Claudiu Palaz „S-au facut multe presiuni asupra mea, dar am ramas in afara jocurilor politice"

Interviul cu actualul prefect al Constanţei a apărut în cotidianul ZIUA de Constanţa, în data de 23 februarie 2007

Subprefectul Claudiu Palaz a intrat în administraţie ca referent în Primăria Constanţa. Mandatul de primar al lui Gheorghe Mihăieşi a reprezentat o oportunitate de evoluţie profesională. Echipa Mazăre l-a pus pe „fugă" din Primărie, însă Prefectura i-a deschis posibilitatea unei adevărate cariere ca tehnocrat. Personaj incomod, Palaz a fost ţinta mai multor campanii politice care nu au reuşit să-l clintească. Are doi copii cu care se joacă atunci când timpul îi permite, iar pasiunea lui este vânătoarea. Nu vrea să intre în politică, însă susţine că „niciodată în viaţă nu trebuie să spui niciodată".

Când şi în ce împrejurări aţi început să lucraţi în administraţie?

În 1994 terminasem facultatea, nu susţinusem încă licenţa şi vroiam să capăt ceva experienţă practică. Tatăl meu cunoştea pe cineva în Primăria Constanţa şi aşa am ajuns să lucrez acolo. La început am fost referent, iar în 1996 am susţinut licenţa şi am fost transferat în cadrul departamentului juridic. Am rămas consilier juridic până am părăsit Primăria, în 2000.

„Cineva din Primărie mi-a spus: «Vrei să se uite lumea la tine? Ia o piatră şi sparge un geam»"

Vorbiţi-ne despre un dosar celebru în care aţi reprezentat Primăria Constanţa în instanţă.

La momentul acela am câştigat un dosar important pentru Primărie. Era vorba de Parcul de Distraţii din Mamaia, pe care societatea SC Mamaia vroia să-l ia în proprietate, gratis. Ne-am judecat în acest dosar şi Primăria a câştigat. Atunci a fost o soluţie bună, acum nu mai cunosc care este situaţia juridică a acestui parc de distracţii. Au fost multe dosare în care am intrat. Eram 11 colegi la juridic şi îl aveam şef pe Ion Negură. Cu toţii am avut de învăţat de la el, chiar dacă ne-a aruncat direct în instanţă. Toţi care au plecat din Primărie au devenit avocaţi, judecători, am fost o echipă bună.

Echipa s-a format în mandatul primarului Gheorghe Mihăieşi, care a avut încredere în dvs....

Am colaborat excelent cu domnul Mihăieşi. Acolo m-am lansat şi mi-a lăsat mână liberă să aplic şi un altfel de principiu de prezentare în instanţă şi, practic, să găsim orice soluţie pentru a câştiga. Şi timpul a demonstrat că a fost o soluţie bună pentru toţi cei care lucram la juridic.

Aveaţi o relaţie foarte bună cu primarul de atunci...

Cineva din Primărie mi-a spus: „Vrei să se uite lumea la tine? Ia o piatră şi sparge un geam". Cam aşa s-a întâmplat. Eu am preferat o altă variantă. Am încercat să iau procesele grele din Primărie. La cât m-a dus capul la vârsta aceea, eu aşa am înţeles că trebuie să mă afirm. Ulterior, nu ştiu dacă a fost bine. Nu ştiam pe atunci că cei care erau o echipă se vor suci pe parcurs. Asta a fost şi mi-am asumat totul, chiar dacă pe parcurs unii au uitat de unde plecasem împreună.

În ce context aţi plecat din Primărie?

S-a terminat cu Primăria în 2000, din anumite motive.

A venit echipa Mazăre...

Am plecat la o lună după alegeri. Noii câştigători au schimbat echipa. Atunci nu exista o stabilitate în administraţie, ca să poţi rămâne pe post. Am considerat că era mai bine să plec. Apoi a urmat un război cu administraţia locală pe nişte dispoziţii, mi s-a imputat o anumită sumă. A fost o perioadă destul de grea, mi s-a verificat şi averea, s-a dovedit că era justificată. De fapt, am fost patru persoane verificate: fostul primar Mihăieşi, Palaz de la juridic, Gabriela Petro, care era director la Administrarea Domeniului Public şi Privat, şi Luminiţa Stuparu, director la Fondul Locativ. Este o situaţia destul de delicată în Comisia de Verificare a averilor, pentru că sunt interogaţi toţi membrii familiei. S-au făcut nişte verificări încrucişate. Dar, ce nu te doboară, te întăreşte. A fost o perioadă de nouă luni de procese pe care le-am câştigat.

Aţi avut cumva un conflict anterior cu echipa Mazăre şi asta a fost o poliţă care trebuia plătită?

Nu ştiu dacă a fost vorba neapărat de o poliţă pe care trebuia s-o plătească Claudiu Palaz, ci echipa care fusese la Primărie. Din experienţă vorbesc, la orice Primărie, când se schimbă echipa, din păcate, se aruncă cu noroi în cei care au fost.

„Nu ştiu dacă Mazăre a plătit poliţe lui Palaz sau echipei care fusese până atunci la Primărie"

Primăria era pe atunci într-un litigiu cu două societăţi de difuzare a presei...

Într-adevăr, am intrat în dosarele Conpress Advertising şi Conpress Holding. Mi s-au repartizat aceste dosare şi eu mi-am făcut treaba şi am câştigat.

După aceea, paradoxal, a venit Radu Mazăre la Primărie şi se judeca Mazăre contra Mazăre...

Eu plecasem deja din Primărie, nu ştiu ce s-a mai întâmplat. Nu ştiu dacă toate dosarele au fost câştigate.

După perioada asta de prigoană...

A fost o tentativă la Consiliul Judeţean, dar nu am avut şanse sau, mai bine spus, nu mi s-a acordat acea şansă. Era un post vacant de director coordonare administraţie. M-am dus cu încredere şi am plecat dezamăgit, după ce mi s-a explicat că nu am cum că câştig. Mi se transmitea la vremea respectivă, pe mai multe căi, faptul că nu voi mai lucra în administraţie. La un moment dat, m-am întâlnit cu o colegă, Anca Sârbu, fost secretar general al Prefecturii, care m-a întrebat ce fac, mi-a spus că singurul post vacant în acea perioadă care nu putea fi atins de politic era cel de secretar general al Prefecturii. Mi-a sugerat să încerc, deşi la vremea aceea mi se părea o funcţie cam mare pentru ceea ce făcusem eu la Primărie. Dar, pentru că celelalte uşi din administraţie erau închise, am acceptat provocarea. Aşa am ajuns să dau concurs pe post în 2001, după o perioadă de probă de trei luni.

„Nu a contat culoarea politică a prefecţilor cu care am lucrat"

Aţi lucrat, la început, cu Petre Chirobocea, prefect PSD în acea perioadă...

Chirobocea mi-a dat avizul de numire în funcţie şi am colaborat în general bine. Din punctul meu de vedere este un om deosebit. Un om dur, dar corect. Nu pleca urechea la strâmbe, practică întâlnită dintotdeauna în administraţie. A urmat o perioadă de patru luni în care interimatul a fost asigurat de Nicolae Butoi. O colaborare per ansamblu bună, deşi nu s-a ridicat la înălţimea celei pe care am avut-o cu Petre Chirobocea, dar nu pot să spun că au existat probleme majore. Era o perioadă mai tensionată, nu se ştia cine va veni prefect, probabil din acest motiv au existat unele discuţii.

În acea perioadă s-a vorbit despre posibilitatea numirii dvs. ca prefect al judeţului. Aţi avut discuţii reale pe acest subiect sau au fost simple speculaţii?

La vremea respectivă, acele speculaţii nu mi-au adus decât deservicii. A fost o campanie de presă din partea unora sau altora care într-adevăr susţineau anumite persoane pentru funcţia de prefect, persoane care, în final, au şi ajuns pe funcţie. Nu-mi doream această funcţie şi nu ştiu cum au apărut acele informaţii legate de mine. Nu ştiu dacă pot să spun că eram pregătit pentru acest pas. În ceea ce mă priveşte, nu mi-am dorit niciodată acea poziţie şi bine că nu s-a întâmplat, pentru că nu ştiu dacă aş fi fost o opţiune bună.

Oricum, Claudiu Palaz rămâne un personaj incomod...

Nu ştiu dacă sunt o ţintă. Poate pentru primarul Panait sau pentru cei care-l mână de la spate. Sunt într-adevăr unii care-şi fac un target vizavi de persoana mea. Nu cred neapărat că-i interesează Palaz sau funcţia pe care o are Palaz. Poate că dacă aş fi puţin mai altfel, aş fi foarte bun pentru toată lumea.

S-a vehiculat că aţi fi fost membru PSD acoperit, pentru că oficial ca funcţionar public era interzis prin lege să faceţi politică...

Nu am fost membru de partid şi, ca secretar de partid, nici nu aveam voie să fac politică.

Care a fost cea mai stresantă colaborare cu un prefect angrenat politic?

Să spunem că cea mai delicată perioadă a fost cea a mandatului domnului Gheorghe Martin. Pe mine nu m-a interesat ce culoare politică au avut prefecţii cu care am lucrat. Niciunul dintre prefecţi nu a dat indicaţii politice în privinţa controalelor de fond pe care le realizează prin lege Prefectura.

În 2004, au reapărut presiuni din partea unui partid politic care vroia „capul" lui Palaz...

Au apărut declaraţii în presă din partea unor lideri politici locali, care cereau schimbarea mea din funcţie. Atunci am fost verificat cât nu fusesem în toţi cei patru ani de când lucram în Prefectură. Au venit toate Corpurile de Control ale MAI, Comisia de Disciplină de la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi am ieşit bine. Nu sunt lucruri cu care să te lauzi.

„Chiar dacă sună ciudat, la Prefectură, încerc să nu ţin cont de prietenii şi cunoştinţe"

Aţi rămas departe de grupurile de interese politice, dar sunteţi om şi aveţi prieteni. Cum v-aţi tratat prietenii care sunt şi ei angrenaţi în administraţie?

Nu pot să-mi neg prietenii.

Sunteţi prieten cu primarul de la Eforie, Ovidiu Brăiloiu, dar şi cu Mihai Daraban, care este apolitic...

Chiar dacă o să pară ciudat, la serviciu, încerc să separ lucrurile. Ovidiu este naşul copiilor mei, sunt prieten cu el de când lucram în Primărie. Dar, numai săptămâna trecută, am atacat 30 de hotărâri ale Consiliului Local Eforie, chiar dacă Ovidiu este primar acolo. Nu are legătură. Şi el a înţeles şi a reparat greşelile. În general, am căutat să vorbesc cu toţi primarii înainte să notificăm anumite hotărâri, să încercăm să le explicăm că există şi alte soluţii administrative corecte.

Sunteţi prieten şi cu viceprimarul Gabriel Stan?

Suntem amici. Gabi Stan este un tip deosebit. De câte ori ne vedem, mă întreabă: „Ne pupăm sau ne pupăm?". Deja am început să o luăm în glumă. Datorită scandalurilor care s-au creat în jurul instituţiilor în care lucrăm, lumea aşteaptă sânge de la noi, dacă ne întâlnim pe stradă. Avem o relaţie normală, aşa cum am şi cu alţi primari, viceprimari.

Când aţi avut timp să vă întemeiaţi o familie, cu toate tensiunile care au apăsat cariera profesională?

Paradoxal, în timpul celor două mari „scandaluri" am avut timp să fac şi doi copii. Probabil că în perioada în care au existat unele tensiuni în profesie am refulat în familie şi mi-a prins bine.

Grindul Chituc reprezintă un caz delicat pentru Prefectura Constanţa?

Dacă se renunţa la orgolii şi se acţiona corect, la ora actuală Grindul Chituc era o simplă retrocedare, aşa cum s-a întâmplat la Ostrov sau în altă parte. Nu vorbim de poziţia terenurilor. Aici au greşit şi cei doi primari şi cei de la Biosferă. Punerea în posesie efectivă nu e treaba noastră. Prefectura este interesată ca fiecare localitate să-şi primească partea de pământ. Problema este că cei de la Corbu au încurcat foarte tare treburile, încât, apreciem noi, acest caz nu se va rezolva foarte curând. S-au făcut multe reclamaţii şi la adresa noastră, la Autoritate, că nu eliberăm titlurile, şi probabil că în următoarea perioadă vor exploda multe lucruri.

Aveţi investiţii imobiliare personale?

Familia mea are teren la Pietreni, de unde este tatăl meu de loc, acolo avem şi o fermă. Eu, ca persoană fizică, am o casă la Târgovişte, care este casa bunicii soţiei mele.

Revenind la prietenii... Ce relaţii aveţi cu secretarul de stat în MAI, Victor Paul Dobre, despre care s-a spus că a fost ca un „înger păzitor" pentru dvs.?

Dânsul îmi este şef şi atât. Nu avem o relaţie de prietenie. Este un om deosebit. Deşi s-a vehiculat - şi vă referiţi la fabulaţiile lui Oreste - nu este nimic adevărat.

„În viaţă, mi-a plăcut întotdeauna să păşesc încet, nu să fac salturi spectaculoase"

Dar îl cunoaşteţi pe Oreste?

Oreste îşi prezintă problema în funcţie de interesele lui din Eforie. El şi-a primit terenul, dar nu acolo unde vroia. Pot să afirm că Oreste a făcut presiuni încă din 2002 - 2003, inclusiv la mine în birou. A apărut şi la televizor şi a afirmat că nu l-aş fi recunoscut şi i-aş fi cerut şpagă. Ţin minte perfect că a venit la mine în birou, mi-a lăsat o revistă în care apăruse şi mi-a spus că vrea să-şi rezolve problema de la Eforie. Îmi pare rău că nu am păstrat mesajele de presiune trimise de o anume persoană, care-mi aducea aminte permanent să nu uit de problema lui Oreste. Iar primarul de la Eforie a primit chiar un mesaj în care i se spunea să rezolve situaţia, pentru că s-a aranjat de undeva de sus. Din punctul meu de vedere, Oreste nu a făcut decât un trafic de influenţă.

Dar, în campania această a lui Oreste, au fost implicaţi şi poliţişti. Mă refer la domnul comisar Gurlui...

M-a chemat într-un dosar vechi din 2001, cu Remarc, în care apărea numele meu, că aş fi contactat respectiva firmă să-mi facă o casă. Eu nu am mai lucrat cu această firmă. Şi au încercat pe marginea acestui caz, care fusese deja închis, să-mi sugereze că aş avea o problemă. A mers chiar mai departe şi a făcut o adresă către Primărie prin care cerea situaţia tuturor bunurilor mele şi ale familiei. În acea adresă a menţionat un număr de dosar. În momentul în care am cerut informaţii legate de dosar, mi s-a spus că în dosarul respectiv era vorba de o crimă sau tâlhărie, nici nu mai ţin minte. Şi atunci i-am făcut domnului Gurlui o plângere penală pentru abuz în serviciu. A încercat să-mi sugereze că nu e de la el pornită. Când am ajuns la procuror, s-a dovedit că era vorba de un dosar de contrabandă. Ulterior, am primit o rezoluţie acasă, prin care mi se aducea la cunoştinţă că dintr-o eroare am fost citat în acel dosar. Am făcut plângere împotriva soluţiei.

Ţinta a fost Palaz, instrumentul Gurlui, dar nu ştim cine a fost autorul scenariului...

Da. Şi nici nu a vrut să recunoască cine l-a folosit în acest caz. În schimb, a încercat să ne împăcăm pe diverse căi, dar nu voi renunţa la acest proces.

Sunteţi o persoană vânată, dar, la rândul dvs., sunteţi pasionat de vânătoare. Care a fost cea mai importantă pradă?

Nu am foarte mult timp să fac asta. Rămâne o pasiune. Nu e vorba că-mi place sângele. Nu fac braconaj. Merg cu un vecin, de obicei la Rasova sau Cochirleni.

„Nu mă interesează politica. Vreau să rămân un tehnocrat"

Se poate considera că v-aţi născut sub o stea norocoasă. Ce planuri de viitor aveţi?

Până acum, pot să spun că am fost un învingător. Nu ştiu mai departe. Ce-o vrea puterea divină.

Toţi, când ne ducem la vot, facem politică. În jurul dvs. a gravitat factorul politic, nu vă gândiţi să îmbrăţişaţi această „tentaţie"?

Nu cred. Îmi place administraţia şi atât. Mie îmi place să păşesc, nu să fac salturi.

Aşteptaţi cu nerăbdare, din postura de observator, alegerile locale din 2008?

Cred că vor fi interesante. Chiar mi-ar plăcea să fiu un simplu observator al acestor alegeri, însă, din păcate, partea tehnică, de organizare, cade pe umerii Prefecturii. Nu ai timp nici să respiri în alegeri.

În ce credeţi: în atitudinea de preşedinte jucător sau de spectator, şi care vă place mai mult?

În viaţă, poţi să fii la un moment dat jucător şi alte ori să fii nevoit să devii spectator şi invers.

Cu experienţa dobândită în administraţie, nu v-ar tenta o candidatură la Primărie?

Poziţia de tehnocrat mi se potriveşte în acest moment. Nu se ştie niciodată ce vei face în viitor.

{mos_ri:Claudiu Palaz}