevar, "luciul de apa" despre care vorbesc oficialii este numai o adancitura lugubra si mlastinoasa, fara vegetatie, in care nu pare a trai nici o vietuitoare.

Dealuri radioactive la Navodari

O situatie si mai grava, ce are drept cauza acelasi vid legislativ, este intalnita la Navodari. Dezastrul ecologic de la Navodari a fost confirmat de cercetarile efectuate, in anul 2001, de o comisie mixta, formata din oficiali din Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informatii si Ministerul Apelor, Padurilor si Mediului. Raportul facut in urma controlului a relevat faptul ca in judetul Constanta exista patru milioane de substante cu grad ridicat de periculozitate. Conform acestui studiu, orasul Navodari este cel mai afectat, din cauza a trei obiective industriale: SC "Marway Fertilchim", SC "Legmas" si "Petro Full". La "Fertilchim", in urma exploatarii, au ramas circa cinci tone de slamuri de acid sulfuric depuse pe fundul colectoarelor de productie, peste doua tone de slamuri acide, 2,5 milioane de tone fosfogips in bataluri acoperite cu pamant, aproape 100 de tone cenusa de pirita si peste 120 de tone catalizatori de vanadiu, existente in sobele de contact. Prezenta acestor deseuri poate reprezenta un pericol grav la adresa sanatatii populatiei. Inspectorul-sef al Agentiei Judetene de Mediu, Catiusa Tompos, ne-a declarat ca acolo este o zona toxica, dar cel care a cumparat societatea "Fertilchim" nu a preluat si obligatiile de mediu. "Costurile de reconstructie ecologica a zonei sunt de cinci ori mai mari decat pretul platit pe obiectiv", ne-a declarat Catiusa Tompos. O lucrare de ecologizare ar trebui sa elimine toate depozitele de materiale toxice si periculoase.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii