Adrian Oianu, artist si tehnician al designului vestimentar

Legat de orasul natal, designerul prezent pentru a doua oara "acasa", isi propune sa revina la mare, de doua-trei ori pe an, pentru a prezenta o sinteza a colectiilor sale

La sfarsitul saptamanii trecute, Adrian Oianu a adus in Complexul Azur-Balroom din statiunea Mamaia ultimele doua colectii, reunite intr-o prezentare menita sa promoveze cele mai populare modele ale sale. Este vorba despre ultima colectie de pret-a-porter, prezentata la Bucuresti, care se inspira din anii 20, dar si de colectia de "tress-uri", hibrid care a rezultat din trenci si rochie: The Limited Edition si The Beat. Renuntand la Facultatea de Drept pentru a-si urma pasiunea neconstientizata pana atunci, designul, Adrian Oianu "scolit" la prestigioasa scoala americana, a reusit sa se afirme in lumea modei. Oriunde s-ar duce fetele pe care le imbraca, acestea nu trec neobservate. Printul virtual, conceptul de "fashion film" sau cele patru colectii anuale de pret-a-porter, fac din designerul constantean, "un unicat" in peisajul modei romanesti, asa cum sunt si creatiile sale. Cheia succesului lui Adrian Oinau este pasiunea si munca. Insa, succesul se datoreaza si elementelor populare romanesti pe care le stilizeaza si le aduce in contemporan, scotandu-le din etnic.

Cat de mult va impresioneaza revederea orasului natal?

M-am nascut si am trait aici pana la 18 ani. Constanta imi da mereu o senzatie familiara, dar intotdeauna stranie. S-au schimbat oamenii, insa moravurile... nu prea. Imi face intotdeauna placere sa vin aici.

Si ati ales sa va promovati lucrarile, aici, "acasa"?

Intotdeauna am vrut sa ajung la Constanta, dar nu stiam daca suntem pregatiti sau daca avem nevoie. Acum nu stiu daca suntem pregatiti, dar avem nevoie. Pe de o parte, ma intereseaza sa vin in orase in care exista putere de cumparare si am clienti. In acest sens am democratizat designul vestimentar. Ma intereseaza mai mult promovarea, fara sa am pretentia sa fiu vizionarul celest. Cred ca in Romania, designul vestimentar nu a avut ambasadori. La noi nu a existat traditie si scoala. Si asta pentru ca nu am avut industrie.

Se regaseste influenta marina in colectiile lui Adrian Oianu?

Cu siguranta. Visez marea, in luna mai, cand fugim de la scoala. Fara discutii, marea mi-a dat multa sensibilitate. De aici am invatat sa caut, sa umblu dupa lucruri frumoase, sa imi gasesc calea, sa fac lucruri pe care altii nu pot sa le faca. Sunt multi oameni creativi in Constanta. Intotdeauna cand fac o rochie usor vaporoasa ma gandesc la mare.

Cum se face ca v-ati descoperit vocatia de designer vestimentar de pe bancile facultatii de Drept ?

Mama mea facea rochii. Am crescut printre rochii. De mic m-am dezvoltat in acest univers. Insa, nimeni nu m-a incurajat. Atunci cand eram la Facultatea de Drept si nu mai stiam ce sa fac, am descoperit ca trebuie sa fac design. M-a ajutat foarte mult scoala din America, care m-a invatat munca grea. In patru ani nu am reusit sa-mi fac niciun prieten. Acolo muncesti mai mult in vacante decat in timpul scolii. In continuare, invat. Cel mai mult imi place la biblioteca, la librarie, sa fiu printre carti, sa fac cercetari. Acest lucru imi permite sa fiu inaintea celorlalti.

Carei tip de femeie se adreseaza creatiile lui Adrian Oianu?

Femeilor inteligente si curioase, cu bun gust, care au satisfactii din design. Nu conteaza ce varsta are.

Este adevarat ca haina il face pe om?

Doamne, cateodata, da! Masina si haina ii fac pe oameni. Traim in Constanta. Cateodata personalitatea are nevoie de conturare si haina poate sa te faca sa spui si mai bine cine esti. Si daca acest lucru se intampla cu cine si cand trebuie, poate sa-ti schimbe viata.

Cum se poate afirma in lumea modei un designer vestimentar?

Cu perseverenta si responsabilitate si respect pentru public poti sa provezi design de calitate. Meseria mea e foarte complexa. Esti si un artist, dar si un tehnician. Trebuie sa stii cinci meserii artistice, cinic meserii tehnice. Si trebuie sa le stapanesti.

Cum se prezinta peisajul modei romanesc? Avem perspective?

Avem pentru ca suntem un popor creativ. Insa, ne place mai putin munca. Designul nu inseamna doar talent, presupune foarte multa munca. Trebuie sa-ti dedici viata. Este atat de frumos si de complex incat iti consuma existenta. Ne lipsesc scoala, profesorii, antrenamentul.

Ce este de facut, in aceste conditii?

Toti copiii care vor sa faca design trebuie sa se duca la munca in strainatate, sa fie chelneri, barmani, ospatari si sa invete scoala. Sa stea acolo sa capete experienta in industria reala si sa vina in Romania sa se afirme.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}