Vilele stabilor se scufunda

Misterul otomanilor morti, un cosmar pentru cei vii

Locuintele moderne din Lazu sunt la un pas de a se scufunda in mocirla * Localitatea nu dispune de canalizare pentru colectarea, epurarea si evacuarea apei * Oamenii scot lunar din subsol cate 10-12 tone de apa * Asezarile rurale de aici au fost construite in locul cimitirului turcesc * Gura lumii spune ca Lazu este un taram blestemat unde se intampla numai nenorociri

Pentru multi dintre stabii care s-au imbogatit brusc dupa revolutie, pustiul localitatii Lazu s-a transformat peste noapte in alei moderne presarate de case, care mai de care mai aratoase, mai inalte sau mai tuguiate. La prima vedere, privelistea abunda de bunastare, desprinsa parca din filele ingalbenite ale unei carti vechi. Oamenii robotesc zoriti pe langa gospodariile lor si multi dintre ei nu-si parasesc ograzile, fara a se urca direct in masina pe care o tin in garaj sau cat mai aproape de poarta, si asta pentru ca strazile care despart maretele vile din Lazu coclesc in noroi. Intrucat localitatea nu dispune inca de canalizare pentru colectarea, epurarea si evacuarea apei de consum sau de ploaie, aceasta se infiltreaza pe sub temeliile constructiilor si inunda beciurile. Unul dintre locatarii oropsiti de invazia apelor ne-a spus ca o data si uneori chiar de doua ori pe luna scoate cate 10-12 tone de apa din pivnita casei. Mai rau este ca zeci de locuinte aflate in constructie sau finisate zac potopite in aceeasi situatie. Pe acest taram lacustru unde predomina insulitele de stuf, malul si mocirla, oamenii umbla incaltati cu cizme de cauciuc, galosi si pantaloni suflecati pana la genunchi. Multi dintre localnici au ajuns sa nu mai suporte sobolanii si gandacii care patruleaza nestingheriti prin microclimatul prielnic inmultirii si dezvoltarii oferit de subsolurile imobilelor. Cei care au "tras" cu tunul in anii de dupa revolutie s-au batut multumiti cu palma peste burta la gandul ca au pus ochii pe Lazu. Buzunarele obeze de lovele promiteau aici afaceri de bani multi pe seama turistilor amatori sa-si petreaca sejurul la malul marii intr-un habitaclu luxos. Majoritatea proprietarilor si-au epuizat posibilitatile de a "mulge" fonduri pentru finalizarea mastodontilor din beton si BCA. Fundatiile, care in urma cu cativa ani promiteau ca vor deveni fastuoase palate, tind sa se estompeze printre bolboacele formate de apa. "Mesterii" au lasat de izbeliste zidurile si au preferat sa afiseze uriase pancarte, "DE V=C2NZARE". Un alt locuitor indemna reporterii ZIUA de Constanta sa cumpere macar o vila cu un etaj care, deocamdata, nu face mai mult ca o para chioara. Din relatarile acestuia am aflat ca, de la primavara, pretul vilelor se va dubla, intrucat vor incepe lucrarile tehnice pentru canalizare. Pana atunci, daca nu va fi prea tarziu, zidurile se crapa, casele se scufunda, preschimbandu-se in ruine subacvatice. Ba mai mult, salubritatea solului si a aerului din Lazu lasa de dorit si izgoneste "de la vatra" localnicii, unul cate unul.

Satul blestemat

Din pricina nenorocirilor care se abat de la o vreme peste acest tinut, batranii satului cred ca Lazu este un salas blestemat. Asezamantul rural de acum a fost construit pe locul cimitirului turcesc. De cand s-a dat in folosinta Canalul Dunare-Marea Neagra, osemintele turcilor au fost stramutate dincolo de soseaua Mangaliei. Cu alte cuvinte, pacea, linistea si odihna de veci a otomanilor au fost tulburate de artificiile celor vii. Politistii din cadrul Biroului Politiei Rutiere au declarat ca cele mai multe si mai tragice evenimente din judet s-au petrecut aici. Se spune ca pe suprafata respectiva nu se poate cultiva nimic pentru ca nu da rod. Nelinistea si zbuciumul mortilor se transmit localnicilor, care par a fi invrajbiti si pusi pe harta mereu. Oricine se cutremura cand vorbeste despre ceea ce se petrece in Lazu, dincolo de intelegere umana.