Dulcele cozonac amar

Cea mai mare sarbatoare a crestinilor, Invierea Domnului, sau Pastele, isi trage denumirea de la cuvantul ebraic "Pesah" al vechilor iudei, care inseamna "trecere". Mai intai, cuvantul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de catre Dumnezeu dintru nefiinta in fiinta, iar mai apoi trecerea poporului israelit din robia egipteana la libertatea deplina, scapat de la moarte prin sangele mielului pascal. Daca mielul pascal a prefigurat, inca de atunci, sacrificiul si jertfa de pe cruce a Mantuitorului Hristos, Pastele a continuat sa reprezinte, pentru fiecare om in parte si pentru intreaga omenire, o trecere atat de la moarte la viata, cat si o trecere de la robia pacatelor la starea de libertate. Trecerea de la rau la bine, de la pacat la virtute se face printr-o staruinta continua din partea omului, ajutat de harul dumnezeiesc, pentru purificarea si transformarea sufletului, pentru abandonarea patimilor si dobandirea curateniei sufletesti. Modul sarbatoririi Pastelui a fost diferit de-a lungul timpului, desi in esenta s-a pastrat ca in primele veacuri. Noaptea Pastelui era petrecuta in biserici, in priveghere si rugaciune. Sarbatorirea Pastelui se prelungea o saptamana intreaga, savarsindu-se in fiecare zi Sfanta Liturghie, la care toti credinciosii se impartaseau cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Din pacate pentru unii dintre romani, puritatea si bucuria Invierii Domnului s-au transformat intr-o corvoada cand gurile copiilor tipa de foame, cand fiintele micute si gingase uitate parca de Domnul vor sa schimbe si ele mamaliga zilnica cu o bucata de ciocolata, cu o bucatica de carne si un ou inrosit. Multi dintre semenii nostri au uitat sa se bucure in goana dupa cadouri, ajungand sa salveze cu propriul sange masa de Pasti. Lasam in urma mielul, hainutele noi pentru pruncii tineri si jucariile care le bucura copilaria... Urmaream tarziu in noapte, la o televiziune comerciala, un reportaj uluitor. Mii de romani au stat in aceste zile premergatoare celei mai mari sarbatori crestine la cozi interminabile, dar nu pentru bucata amara de cozonac. Cozile care nu se mai sfarseau s-au format la centrele de transfuzie unde romanii donau sange in schimbul unui bon de masa, care urmeaza sa le asigure masa de Paste. Copiii tipa a foame, iar parintii isi pierd si cate jumatate de zi pentru o bucata de cozonac amar. Paste in sange, pentru multi romani. Grandomanie, aroganta, trufie pe masa altora. In Vinerea Mare imi revine obsedant o intrebare retorica: de ce, pentru romanii nostri, trupul Domnului a devenit amar?