Termele romane, o comoară adânc îngropată de nepăsarea autorităţilor

Ar fi putut fi una dintre cele mai importante destinaţii turistice ale Constanţei, însă nimeni nu a văzut cum arată cu adevărat termele vechiului Tomis. Se presupune că se întind pe zeci de hectare, însă cei în măsură să permită scoaterea lor la suprafaţă preferă să le ignore existenţa.

Motivul cel mai frecvent folosit în zilele noastre de către reprezentanţii administraţiei locale, pentru a masca neputinţa şi reaua-voinţă, este lipsa fondurilor. De fiecare dată când li se atrage atenţia că o clădire veche, de patrimoniu, de deteriorează pe zi ce trece, aceleaşi autorităţi ridică din umeri şi spun că nu au bani. În această ediţie vom face o scurtă descriere a termelor romane, un adevărat monument, vechi de sute de ani, îngropat încă în pământ. Termele erau băile publice la romani. Frecventarea lor era una dintre activităţile favorite ale acestora, indiferent de sex sau clasă. Era o activitate socială ce constituia un eveniment central în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor romani. Băile la romani îndeplineau funcţii de igienă, facilitând în acelaşi timp participarea la alte diferite activităţi adiacente de relaxare. Erau concepute într-un mod similar centrelor actuale de recuperare, asigurând totodată posibilitatea de socializare şi un mediu propice desfăşurării afacerilor de tot felul. Majoritatea oraşelor romane aveau cel puţin un spaţiu amenajat în acest scop. Iar cetatea Tomis era una romană, motiv pentru care, în secolul III s-a început construcţia acestor băi, pe o suprafaţă de nici mai mult, nici mai puţin de 100 de hectare, după cum ne-a spus arheologul constănţean care şi-a dedicat viaţa săpăturilor de acest gen, Gheorghe Papuc. „Este o construcţie extraordinară acest complex. Ceea ce este în valea portului acum, ceea ce se vede la suprafaţă, reprezintă doar o nimica toată în comparaţie cu ceea ce este încă îngropat în pământ. Imaginaţi-vă că ceea ce se poate vizita acum era doar un vestiar din băile romane, şi anume lentiarion. Acolo unde stăm noi cu picioarele, în ceea ce s-a scos la suprafaţă din complexul de terme, reprezintă numai un nivel din ceea ce erau băile romane. Bolţile care se văd în încăpere sunt suportul unui nou etaj. La trei-patru metri sub pământ sunt adevăratele depozite de apă, cuve, băi cu apă caldă, rece, băi de aburi, încălzirea făcându-se prin instalaţii de captare a aerului“, a precizat arheologul Gheorghe Papuc. Dacă s-ar putea continua săpăturile, ar ieşi la iveală o adevărată comoară turistică, de abia atunci putându-se vorbi despre proiecte de renovare. „Consiliul Judeţean Constanţa (CJC) vroia să restaureze termele, dar ceea ce este acum descoperit, acele vestiare, sunt mult prea puţin. La 70-80 de metri distanţă de ceea ce este descoperit acum, există un zid gros de doi metri şi ceva, care susţinea edificiul. Termele sunt construite acolo pentru că apa are un defect şi curge la vale, iar noaptea nu puteau închide vana, astfel încât apa să se oprească undeva pe drum, aşa că au construit depozitele imense. Apa era adusă de la Ovidiu, pe lângă malul ghiolului, pe lângă Delfinariu, bulevardul Mamaia şi se oprea la Pescărie, unde făcea o buclă şi se ducea direct pe malul mării. Termele noastre sunt mai mari decât cele de la Varna. Se poate săpa acolo pentru că este rezervaţie arheologică. Ceea ce se vede acum a fost descoperit în 1980, în urma demolării unui vechi azil, care funcţiona într-o clădire construită de englezi“, a mai adăugat Gheorghe Papuc.