Mihai Daraban, preşedintele CCINA Constanţa „Ceea ce se întâmplă la noi cu gazele de şist trebuie încurajat. În anii viitori, războiul va fi în special energetic"

Mihai Daraban, preşedintele Camerei de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură (CCINA) Constanţa, vorbeşte într-un interviu acordat cotidianului ZIUA de Constanţa despre ce înseamnă pentru România exploatarea gazelor de şist. Este sau nu un proces riscant? Ce efecte ar putea avea asupra mediului? Care ar fi beneficiile? Are România şanse să devină un exportator de gaze?

Credeţi că exploatarea gazelor de şist ar putea influenţa semnificativ piaţa de energie a Europei?

Fără îndoială, exploatarea gazelor de şist va influenţa semnificativ în bine piaţa energiei din Europa, în sensul că putem să considerăm gazul de şist o sursă alternativă la gazul rusesc, şi totodată o sursă mai ieftină decât gazul rusesc. Trebuie spus că gazul rusesc este foarte scump şi practic face ca producţia de bunuri energofage (îngrăşămintele chimice care folosesc o cantitate mare de energie, combinate siderurgice şi de aluminiu) să dea naştere unor produse necompetitive pe piaţa mondială. Europa este un continent micuţ, caracterizat printr-o înaltă tehnologie, dar noi trebuie să ne adresăm la nivel global din punct de vedere al exporturilor. În luna noiembrie, preşedintele OMV, Gerhard Roiss, s-a adresat Parlamentului European şi a spus: „Dacă nu implementaţi politica gazelor de şist, în Europa există riscul ca noi, petroliştii, să ne mutăm combinatele petrochimice în Statele Unite, unde gazul este vreo 65 de dolari mia de metri cubi şi să aducem produsele finite în Europa cu vaporul: benzină, motorină, derivate din petrol, păcură". Oameni importanţi s-au adresat forurilor europene şi se pare că lucrurile au început să se mişte, cu mici excepţii, dacă vreţi, justificate. Bulgarii au semnat, vezi Doamne, cu Gazprom, ca să treacă South Stream-ul pe la ei şi doar de la semnarea acestui protocol au căpătat un discount de 20%. Pe de altă parte, Franţa, care se opune, are şi ea o justificare. Are sursă proprie de materii prime: Algeria - fost dominion colonial francez. Se ştie că, la Marea Mediterană, cel mai mare exportator de gaz natural este Algeria. Şi bineînţeles că ei au o relaţie specială cu Algeria şi nu le plâng de milă pentru preţul gazelor. La toţi există justificări, mai ales la cei care, chipurile, nu sunt de acord cu gazele de şist.

Care sunt beneficiile de care România s-ar putea bucura în cazul exploatării gazelor de şist?

Noi şi acum avem un preţ mai mic decât cel la care ni se exportă de către Gazprom, pentru că avem producţie internă. Acest gaz de şist va intra tot în calculul producţiei interne, dar sper eu să fie atât de mult, încât să nu mai fie nevoie vreodată de import de la ruşi. Atunci vom juca un rol important. Gazul va deveni atractiv în România, vor deveni atractive industriile energofage în România, având această sursă ieftină de energie. Consumul domestic de care se lovesc cetăţenii este o cantitate relativ mică, într-adevăr, sensibilă pentru buzunarul cetăţeanului, dar pe noi trebuie să ne intereseze şi crearea unui mediu investiţional în care energia în România să fie ieftină.

Ar putea România, prin exploatarea gazelor de şist, să devină în viitor un exportator de energie?

Este greu de spus. Să dea Dumnezeu să avem pe măsura aşteptărilor. Am vorbit şi cu specialişti în domeniu, care au fost întrebaţi cam cât estimează. Oamenii au spus că până nu scot primul metru cub nu pot da o estimare nici privind mărimea zăcămintelor, nici privind durata de exploatare a acestora. Este, deci, delicat în faza actuală. La Constanţa, noi încă suntem în aşteptare. Noi nu am lăsat nici măcar firma Prospecţiuni să înceapă prospecţiunea geologică. Aceasta nu implică niciun atac la mediu. Noi să spunem „mersi" că am trecut razant pe lângă ruşinea referendumurilor. Ar fi fost o pată pe mediul investiţional din judeţul Constanţa să ne opunem unui astfel de proiect.

Noi, Camera de Comerţ, ne-am făcut temele. Am organizat o întâlnire aici şi una în sudul litoralului, pentru a veni în întâmpinarea primarilor. Au venit de la Chevron şi de la firma Prospecţiuni, în jur de zece persoane, cu preşedintele în frunte, oamenii din domeniu, care să dea toate răspunsurile pe loc. Primarii n-au fost să ridice întrebări.

Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a declarat, la finalul săptămânii trecute, că exploatarea gazelor de şist ar înseamna „compromiterea imaginii litoralului". Cum ar putea fi afectat litoralul românesc de un astfel de demers?

Cred că domnul Vosganian s-a grăbit. A confundat râul Bârlad cu litoralul, cu Marea Neagră. N-avea nicio legătură ce s-a stabilit la Vaslui cu ce e la Constanţa. Vorbim despre cele trei blocuri concesionate în sudul judeţului, care, într-adevăr, luate grosier, se întind de la litoralul românesc, de la Marea Negră, până la Dunăre. Lucrurile sunt foarte simple, pentru că, aşa cum s-a explicat, aceste zăcăminte, în zona litorală, se află undeva la 1.200 - 1.300 de metri adâncime. Iar adâncimea de lucru şi target-ul lor de foraj este undeva între 2.000 şi 4.000 de metri adâncime, media fiind de 3.000 de metri, pentru a exista şi suficientă placă tectonică deasupra şi pentru a exista şi eficienţă mai mare când se va trece la forajul orizontal. Deci, zona litorală nu este afectată. Practic, zona de interes pentru foraj începe de undeva de la opt kilometri în teritoriu de la coastă. Şi specialiştii Parlamentului European au spus că gazele de şist nu reprezintă niciun pericol pentru mediu, lucru dovedit în Statele Unite, unde agenţiile de mediu şi autorităţile sunt mult mai sensibile şi mai dure decât cele din Europa.

Nu-mi fac nicio problemă. Dacă nu era firma Chevron şi era Ghiocelul SRL, mă opuneam eu. Pentru că la acest tip de zăcământ, la tehnologie, îţi trebuie genul acesta de firmă, din primele cinci companii mondiale de petrol.

În România, organizaţiile ecologiste se opun vehement exploatării gazelor de şist, mai ales din cauza tehnicii care ar urma să fie folosită, şi anume fracturarea hidraulică, tehnică riscantă având în vedere că nu este exclusă poluarea pânzei freatice cu produse chimice. Cât este de periculoasă fracturarea hidraulică? În Franţa, Bulgaria, Marea Britanie această tehnică a fost interzisă.

Organizaţiile ecologiste din România mi se par cam dubioase din foarte multe puncte de vedere. Am văzut anul trecut, cu surprindere, 5.000 de inşi aduşi la Bârlad. Cred că dacă i-am fi dat pe toţi afară din case, din Bârlad, nu scoteam 5.000 de oameni în stradă. Oameni aduşi cu trenul, cu maşina, cu autocarul. Îmi pun şi eu nişte probleme pe care ar trebui să le ridice şi SRI-ul, şi DGIPI-ul, şi alte autorităţi ale statului: cine finanţează aceste organizaţii de mediu, care au crescut ca ciupercile? Am văzut şi aici, când am avut conferinţă, că a venit celebra Vamă Verde, cu aparatură video care concura cu foarte multe televiziuni pricopsite din România, şi mi-am pus problema finanţării: cine-i finanţează pe aceşti băieţi? Cred că ar trebui să căpătăm un răspuns: cine-i finanţează, pentru că eu am dubii mari...

Fracturarea hidraulică este un procedeu implementat în lumea petrolului de aproximativ 50-60 de ani. Deci nu este o găselniţă, nu este o noutate. Că vorbim de pânza freatică, oriunde în lume forajul străpunge pânza. Este în primul rând interesul sondorului ca apa aceea din pânza freatică să nu-i contamineze sonda, pentru că altfel sonda este condamnată şi i se pune cruce. Şi vorbim despre o investiţie de câteva milioane de dolari. Nimeni nu-şi permite să afecteze pânza freatică. Fracturarea nu este periculoasă. Amestecul este în jur de 99,5% apă cu nisip, la foraj, iar restul de 0,5% este o săpunadă pur şi simplu, care să asigure frecarea pe tot puţul de foraj.

Marea Britanie are suficient de mult petrol în Marea Nordului şi gaz. Franţa are din Algeria cât vrea, la ce preţ vrea.

Ceea ce este foarte important este ca ceea ce se întâmplă pe uscat, la noi, cu gazele de şist, ceea ce se întâmplă în Marea Neagră, să fie încurajat, pentru că în anii viitori războiul va fi în special energetic. Şi dacă nu ne consolidăm aici, nu ştiu cum ne vom putea gestiona viitorul.

A fost exploatarea gazelor de şist o temă electorală, o temă de campanie în contextul alegerilor locale şi parlamentare?

Da, a fost. Pentru că, din păcate, multinaţionalele mai fac şi mici greşeli de abordare a României. Se duc direct la preşedinte. USL-ul a considerat că Chevron-ul este pontul preşedintelui, aşa cum şi preşedintele a considerat că Sterling-ul, prin 2007, era pontul lui Tăriceanu. Firmele acestea, atunci când iau decizia să vină în România, nu ţin cont de cine este la putere.

Cărui fapt credeţi că se datorează schimbarea de atitudine faţă de exploatarea gazelor de şist a premierului Victor Ponta? El este, totuşi, cel care a impus, în mai anul trecut, un moratoriu asupra explorării gazelor de şist.

Eu ştiu că domnul Ponta a avut şi în campanie o atitudine destul de rezervată şi chiar a dat directive ca gazele de şist să nu fie politizate în campania electorală. Din păcate, au mai greşit unii parteneri de alianţă. Asta este o problemă care îi priveşte pe ei.