Antonella Marinescu „Am facut scufundari cu Mazare, in Indonezia" (galerie foto)
Antonella Marinescu: „Am facut scufundari cu Mazare, in Indonezia" (galerie foto)
„M-am împrietenit cu soţul meu la munci agricole"
Fost consilier local, membru PSD şi, mai nou,
deputat, Antonella Marinescu este o figură greu de trecut cu vederea. Frumoasă,
cu bani şi pe picioarele ei, social-democrata a ştiut cum să-şi facă treaba, nu
doar în viaţa politică, ci şi în afaceri. Şi, chiar dacă pare o persoană destul
de dură, deputatul Marinescu a ştiut să ne arate şi o latură sensibilă, scoasă
la iveală o dată cu revenirea pe strada copilăriei, locul unde am stat la o
şuetă.
Cum vi s-a părut primarul Radu Mazăre în Playboy?!
(răsfoia revista) Eu am văzut pozele exact când i
s-au adus, în stare neprelucrată. Vreo 30 - 40. În ziua aia le-am văzut. Dar
sunt foarte frumoase, într-adevăr. (râde) Până acum nu m-am uitat în viaţa mea
în Playboy.
L-au denumit „gangster romantic".
Adevărul e că fotografiile sunt reuşite. Şi eu aş
vrea să-mi facă cineva poze, dar să mă scoată cu zece ani mai tânără. Ştiţi ce
bine ar fi?!
Pe primar l-au „scos" mai tânăr?
Păi arată bine.
Aveţi doi copii foarte frumoşi...
Am un băiat de 15 ani, care este mai mare decât
mine şi a ajuns la perioada vârstei critice, ca să zic aşa. Mă înnebuneşte din
punctul ăsta de vedere şi aştept să treacă peste această perioadă. El se crede
neînţeles. Nu am probleme cu şcoala, are note foarte bune, dar nu înţelege
anumite lucruri pe care i le spun. Cel mic este foarte disciplinat. Cât a fost
bolnav, îmi amintea mereu să îi iau temele de la şcoală. Dacă veneam acasă fără
teme...
Aveţi un câine nou?!
Da... s-a zis în
ziare, la un moment dat, că pe poartă am o plăcuţă care spune „câine rău". Mama
mea (n.r. Paraschiva Barbu) citeşte ziare, dar mai nou citesc şi eu, şi fac
revista presei pe diagonală. Revenind, acolo am văzut că scrie „câine rău" pe
poartă. Mă obliga legea. Eu am avut un boxer. Era foarte bine antrenat, foarte
bine dresat de cel care dresează câinii pentru punctele de frontieră. Se făceau
demonstraţii cu câinele meu. Am avut probleme... legea spune că dacă hoţul
intră la mine în curte, iar eu nu am acea plăcuţă pe poartă, iar câinele îi
face ceva, eu sunt pasibilă de pedeapsă, că nu am anunţat că am câine rău.
Între timp, Bruno al meu a îmbătrânit... între timp a şi murit, în februarie,
anul acesta. Vreau să-mi iau un câine de pază, dar deocamdată m-am ales cu o
jighimea de golden retriever alb, care este un nebun. Nu am avut în viaţa mea
un câine mai zăpăcit ca ăsta. Vreau să-mi iau un ciobănesc caucazian, să-l
dresez. Până acum am avut numai boxeri. Am avut-o pe Hanna, prima mea căţea
boxer, pe care am primit-o cadou de la Radu Mazăre, şi de la Hanna l-am făcut
pe Bruno al meu, care culmea... Bruno provenea din pui ai lui Nane, căţeaua lui
Radu Mazăre, şi ai lui Dick al lui Băsescu. Deci aveam câine super tare. Nu
avea pedigree, dar era super tare.
Cum este în Camera Deputaţilor?
Când am ajuns acolo, sincer nu-mi găseam locul.
Aveam senzaţia de pierdere a personalităţii. Exact sentimentul ăsta. Am plecat
de aici dintr-o gaşcă, dintr-o echipă bine închegată. Acolo te simţi debusolat.
Nu-ţi găseşti locul. Am avut senzaţia de pierdere de personalitate. Dar eu nu
sunt aşa. Eu sunt veselă, comunicativă şi m-am dus acolo ca să fac treabă. Acum
observ că vin din ce în ce mai puţin în plen. Nu sunt aşa disciplinaţi cum ar
trebui să fie.
De unde vă cumpăraţi hainele?
Eu o am pe prietena maică-mii, Mihaela. Ea
locuieşte şi aici, şi în Italia şi, în ultima perioadă, numai ea mi-a adus
haine. Şi mă nimereşte foarte bine. A avut un magazin în Constanţa şi îmi luam
mereu haine de la ea şi înainte.
Dar trebuie să preferaţi nişte firme, nişte
creatori.
Eu cu ce mă simt bine, cu aia mă îmbrac. Eu mă
tund şi mă aranjez la aceeaşi fată de zece ani. Cumpărăturile... Încălţările de
la Musette îmi plac foarte tare. Şi de la Batta, pentru pantofii fără toc.
Aceste două magazine îmi plac foarte mult, de la noi. Mai merg la Ruxandra
Irimia, fosta mea colegă de bancă din liceu, care are o casă de modă.
Cât aţi dat cel mai mult pe un obiect vestimentar?
Nu prea arunc banii pe astfel de chestii. Mie îmi
plac parfumurile, încălţările. Eu nu dau cu miile de euro pe îmbrăcăminte. Am
două rochiţe, dintre care una este de la Roberto Cavalli, pe care le-am primit
cadou. Au fost aduse din Italia. Nu pot spune că dau bani.
Aveţi un hobby foarte interesant: scufundările.
Da, marea mea iubire marea. Când aveam opt ani,
m-am apucat de zdrăngănit la chitară. Chiar într-un spectacol al cenaclului
Flacăra am cântat o melodie care se chema Marea şi era compusă de tatăl meu,
Dumnezeu să-l ierte.
De la zdrăngănit la chitară aţi ajuns la
scufundări... în aceeaşi mare?
Eu am fost şi la cor, până la 18 ani. La chitară
mai cânt şi acum, din când în când. Însă, eu ştiu să înot foarte bine. De
scufundări m-am apucat dintr-o chestie ciudată, pentru că eram undeva plecaţi
în concediu, iar Mugur, băiatul meu cel mare, avea vreo opt anişori atunci. Şi
stăteam şi mă uitam după el. Era cu instructorul de diving. Stăteam pe malul
apei şi mă uitam după fi-miu cum se duce el, se vedeau bulele cum ies şi, stând
aşa, zic: „Mare idioată sunt. Ce naiba stau aici, când pot să mă duc sub apă,
că de înotat ştiu să înot, apa îmi place..., îmi place marea?!". Şi aşa a
început totul.
Până unde aţi ajuns?
Păi am descoperit că m-am dus un metru, doi, trei,
patru, cinci şi am vrut şi mai mult, şi mai mult, şi mai mult. Apoi am început
să mă şcolesc, iar după ce mi-am luat prima steluţă, am vrut mai mult... la
mine este totul sau nimic. Acum sunt instructor de diving. Şi îmi place foarte
mult cu copiii.
Care a fost cel mai frumos lucru pe care l-aţi
văzut sub apă?
Eu prefer scufundarea nocturnă. Mi-a plăcut în
Mexic, pentru că intram în apă înainte de a se întuneca şi nu ne aprindeam
lanternele sub apă până nu se făcea întuneric total. Am văzut în seara aia
broaşte ţestoase, rechini, crabi... a fost foarte frumos. Mai îmi place şi
scufundarea la epavă. Dar cea mai frumoasă scufundare pe care am făcut-o a fost
tot în Mexic, în caverne. Nu ai adâncime mare, maxim 20 de metri, dar eşti
într-un labirint cu stalactite, stalagmite şi vezi cum intră razele soarelui
prin piatră şi ai imaginea aia pe care o vedem şi noi pe calculator. Este o
feerie.
Nu l-aţi convins niciodată pe Radu Mazăre
să facă scufundări cu dvs.?
Am făcut scufundări cu Radu Mazăre. Noi cu Radu am
fost în Indonezia, acum doi ani. Ne-au dus pe o insulă exact ca în Robinson
Crusoe. Nu era mai lată de 100 de metri şi mai lungă de 500 - 600. Nu exista
curent electric, nici apă, nimic. Noi am făcut un foc de tabără, cu mâncare, cu
muzică... a fost delir. Atunci am fost cu domnul primar Mazăre la scufundări.
Copiilor le plac scufundările?
Da, amândoi fac asta. Cel mic este, deocamdată,
bubble maker.
Despre soţul dvs. ce ne puteţi spune? Cum v-aţi
îndrăgostit?
Eu spun despre soţul meu că este oltean, chiar
dacă nu este aşa. El este din Argeş, dar după cum se vorbeşte acolo, cu mă
dusei şi fusei, aşa îi zic eu, că este oltean. Este foarte deştept. Când a dat
la facultate, nu a fost ajutat de părinţii lui, pentru că ar fi vrut să-l facă
miliţian în sat. Când a intrat la facultate, ai lui au plâns de necaz. A
terminat şef de promoţie. Când am terminat facultatea, i s-a propus să rămână
asistent la catedra de rezistenţa materialelor sau la cea de mecanică şi nu a
vrut, a venit cu mine, la Constanţa. Noi ne cunoaştem din 1987 şi suntem
căsătoriţi de aproape 19 ani. M-am căsătorit în 1990. Am fost colegi de an, de
grupă, prieteni foarte buni, dar ce ne-a legat pe noi cel mai mult a fost
înţelegerea. Am fost foarte, foarte buni prieteni. Şi ne-am împrietenit la
munci agricole (râde). De acolo a plecat totul. Noi am fost împreună din anul
trei de facultate.
Mama dvs. este un personaj cunoscut şi
controversat. Cum v-a afectat acest lucru?
Nu m-a afectat, pentru că eu o cunosc. Este greu
şi cu tot ce s-a scris despre mine. Dar eu am ştiut ce mă aşteaptă când am
intrat în politică. Dar mama pune la suflet. Şi fi-miu s-a supărat atunci când
presa a scris că Mazăre a trimis nişte „bucăţi" în Parlament. Fi-miu cel mare
s-a supărat foarte tare.
Cum v-aţi apropiat de Radu Mazăre? Cum aţi
ajuns un om din echipa lui?
Mă ştiu cu ei de mult timp... din '92 sau '93. A venit la mine cu un
pui de boxer şi mi l-a făcut cadou. Atunci m-am împrietenit cu el. Dacă până
atunci vorbeam, ne cunoşteam, atunci ne-am împrietenit. Ne ştiam... eu eram la
Grand. Terminasem facultatea în 1991, am lucrat la Mobitom o perioadă, până
când mama mi-a zis că are nevoie de ajutor la Grand. Am preluat de la
maică-mea, am început. Ne ajutam unii pe alţii cu aprovizionarea. Deja
începuseră cu Conpress-ul. Luam pentru mine marfă, mai luam şi pentru ei. Radu,
pentru mine, este un om deosebit. Nu am avut niciun fel de problemă cu el, aşa
cum au zis alţii. Cu mine a fost mereu foarte corect. Dar niciodată nu i-am
cerut nimic. Absolut nimic.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp