Revolutia prin „ochii" Arhivelor „Cinci ani de inchisoare pentru un dolar"

Interviu acordat de Virgil Coman, directorul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Constanţa

Cum se vede Revoluţia acum, după 20 de ani?

Înainte de a răspunde întrebărilor dumneavoastră doresc, pe această cale, să aduc un omagiu tuturor celor care, acum 20 de ani, s-au jertfit pentru libertate, faţă de care consider că avem datoria de onoare să-i cinstim aşa cum se cuvine.

Cum bine cunoaşteţi, căderea „Cortinei de fier" şi reinstaurarea unor regimuri de tip democratic în Europa Centrală şi de Sud-Est la sfârşitul anilor `80 a permis trecerea spre realizarea proiectului de unitate europeană. În ţara noastră, procesul de reformare politică şi apoi cel de integrare europeană au dus la apariţia unor noi structuri economico-administrative de tranziţie, paralel cu transformarea sau dispariţia celor existente, cu implicaţii în viaţa de zi cu zi şi nu numai. În acelaşi timp, schimbările sociale din România, petrecute după 1989, au dus la iniţierea unui amplu proces de reconsiderare şi valorificare a tradiţiei democratice româneşti însă, pe fondul unei tranziţii care, din păcate, nici după două decenii nu s-a încheiat.

Păstrează arhivele constănţene documente importante ale epocii ceauşiste?

Dinamica socială a generat numeroase schimbări şi în sfera activităţii de arhivă, instituţia noastră încercând să facă faţă tuturor provocărilor. Interesul crescând al societăţii civile faţă de lărgirea accesului public la informaţiile pe care le posedă Arhivele Naţionale a dus la armonizarea cadrului legislativ în concordanţă ce cel european astfel încât, astăzi, comparativ cu perioada de până în 1989, asistăm la o deschidere a acestei instituţii faţă de publicul larg interesat de studierea documentelor aflate în Patrimoniul Arhivistic al României, inclusiv cele create de PCR. În mod cert, întotdeauna este loc de mai bine şi, din acest punct de vedere, ar mai trebui aduse o serie de modificări în materie de legislaţie arhivistică, problematică asupra căreia nu este cazul să insist acum.

Şi la nivelul arhivelor constănţene, preluarea, prelucrarea şi punerea la dispoziţia celor interesaţi a documentelor create de fostele organizaţii ale PCR Constanţa a constituit o provocare. După două decenii putem să spunem că, în mare măsură, acestea au fost inventariate şi pot fi cercetate la Sala de studiu. Dintre fondurile arhivistice mai importante aş aminti: PCR - Comitetul Judeţean Constanţa, PCR - Comitetul Municipal Constanţa, PCR - Comitetul Raional Medgidia, PCR - Comitetul Raional Hârşova, PCR - Comitetul Raional Negru Vodă, PCR - Comitetul Raional Adamclisi, PCR Comitetul de Partid al Canalului Dunăre - Marea Neagră, Şcoala Interjudeţeană PCR Constanţa ş.a.

Care este cel mai impresionant caz pe care l-aţi identificat studiind arhivele?

În opinia mea, pentru a respecta logica istorică, în abordarea unei problematici de mare complexitate, cum este cea privind analiza regimului comunist din România, este necesar a fi urmărită, cu mare atenţie, legislaţia de bază, atât cea publicată, dar mai cu seamă cea nepublicată, tocmai pentru a pune mai bine în valoare produsul finit, mai exact, documentele de arhivă, mărturiile orale, memorialistica etc. Îmi vine în minte acum un document identificat recent, emis de o instanţă penală din Constanţa, în anul 1949, prin care un cetăţean era condamnat la cinci ani închisoare cu executare, pentru că a fost găsit cu o bancnotă de un dolar asupra lui. Trist... Sunt şi alte exemple cel puţin la fel de grăitoare...

Afirmam şi cu alte ocazii că pentru a avea o imagine mai clară asupra regimului comunist din România se impune, pe de-o parte, o analiză comparativă a acestuia cu cele din Europa Centrală şi de Sud-Est, iar pe de altă parte, ar trebui să se aibă în vedere ce s-a întreprins în statele unde au existat regimuri comuniste pe linia condamnării abuzurilor săvârşite de acestea.