Basescu nu-i Constantinescu

Castigarea alegerilor de catre candidatul ADA nu a rezolvat nici pe departe problemele politice din Romania. Dimpotriva, odata cu victoria lui Basescu, tensiunile au sporit, iar lupta pentru formarea guvernului si realizarea unei majoritati parlamentare confortabile pentru unul dintre polurile politice s-a incrancenat. In cazul in care ADA va forma guvernul, este important ca Basescu sa aiba o mana dreapta in fruntea Executivului mai sus decat genunchiul broastei. Si sa poata fi capabil sa ceara revocarea primului-ministru daca acesta se va dovedi a fi prea lax, prea manevrabil, prea santajabil, de ce nu? Alegerile au trecut si eu nu gasesc raspuns la o intrebare: cu ce oameni vom face reforma adevarata? Bun, avem un presedinte barbatos, capabil, destept, dar ma invart de ceva vreme prin cercurile astea viciate, in calitate de jurnalist, pentru a sti ca multi, din pacate inca prea multi, sunt tartacute gaunoase. Aprecierea este valabila si pentru reprezentantii ADA de pe plan local care, imbatati de o victorie care nu le apartine, au uitat deja sa spuna "buna ziua". Din fericire, au fost propulsati in Parlament si oameni tineri, care nu stiu in ce masura au fost atinsi de putregai. Reiau: daca guvernul format cu sprijin PUR sau UDMR sau sindicalistii saltati pe listele PRM sau toate la un loc se vor dovedi un alt algoritm nenorocit ca in `96-2000, atunci e belea. Aud ca multi fac comparatii intre victoria opozitiei din 1996 si cea a lui Basescu, sau chiar a intregii Aliante, dupa cum merg lucrurile. Exista chiar comparatii intre cei doi prezidentiabili investiti in functii dupa 1989. Vin si spun: Nu cred ca este cazul. Basescu nu-i Constantinescu. El nu pare a fi la cheremul nimanui, nu pare a fi genul de om caruia sa vii sa-i arunci in fata cerneala sau sa-i bagi vreo Rona in pat. Basescu face declaratii extrem de clare si coerente, in stilul lui caracteristic. Insa altceva am vrut sa spun, ca veni vorba de 1996 si mandatul lui Constantinescu. Una din greselile facute in acea perioada de societatea civila a fost ca a crezut in venirea la putere a fortelor politice sustinute de ea, iar acest lucru a parut suficient la acel moment. Adevarul este ca, in sine, castigarea alegerilor de o forta politica sau alta nu rezolva nimic. Asa cum am spus, politica e un mijloc, nu un scop. Venirea lui Basescu si, eventual, a unei administratii a Aliantei poate fi un mijloc pentru a reforma sistemul si imbunatati functionarea acestuia. Acesta din urma este scopul la nivel general, iar societatea civila, pentru a nu repeta greselile trecute, trebuie sa iasa rapid din euforie si sa inceapa sa-si formuleze cererile specifice. Si inca ceva, asa cum am mai spus, este normal ca presa sa fie mai critica cu Puterea, indiferent de partidul care si-o va adjudeca, asa cum, in general, situarea normala a societatii civile este in opozitie. Ma refer la o opozitie a vocii poporului, nepolitizata, principiala, o opozitie care solicita in mod punctual Puterii indeplinirea angajamentelor electorale luate. Cred ca e primul lucru la care trebuie sa ne gandim. Cum si ce trebuie facut ca institutiile Statului sa devina mai independente, mai atasate de reguli, legi si deontologii decat de puterea politica instalata. Cum si ce trebuie facut ca spatiul public sa devina un loc al dezbaterii libere de idei si nu al propagandei incrancenate.