Colonelul Grosu a chemat in instanta pe denuntatoarea sa pentru calomnie si trafic de influenta

In timp ce Curtea Europeana a Drepturilor Omului judeca abuzurile de la Cascioarele

Sursa unui material de presa publicat in ZIUA de Constanta a fost data in judecata pentru calomnie si trafic de influenta * Autorul plangerii penale prealabile, un fost cadru MApN, a inteles sa se constituie parte civila, solicitand daune morale de 100 de milioane de lei * Judecatoria Mangalia, instanta competenta pentru solutionarea acestui caz, a citat-o pe Ioana Donciu, sursa noastra, la o adresa gresita, insa persoana care locuia la adresa respectiva s-a adresat redactiei noastre inmanandu-ne actele primite * Ioana Donciu este fiica unei batrane din satul Cascioarele, comuna Cerchezu, care a ramas fara casa, fiind executata silit de doi grefieri de la Judecatoria Medgidia, erijati peste noapte in executori judecatoresti * Mai mult, proprietatea in cauza facuse obiectul unui proces din anul 1959, insa, dupa Revolutie, Curtea Suprema de Justitie nu a mai tinut cont nici de autoritatea de lucru judecat, nici de dreptul de proprietate obtinut de batrana prin uzucapiune, asa cum prevede legea * Pentru ca a finalizat toate caile de atac de la instantele din tara, batrana s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Haga, dosarul aflandu-se in lucru

Judecatoria Mangalia a citat-o pe Ioana Donciu, sursa unui material de presa aparut in ziarul nostru, intr-un proces penal pentru calomnie si trafic de influenta. Datorita faptului ca autorul plangerii prealabile de punere in miscare a actiunii penale a indicat instantei o adresa gresita, citatia a ajuns la un alt cetatean. De buna-credinta, acesta s-a adresat redactiei noastre, aducandu-ne atat citatia, cat si plangerea penala formulata de Gheorghe Grosu, fost colonel MApN, impotriva Ioanei Donciu. Potrivit actului citat, Ioana Donciu este acuzata de savarsirea infractiunii de calomnie (articolul 206 din Codul Penal) si trafic de influenta (art. 257 Cod Penal), datorita faptului ca a prezentat inscrisuri "nelegale, netemeinice si nefondate" (sic!), care, daca ar fi adevarate, l-ar fi expus pe autorul plangerii la o sanctiune penala si administrativa. Acesta invoca atingerea adusa onoarei si reputatiei sale, prin aceea ca intentia inculpatei ar fi fost aceea de a-l supune dispretului public. De asemenea, in plangere se arata ca declaratiile Ioanei Donciu blameaza institutiile statului de drept, "care reprezinta valori supreme in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si sunt garantate prin Constitutie". Fostul colonel insista asupra faptului ca terenul agricol si casa care au facut obiectul articolului mentionat reprezinta un drept al mostenitorilor Grosu Rada, urmasa raposatului Popescu Stan. In acest sens, Grosu intelege sa faca proba cu inscrisuri, prezentand instantei sentinta civila nr. 1177/25.07.1991 a Judecatoriei Medgidia, Decizia nr. 1460/05.08.1992 a Curtii Supreme de Justitie, Decizia civila nr. 263/28.02.2001 si Decizia nr. 120/22.11.1993, ultimele doua fiind pronuntate de Curtea de Apel Constanta. In privinta traficului de influenta, fostul colonel invoca faptul ca povestea casei din Cascioarele a mai fost prezentata si de alte organe de presa, altele decat ZIUA, sub declaratia aceleiasi surse.

Grosu a evacuat-o pe Maria Stolea cu doi grefieri erijati ad-hoc in executori judecatoresti

Potrivit materialului care a generat procesul mentionat anterior, Maria Stolea a fost evacuata din casa ei de catre doi grefieri ai Judecatoriei Medgidia, erijati ad-hoc in executori judecatoresti, in ciuda faptului ca la Curtea de Apel Constanta urma sa se judece o cerere de suspendare a executarii. Maria Stolea a trait, timp de 16 ani, in concubinaj cu Popescu Stan. In anul 1959, cand acesta se stinge din viata, mostenitorii sai legali au actionat-o pe femeie in judecata, solicitand mostenirea. Tribunalul Raional Negru Voda a respins solicitarea mostenitorilor, prin Hotararea nr. 1055/1959. Mostenitorii au declarat recurs, insa au pierdut si de aceasta data, prin Hotararea nr. 2687/1959, ramasa definitiva si irevocabila. Dupa 32 de ani, aceiasi mostenitori redeschid procesul de revendicare a mostenirii, beneficiind de auspiciile mult mai potrivite ale regimului democratic, iar Judecatoria Medgidia, netinand cont de autoritatea de lucru judecat, da castig de cauza, in procesul de fond, mostenitoarei Grosu Rada, sotia colonelului. Maria Stolea declara recurs, iar Tribunalul Constanta pronunta Decizia civila nr. 1184/1991, prin care respinge pretentia mostenitorilor, invocand autoritatea de lucru judecat si dreptul de proprietate obtinut prin uzucapiune de catre batrana. Lucrurile nu raman insa la acest nivel, colonelul promovand un recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie, in urma caruia, de altfel, sotia sa este declarata proprietara a casei care a facut obiectul litigiului dintre cele doua parti. Familia Grosu a instiintat-o pe batrana, prin executor judecatoresc, de iminenta evacuarii silite din casa, insa aceasta a atacat actul primit la instanta din Medgidia si la Curtea de Apel Constanta. Desi cererea batranei urma sa se judece in camera de consiliu a Curtii, doi grefieri de la Judecatoria Medgidia s-au prezentat in satul Cascioarele, unde au spart lacatul de la usa casei, au patruns in interior si au evacuat bunurile batranei in strada. Aceasta se afla internata in spital, in vederea unei operatii de cataracta, urmand sa fie externata cu o zi inainte ca judecatorii Curtii sa se exprime asupra cererii formulate. Intorcandu-se la Cascioarele, femeia a fost preluata de autoritatile locale, care in absenta ei intocmisera o ancheta sociala, si internata la Azilul de batrani din Poarta Alba. Fiica batranei, Ioana Donciu, a incercat sa gaseasca o indreptare legala a abuzurilor comise, astfel ca in decursul anilor a epuizat toate caile de atac posibile. In momentul de fata, Ioana Donciu s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, acesta fiind de altfel si motivul pentru care ziarul nostru a prezentat cazul batranei, In fapt, intentia Ioanei Donciu a fost aceea de a relata faptele care au determinat-o sa apeleze la instanta de la Haga. Denuntatorul ei, insa, a inteles ca aceasta face trafic de influenta pe langa ziaristi, in intentia de a-l calomnia si a stirbi prestigiul statului de drept. Ca si cum acest prestigiu nu a fost suficient stirbit de miile de procese castigate la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, de persoane care in Romania au pierdut fara nici un temei orice sansa de a vedea dreptatea cu ochii. Iar in ce priveste traditiile democratice invocate de Grosu, ei bine, suntem poporul care si-a ucis cei mai multi conducatori, iar surogatul de democratie din ultimii 14 ani survine dupa trei regimuri dictatoriale instaurate dupa anul 1938.