Hitiţii şi binevoitorii lor zei

Lumea zeilor hitiţi ne apare bogatã şi deosebitã, ca de altfel tot ce ţine de aceastã prea puţin studiatã culturã. Spre deosebire de zeii babilonieni, zeii hitiţilor cunosc o dezvoltare ascendentã, devenind din fãpturi infernale adevãraţi eroi. Teama faţã de divinitate este uneori depãşitã de simpatie, raporturile dintre oameni şi zei fiind uneori ceva mai personale decât la alte popoare.

Dacã adoptã divinitãţi strãine, acestea nu sunt decât mãşti pentru fiinţele deja familiare. În texte, scribii folosesc fie ideograma sumerianã a zeului, fie numele sãu local, la care se adaugã denumirile dupã locurile cultului sau ale sanctuarelor, ca de pildã acelea ale zeiţei Wants, cunoascutã în Asia Micã drept "zeiţa Soarelui din Arinna". În anumite tratate şi ritualuri divinitaţile prohitite nu sunt enumerate printre zeii garanţi, ci dupã funcţiile lor: zeii Soarelui, zeii Furtunii, ipostazele zeiţei Ishtar, zeii Norocului. Mai existã şi zeii vagabonzi, cei cu origini necunoscute dar care se pot rãzbuna dacã nu sunt cinstiţi. În panteonul hitit existã foarte multã confuzie. De ce? Pentru cã scribii se folosesc de nenumãrate limbi şi dialecte şi se poate ajunge la un caz încâlcit de tipul sanctuarului din apropierea Hattuşaş-ului. Yazili-Kaya. Cu toate acestea existã în ierarhia zeilor o transparenţã puerilã, unde gãsim fiinţele principale ascunse sub o pleiadã de nume.

Cititi articolul integral aici: Historia.ro