Tepele lui Bamburic

Scapat basma curata de justitie, Liviu Bamburic a fost pedepsit de Makarov-ul unui camatar

Liviu Bamburic avea prostul obicei de a trage tepe. O simpla privire asupra proceselor pe care le-a avut pe rolul instantelor duce la concluzia ca omul de afaceri cam obisnuia sa isi insele, inca de la inceput, partenerii de afaceri. Intr-unul din dosare, in care ar fi avut de platit sute de mii de dolari si miliarde de lei, Bamburic si sotia sa au scapat datorita unei chichite legislative. Daca la fel a facut si cu camatarii de la care nu mai este secret ca lua bani, nu este de mirare ca a fost impuscat cu sapte gloante si se afla, chiar si acum, la un pas de moarte. Una dintre firmele care a fost tarata in procese, sfarsind prin a fi declarata in stare de faliment, a fost SC Bacio Italiano SRL. Desi este evident ca nu si-a achitat niciun leu din datoriile de miliarde pe care le avea, Bamburic si sotia au scapat fara a plati nimic creditorilor. A fost posibil datorita prevederilor legale, care prevad ca creditorii trebuie sa dovedeasca in instanta intentia de fraudare. Nu au reusit sa faca acest lucru, iar Bamburic a scapat. Ca sa pornim cu inceputul, in anul 1993 sotia lui Liviu Bamburic, Ilenuta Bamburic, a infiintat firma SC Bacio Italiano SRL, care se ocupa cu exportul de cherestea. Nu se stie daca ea conducea intr-adevar firma sau era doar un paravan pentru sotul sau, cert este ca in acte ea figura asociat cu jumatate de procente si, totodata, era administrator. Cel de-al doilea asociat era Aurel Ciochindel, in prezent asociat al lui Liviu Bamburic int-o alta firma, respectiv SC Best Land SRL. Trei ani mai tarziu, Aurel Ciochindel s-a retras din SC Bacio Ialiano SRL, cedand partea sa lui Liviu Dorin Bamburic. Cei doi soti au ramas prin urmare singurii asociati. In anul 2000 firma era deja in incapacitate de plata, iar la data de 26 iulie 2000 intra in procedura falimentului. In 2005, lista creditorilor era uriasa. Conform raportului intocmit de lichidatorul societatii, cei care aveau de recuperat bani de la firma lui Bamburic erau: AVAS - 1628, 45 USD, Administratia Finantelor Publice Constanta - 237.018.123 lei vechi, Lafarge Romcim SA, sucursala Medgidia - 47.859.746 lei, Mobifon SA - 2.420, 73 USD, Uranus Pluton SRL - 1.870 USD, Roma Rail Transport Bucuresti SRL - 18.297,8 USD, Agroforest SRL - 3.731 USD, Euro Trade Control SRL - 9.331.516 lei, ISEB SA - 20.000.000 lei vechi, L&M Exim Company SRL - 14.536,2 USD, Regia Nationala a Padurilor Directia Silvica Alba - 684.074.774 lei vechi, Despan Forest SRL - 33.671.522 lei vechi, SC Efil SA, - 502.930.765 lei vechi, SC Decirom SA 32.889 USD si 783.783.606 lei vechi, SC Economu Shipping Agency SRL - 48.000 USD si 55.127.136 lei vechi, Romtelecom SA - 23.266.863 lei vechi, SC Greceanu & Co SNC - 10.036,63 USD, Sabi Impex SRL - 937.582.842 lei vechi, Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfa SA Sucursala Constanta Ferry Boat - 159.816.938 de lei.

Liviu Bamburic si sotia sa s-au eschivat de la plata datoriilor

Toti acesti creditori au constatat, la un moment dat, ca nu isi pot recupera creantele, SC Bacio Italiano SRL fiind falimentara. O parte dintre ei au solicitat in instanta ca celor doi asociati, care cu rea intentie nu si-au achitat datoriile, sa le fie angajata raspunderea patrimoniala. Cu alte cuvinte, sotii Bamburic ar fi trebuit sa plateasca din buzunarul propriu datoriile pe care firma lor le acumulase. Cererea de angajare a raspunderii patrimoniale a fost formulata, pe rand, de SC Decirom SA Constanta, AVAS Bucuresti si SC Sabi Impex SRL Bucuresti. In instanta au fost chemati Ilenuta si Liviu Bamburic, fostul lor asociat, SC Bacio Italiano SRL si lichidatorul Fanica Constantin. SC Decirom SA a aratat, in cererea de chemare in judecata, ca incheiase cu SC Bacio Italiano SRL un contract de prestatii portuare, prin care debitoarea se angajase sa achite intocmai si la scadenta contravaloarea prestatiilor realizate de catre Decirom, beneficiarul garantand plata prin bilete la ordin. Pentru ca la scadenta facturile nu fusesera achitate, Decirom SA a solicitat instantei investirea cu formula executorie a biletelor la ordin. Tribunalul Constanta i-a dat castig de cauza dar, se arata in plangere, debitoarea a refuzat sa se supuna hotararilor judecatoresti, in sensul efectuarii platii, asa cum se dispusese prin sentintele civile. Ca urmare, Decirom a formulat cerere de declarare a starii de insolventa si de declansare a falimentului in temeiul Legii nr. 64/1995. Chiar si dupa deschiderea acestei proceduri, sotii Bamburic au continuat sa tergiverseze si sa se eschiveze de la plata datoriilor. In aceeasi cerere de chemare in judecata SC Decirom SA apreciaza ca persoanele vinovate de ajungerea societatii in stare de faliment, cu alte cuvinte cei care au falimentat-o sunt Ilenuta si Liviu Dorin Bamburic, atata timp cat cei doi soti, in calitate de asociati si administratori, aveau posibilitatea de a dispune de bunurile societatii, dat fiind ca erau singurii actionari.

Creditorii au cerut ca omul de afaceri sa plateasca din buzunarul propriu

In opinia creditorului Decirom, faptele imputabile celor doi soti actionari ai SC Bacio Italiano SRL erau in numar de trei. Prima si cea mai grava era faptul ca Liviu Bamburic si sotia lui nu incasasera la scadenta peste 95% din creantele societatii, ceea ce avusese implicatii directe asupra lichiditatilor societatii si puterii de autofinantare a activitatii curente. Ceea ce inseamna ca Liviu Bamburic nu isi incasase banii pe care altii ii datorau firmei sale, ceea ce avusese drept consecinta faptul ca firma ramasese fara lichiditati si nu-si mai putuse desfasura activitatea. Caz in care Liviu Bamburic a fost acuzat ca a avut o intentie evidenta de a-si insela creditorii, ceea ce este echivalenta cu o atitudine culpabila si complice cu interesele propriilor debitori. A doua culpa era desfasurarea unei activitati complementare exportului de cherestea, ce nu avusese caracter viabil. Aceasta a doua activitate, complementara, erau restaurantele, care nu aveau nici in clin nici in maneca cu cheresteaua. Toate lichiditatile firmei au fost investite in aceasta a doua activitate, fara sa se achite de obligatiile scadente. Daca in aceeasi maniera proceda si cu camatarii de la care luase bani, se explica faptul ca a fost impuscat cu sapte gloante in plina strada. Desi avea datorii vechi, Bamburic preferase sa achite cu prioritate furnizorii de produse pentru noua activitate. Cea de-a treia culpa era aceea ca acumulase stocuri mari de cherestea, in vreme ce pretul acesteia scadea pe piata externa. SC Decirom SA preciza ca marfa pentru care ea prestase servicii de manipulare ajunsese la destinatie, deci la export. SC Bacio Italiano SRL incasase contravaloarea marfii, si normal era sa fie achitate datoriile privind acest transport de marfa. In ceea ce priveste acumularea unui stoc prea mare de cherestea, SC Decirom SA preciza ca, daca Bamburic ar fi vrut, ar fi putut vinde pe piata interna cheresteaua, in conditiile in care pretul scazuse pe piata externa. In acest context, profitul realizat ar fi fost minim, dar ar fi putut macar sa-si achite datoriile, daca ar fi fost de buna credinta. Din nefericire, in timpul solutionarii cererii de angajare a raspunderii patrimoniale a lui Liviu Bamburic si a sotiei sale, creditorii au avut ghinionul ca Legea nr. 64/1995 sa fie modificata prin Legea nr. 85/2006, care prevedea ca raspunderea asociatilor sau administratorilor poate interveni numai la cererea administratorului sau a lichidatorului judiciar. Vom reveni.

Scris de: {autor}Olimpia CEARA{/autor}