23 august 1944 la Constanta

Jurnal de razboi

20 august, puternic atac aerian sovietic asupra portuluiAnul acesta se implinesc 60 de ani de la 23 august 1944. Zi simbol pentru Romania inainte de 1989 momentul intoarcerii armelor a fost speculat de istoricii din perioada comunista. Nostalgia zilelor festive de 23 august numai cuprinde, probabil, decat pe cei care stateau la tribunele organizate de PCR in toate municipiile si capitala Romaniei. In rest, cei care defilau s-au aplaudau in multime isi aduc aminte ca-si iroseau cate jumatate de zi libera cu festivitati impuse. Cu toate acestea 23 august ramane una dintre zilele care si-au pus amprenta pe destinele Romaniei in urmatorii 45 de ani. Fara nici un fel de speculatii vom publica un material in care se regasesc marturii ale unor ofiteri in retragere si in rezerva care au trait zilele in care aliatii Romaniei au bombardat pe rand orasul si Portul Constanta In preajma intoarcerii armelor impotriva fostului aliat si al declararii alaturarii Romaniei Natiunilor Unite (23 august 1944), au avut loc numeroase atacuri aeriene sovietice asupra Constantei. Cel mai puternic si precis a avut loc in ziua de 20 august. "Atunci - declara un supravietuitor- ne-au <> rusii, ar fi fost posibil ca peste 4 zile sa ne <> nemtii pentru ca <>".In dimineata zilei de miercuri, 20 august 1944, portul Constanta, baza principala a unitatilor navale romane si germane din Marea Neagra, era plin de nave militare si comerciale romanesti, germane si cateva sub alte pavilioane. Atacul masiv a fost executat de sovietici prin surprindere, de la joasa inaltime, de o formatie compacta de aproximativ 140 de avioane, din care 62 bombardiere. Aviatia de vanatoare, destinata apararii portului impotriva bombardierelor, era plecata din Constanta. Focul sustinut executat de mijloacele antiaeriene de pe nave si de la uscat nu a putut impiedica dezastrul. Au fost mari distrugeri in port, nave scufundate si avariate, multi morti si raniti. Amintirile unor supravietuitori, ofiteri din Marina militara, sunt edificatoare.

Amintirile comandorului Mircea Matei

Comandorul in retragere Matei era atunci elev la Scoala Navala, ambarcat pentru practica la bordul canonierei "Ghiculescu". Acum cateva zile ne-am intalnit si mi-a relatat cele ce urmeaza.Nava sa era acostata la dana 14, in fata capitaniei de atunci a portului. "Era o zi insorita, cu o slaba adiere de vant si foarte calduroasa. Nimic nu prevestea evenimentele care aveau sa urmeze. Prin tambuchiul de la pupa se auzea muzica transmisa de radio Bucuresti. Noi elevii, raspanditi pe punte, priveam evolutia unui avion IAR 38 (NEATA), care zbura la cateva sute de metri inaltime, undeva spre larg". Era un avion de recunoastere care comunica cu baza prin radio. Maistrul telegrafist Nenu "vazandu-ne ca privim spre avion spune <>. Se indreapta spre aparat, comuta pe unde scurte si in clipa urmatoare auzim o voce alarmata care striga: <> [...] Privirile noastre s-au indreptat atunci spre inaltul cerului si din directia soarelui am vazut trei formatii de avioane care se indreptau spre port". Au inceput sa cada si sa explodeze bombele. Comandorul Mircea Matei descrie cu lux de amanunte efectele bombardamentului: fum, foc, schije si mii de pietre aruncate spre puntile navelor in urma exploziilor unor bombe pe cheiuri. A fost prapad, apreciaza comandorul.In aceeasi zi s-au luat masuri pentru dispersarea navelor in mare, spre a nu fi lovite in port. Efectul psihologic al atacului a fost deosebit. "Am participat la multe dispersiuni si toate au fost facute intr-o ordine desavarsita. De data asta insa, dispersiunea navelor s-a facut intr-o adevarata devalmasie. (si navele si echipajele fugeau de moarte- n.n.)Estacada din plasa care inchidea gura portului, nici nu apucase sa se deschida bine ca navele mici s-au si inghesuit sa iasa afara, stanjenind manevra navelor mari. Pericolul de abordaj devenise evident; multe nave se frecau bordaj de bordaj, se rupeau bastoanele balustradelor, se pierdeau baloane de acostare etc. "Fratia de arme romano-germana", nu mai functiona. Fiecare se zbatea sa-si salveze pielea. Ordinea proverbiala a marinarilor germani nu a mai fost prezenta. Un distrugator, fiind in pericol de abordaj, a pus masinile pe drum (adica, turatii pentru viteza maxima -n.n.) pentru scurt timp, insa siajul produs a lovit unul din submarine (german- n.n.) care a fost deviat spre dana 19. A fost un adevarat ambuteiaj la gura portului". Si cei de pe nava "Ghiculescu" au trecut prin emotiile imbulzelii de la gura portului. Toata rada portului era impanzita de nave romanesti si germane. Au urmat alte atacuri ale aviatiei sovietice, in dupa amiaza zilei de 20 august si in noaptea de 20 spre 21, cand se actiona cu bombe luminoase pentru a se putea identifica tintele. Comandorul Matei imi relateaza, pe larg, cum a fost lovit pe mare crucisatorul auxiliar "Dacia".

Memoriile comandorului Nicolae Koslinski

Regretatul comandor Nicolae Koslinski (bunicul si tatal sau fusesera comandanti ai Marinei militare) era aspirant ambarcat pe vedete. El si-a scris memoriile, a publicat studii si carti despre participarea Marinei la razboiul mondial, fiind unul dintre cei mai buni istorici navali. Din lucrarile publicare redam in continuare cateva pasaje care se refera la ziua de 20 august 1944. "Era o zi senina de vara [...]. Nu se daduse nici o prealarma, dar la ora 9.00 <> (sirena de alarmare a portului -n.n.) a sunat in port. Doua avioane au zburat la o altitudine relativ joasa, probabil intr-o recunoastere. S-a tras putin [...]. La 9.52, cand s-a sunat alarma generala au inceput sa cada bombele... [...]. Luandu-ma dupa niste marinari, am ajuns (ofiterul venea de la terenul de fotbal din port unde participa la un meci intre vedetistii romani si marinarii germani) sub niste vagoane de tren [...]. Ca niciodata, o furtuna de bombe se abatu asupra zonei sudice a portului (de obicei se bombarda in zona danei zero, a navelor militare, si a garii maritime -n.n.) [...], urmaream exploziile dinspre Salvamar (acolo erau acostate vedetele- n.n.), stiind ca vedetele erau mai toate cu plinul facut si ca explozia benzinei octanice ar fi aruncat in aer si nave si cheiuri. [...]. Am vazut 2-3 bombardiere care se lasasera jos de tot si redresau deasupra marii, la sud de bazinul de petrol. Erau bimotoare". Toate navele trageau cu tunurile si mitralierele a.a. Era un vacarm. Ardea hala mare a santierului naval. Aspirantul Koslinski, impreuna cu mai multi marinari s-a adapostit in subsolul silozurilor. Apoi tanarul ofiter a fugit spre Salvamar, pentru a ajunge la nave. "Am trecut pe langa cheiurile si magaziile nemtilor. Mai peste tot flacari si morti [...]. Torpilorul <>, aflat la cheiul Sud, era canarisit si scotea vapori prin doua locuri. Am avut indata intuitia ca se va scufunda". La cheiul Sud fusesera atinse de schije doua nave germane si canoniera << Stihi>>. Fusesera lovite patru vedete si doua submarine germane. "Unul din submarine se scufundase, ramanandu-i afara turela. Era U9 (decorat cu Crucea de Fier), [...]. Submarinele de buzunar, foste italiene, se desprinsesera de cheu si pluteau, in dana, (fara echipaj la bord-n.n.), prin bazin. Doua vedete germane ardeau pe cala langa doc, cu explozii ale munitiei de la bord. Torpilorul <>, lovit de doua bombe, s-a scufundat in cateva minute, pe chila dreapta. O bomba a patruns pe cosul prova al distrugatorului <> si a facut explozie in caldarea numarul 1 a navei, provocand o avarie grava ". Distrugatorul se afla in santierul naval, langa docul plutitor, pentru repararea avariilor suferite in timpul evacuarii trupelor romane si germane de la Sevastopol (mai, 1944). Stricaciuni provocate de schije erau si la distrugatorul <>, puitorul de mine auxiliar <>, canoniera <>. Tancul de pacura al Marinei militare <> a fost incendiat. Scos din port in mare s-a scufundat.

Insemnari de razboi ale contraamitalulie Raymond Stanescu

Contraamiralul in retragere R. Stanescu avea atunci gradul de locotenent. Facuse tot razboiul la bordul distrugatorului <>. Era detasat ca ofiter-elev la Scoala de Aplicatii. In acea zi, de 20 august 1944, se afla in curtea Scolii Navale (unde in prezent se afla Muzeul Marinei Romane). A avut, deci, sub ochi, intreaga priveliste a portului aflat sub bombardament. "Pe la 9.15- relateaza ofiterul, avioane izolate, zburand destul de sus, au inceput sa arunce bombe [...]. Deodata, din larg, peste dig, a aparut ca din senin o formatie masiva de avioane de bombardament zburand <> la circa 200-250 m inaltime. Erau bimotoare de culoare inchisa [...]". Explodau bombele de zguduiau pamantul si in curtea Scolii Navale de pe deal. "... un fum gros acoperea docul, santierul, bazinul Salvamar, pana in tunelul de cale ferata. Din fum se vedea partea superioara a catargului de pe <>, inclinat inainte si intr-o parte. ... Am inteles, acolo aveam prieteni in echipaj, fusese nava mea aproape trei ani... Am plecat in goana spre port [...]. In zona lovita era o priveliste de groaza. Peste tot gropi de la bombele cazute pe cheiuri. Cadavre neridicate erau raspandite ici si colo in incinta santierului si pe drumul ce ducea spre adapost (tunelul CFR); fusesera loviti in timp ce alergau sa-si salveze viata. [...]. Peste cheu de <>, torpilorul <> tocmai isi traia ultimele clipe si apa inca bolborosea pe locul unde se scufundase. Cosurile si catargul ieseau la suprafata. ... In bazinul Salvamar fum si explozii. Era munitia de pe vedetele germane care ardeau. Dintr-un submarin se vedea doar partea superioara a turelei..." La distrgatorul <>, au fost inundate magaziile de munitii spre a nu face explozie din cauza incendiilor.

Amintirile comandorului Romeo Hagiac

Comandorul in retragere R. Hagiac, era aspirant, comandant al remorcherului dragor <>. Nava era acostata la dana 6. Venerabilul veteran de razboi relateaza: "Urmaresc avioanele. Trei aparate venind de la sud se lasa in picaj exact pe locul unde suntem noi [...]. Bombele cad insa intre vapoare fara sa loveasca nici unul in plin. In schimb schijele produc avarii. <> are bordajul din babord facut sita". Nava are raniti la bord. La bordul lui <> s-a declansat un incendiu. La nava comandata de aspirantul Hagiac sunt raniti si au luat foc lazile de munitii de la tun. Mare pericol de explozii. Cu greu focul este stins. S-a distins in aceasta actiune sergentul-major Ioan Pencea, viitorul ofiter superior de marina, comandant al marii unitati de la Gurile Dunarii, a Marinei militare. "[...] privesc portul. Peste tot flacari si fum des [...]. Baracile nemtilor de pe mal au ars pana la temelii. Docul mare adus de nemti, de la Nicolaev, a fost lovit si arde. Docul mic e scufundat. Pe cala santierului doua vedete rapide ard ca niste torte". Un vanator de submarine a intrat in plasa estacadei ce inchide portul. Cu greu s-a degajat.<> duce oameni si aprovizionari la navele iesite in dispersare in mare intre Constanta si Eforie. Atacurile de aviatie au un efect mai mic. "Dacia" este lovita, are morti si raniti la bord, se pune pe uscat. Cu greu este scoasa de mai multe remorchere romanesti si germane.

Bilant dureros

In cursul acestui atac aerian, din preajma zilei de 23 august - zi care a schimbat cursul participarii Romaniei la razboi, au fost pierderi mari. Marina Regala Romana a avut 19 morti, 7 disparuti si 69 de raniti. Pierderile in randul civililor au fost mai mari. Marina germana a avut 20 de morti si 50 de raniti. Pierderi in nave: scufundate doua nave romanesti si avariate 6. Au fost scufundate mai multe nave germane: un submarin, 3 vedete, o nava de escorta, doua nave de patrulare; au fost avariate 2 submarine, 3 vedete si alte 6 nave de suprafata. Mari distrugeri s-au produs in port, in santierul naval si in triajul CFR al portului.Constanta era in doliu. Atacurile au continuat. In zilele de 21, 22 si 23 august 1944 au continuat atacurile sovietice asupra Constantei. S-au executat bombardamente cu aviatia, supraveghere cu submarine postate in afara barajelor de mine si chiar atacuri de noapte cu vedete torpiloare asupra navelor aflate in dispersare intre Constanta si Eforie. Panica se cuibarise in sufletele constantenilor. Va urma.

DESPRINDEREA DE ALIATII NAVALI GERMANI. 23 - 25 AUGUST 1944

AU AFLAT DE LA RADIO

Daca intoarcerea armelor s-ar fi facut cu violenta, flota romana ar fi fost nimicita, iar orasul si portul ar fi fost distruse.

Memoriile contraamiralului Horia Macellariu

Amiralul Macellariu era comandantul Fortelor Navale Maritime si loctiitor al comandantului tuturor unitatilor navale din Marea Neagra, viceamiralul german Helmuth Brinckmann. El condusese, cu succes, in aprilie-mai 1944, operatia de evacuare pe mare, din Crimeea, a 130.000 de militari romani si germani, care erau pe cale sa fie nimiciti de ofensiva sovietica. Regretatul amiral consemneaza in memoriile sale: "Ziua de 23 august 1944. Ora 20.00. Deschidem, ca in fiecare seara, aparatul de radio ca sa ascultam stirile. Auzim mesajul regelui Mihai, despre incheierea armistitiului si incetarea luptelor impotriva URSS, incepand din dimineata urmatoare, ora 4 00. Nici un cuvant despre vreo intoarcere a armelor impotriva Germaniei sau despre faptul ca ne-am afla in razboi cu ei". La escadrila de vedete torpiloareAspirantul Nicolae Koslinski era ofiter de serviciu pe escadrila. "...La ora 22.40 - marturiseste ofiterul - am fost chemat la telefonul de campanie pentru a primi o comunicare de la Forta Maritima [...]. Se ordona <>".Peste un timp, relateaza aspirantul "[...] am auzit motoarele unei vedete de-ale noastre ce venea in bazinul Salvamar. Am coborat sa asigur oameni la manevra. Era Nr. 7 (VIFORUL), cu comandantul secund al escadrilei, capitanul Papazoglu, care s-a indreptat grabit spre cladire si telefon, urmat de secund, colegul aspirant Marcel Diaconescu. Intrebandu-l despre ce e vorba mi-a raspuns: <>...".

Comandorul M. Matei isi aminteste

Canoniera <> se afla in port. Fiind sambata (23 august 1944), cadrele si elevii din bordul liber au fost invoiti in oras. "Asa se face ca eu si cu colegul meu de an, elevul de atunci Mihailescu Dionisie, ne aflam in oras, in locuinta unei familii de prieteni. Acolo, in jurul orelor 21.30 sau 22.00 l-am auzit la radio pe regele Mihai I spunand ca Romania a trecut de partea Aliatilor si facea apel la trupele germane sa se retraga in mod pasnic".

GATA DE SCUFUNDARE RECIPROCA

Pe 24 august, navele de lupta germane si romane din port erau intercalate, in stare de alarma, gata sa se scufunde unele pe altele. Superioritatea germanilor in guri de foc era covarsitoare.Doua marturiiComandorul Matei Mircea relateaza: "La putin timp dupa miezul noptii am auzit zgomot de motoare si am observat miscari de nave in incinta portului. [...] Doua nave germane au acostat perpendicular pe cheul de acostare al canonierei <> si paralel cu nava noastra <>. Cu alte cuvinte cele patru nave (doua romanesti si doua germane) erau dispuse pe laturile unui patrat, cu tunurile incarcate, ochite fiecare pe cate un adversar si cu servantii pregatiti pentru deschiderea focului. [...]. navele noastre aveau cate trei guri de foc, in timp ce cele germane aveau cate 12 guri de foc fiecare, din care patru erau de calibru 88 mm. Chiar daca noi am fi deschis primii focul, nu am fi avut nici o sansa de supravietuire".Amiralul H. Macellariu: "Navele germane aflate in dispersiune din cauza alarmei aeriene intra in port si majoritatea lor acosteaza la danele 3-5, [...]. Pontoanele de artilerie in numar de sapte, au ocupat pozitii: patru in dana 23 si trei langa bateria de 66 mm din bazinul de petrol. Prin aceasta aveau in bataia tunurilor toate navele romane".

TRATATIVE ROMANO-GERMANE

Atmosfera era incordata. In ziua de 24 august, aviatia sovietica bombardeaza Constanta. Riposteaza doar germanii; romanii respecta "armistitiul" (care de fapt se va semna abia la 12 septembrie).Prin intermediul amiralului Macellariu are loc prima intrevedere intre generalul Costin Ionascu, comandantul Dobrogei si viceamiralul Brinckmann. Generalul roman, pe baza ordinelor superioare (<>) da un ultimatum fortelor germane sa paraseasca urgent Constanta (in aceeasi zi Hitler ordonase nimicire Constantei).

Comandorul M. Matei:

"Daca orasul si portul Constanta nu au avut soarta Galatiului (a fost distrus si incendiat de germani in retragere - n.n.), [...], daca navele noastre nu au fost scufundate, toate acestea se datoreaza faptului ca amiralul Horia Macellariu a analizat cu tot simtul de raspundere situatia si urmarile posibile si nu a dat urmare unor ordine incorect gandite (privind dezarmarea; navele germane nu puteau fi dezarmate in port si o astfel de actiune ar fi provocat represalii - minari si nimicirea Constantei cu artileria grea a Bateriei Tirpitz, aflata la periferia sudica a orasului - n.n.).Cum a reusit, ce metode a aplicat de l-a convins pe amiralul Brinckmann sa cada la o intelegere nu putem sti, insa nu putem sa nu-i fim recunoscatori".

Meritul amiralilor

Putem sti. Din memoriile amiralului Macellariu (cartea "In plin uragan"). Deoarece nemtii nu plecau "urgent" a avut loc o noua intalnire, de data aceasta numai intre cei doi amirali. Amiralul roman, asumandu-si riscul de a-si pierde viata, a mers in Bateria Tirpitz, unde germanii erau inarmati pana-n dinti, cum se spune. "Deci, - noteaza amiralul - batalia dintre flota germana si flota romana s-a dat intre mine si amiralul Brinckmann, in bateria germana Tirpitz. Retragandu-se (incepand la ora 15.00 din ziua de 25 august - n.n.), flota germana a avut o mare rea, care a distrus-o; unele nave s-au scufundat, altele au esuat pe coasta, pentru ca eu nu le-am mai putea permite reintrarea in Constanta decat daca le-si fi dezarmat. Prea putine din ele au ajuns la Varna, dar s-au sabordat la 9 septembrie 1944". El conchide:"Asa se face ca portul Constanta a ramas singurul port din care germanii s-au retras, fara a-l distruge!".Pentru salvarea orasului Constanta, in august 1944, numele contraamiralului Horia Macellariu, ar putea fi purtat de o strada din orasul nostru, evident din zona portului (de exemplu: Bulevardul Marinarilor).

SOVIETICII LA CONSTANTA

Pe 30 august, primele nave sovietice, trei motocanoniere, intra in Constanta, conduse prin pasa barajului de mine de nave militare romanesti.

ALIATI OSTILI

Amiralii si comandorii sovietici au o atitudine ostila, constatand ca flota romana nu a fost scufundata, ca flota germana nu a putut fi capturata. Cautau motive de razbunare. Si ele au fost prefabricate, pornindu-se de la cateva intamplari. Un submarin german a torpilat prin gura portului cargoul "Oituz" acostat la dana 29; pe 2 septembrie, un dragor sovietic a fost torpilat in rada portului de un alt submarin german (nava s-a scufundat; din cei 300 de oameni de la bord, au fost salvati numai 36). De fapt comandantul Flotei Sovietice daduse un Ultimatum amiralului Macellariu sa predea sovieticilor, pe 29 august, la Sulina, flota de razboi. La raspunsul amiralului roman, ca flota noastra se pune la dispozitia noului aliat pentru ducerea razboiului contra germanilor, se accepta ca navele sa ramana la Constanta. Dar invocandu-se sabotajul (prin furnizarea de informatii submarinelor germane de catre romani, lucru care nu s-a intamplat) si intentia ofiterilor romani de marina de a organiza o rascoala impotriva sovieticilor (o alta inventie), la 5 septembrie, flota romana a fost capturata de noul aliat.

DATA DE 5 SEPTEMBRIE 1944 - ZIUA NEAGRA A MARINEI REGALE ROMANE

4In dimineata de 5 septembrie 1944, detasamente inarmate sovietice au patruns la bordul navelor romanesti si le-au luat in stapanire.MarturiiCapitan comandorul Anton Foca, comandantul puitorului de mine "Amiral Murgescu" marturiseste: "La ora 03.20 aud alergaturi si vorba in cazarma prova. Imediat ordonanta m-a anuntat ca au navalit rusii pe vas. Iesit din careu, am fost arestat de doi soldati si un ofiter cu armele indreptate spre mine, strigand: <>. Am fost dezarmat. In celalalt careu erau adunati ofiterii. Ni s-au dat 5 minute pentru imbracat, dupa care am fost scosi intre pusti pe mal, echipajul fiind adunat la pupa. De aici ofiterii si maistrii am fost dusi la gara maritima, intre santinele conduse de ofiteri. Aici ni s-au aratat motivele dezarmarii si arestarii si ni s-a atras atentia sa nu spun nimic despre cele intamplate".Sa vedem ce s-a intamplat la bordul altei nava mari, la distrugatorul "Regina Maria". Comandantul secund al navei, locotenent comandorul Nicolae Mosor a consemnat: "In dimineata de 5 septembrie 1944, la ora 04.15, am fost trezit din somn de un ropot de pasi ca de bocanci cu tinte, care alergau pe punte. In acelasi moment s-au auzit cateva impuscaturi, o voce care striga <> si un strigat de groaza, ca atunci cand un om este strangulat. Am inchis usa la cabina si am baricadat-o cu o lada de campanie. Rarele impuscaturi mi-au lasat impresia ca se datoreaza impuscarii ofiterilor. Dupa cateva minute, rusii au venit la cabina mea si cu impuscaturi, lovituri in usa si injuraturi cautau sa intre inauntru. [...] , usa a fost sparta si un ofiter cu 4 soldati au intrat in cabina, m-au dezarmat si m-au dus la careu. [...].Un ofiter rus mi-a spus ca intr-o cabina un ofiter s-a sinucis. M-am dus si l-am gasit pe capitan comandorul Dumbrava Alexandru in pat cu revolverul in mana si capul insangerat.Dupa ce m-am imbracat am fost scos afara iar la iesire pe punte l-am vazut pe capitanul Tudor Nicolae, invelit cu o patura, in stare de inconstienta. Era cel care iesise in fata rusilor (era ofiter de serviciu pe nava - n.n.) ca sa dea alarma si despre care am aflat ulterior ca avea opt impunsaturi de arma alba si fusese strangulat. Afara pe cheu erau adunati ofiterii navei. Am fost condusi imediat la Gara Maritima (ora 05.00). [...]. Maistrii au fost intrebati daca vor sa ramana la bord; au raspuns <>. La fel si trupa; au oprit insa 15 maistri si 50 de marinari, promitandu-le ca vor fi lasati liberi dupa ce echipajul rus se va pune la punct cu materialul".Capitanul Grigore Ciolac, comandantul Grupului Submarine si Vedete Torpiloare, a facut urmatoarele insemnari: "Echipajele submarinelor [...] dormeau la nava baza <>. [...]La ora 04.45, elemente de infanterie marina, avand ca sef un amiral rus (contraamiralul Azarov), au intrat la bordul navelor, dezarmand echipajele, sub amenintarea ca vor fi impuscati in caz de nesupunere".Comandantul Sectiei de canoniere (<>, <>, <>), capitanul Costin Constantin, a relatat in scris: "La orele 03.50, un ofiter rus, insotit de 4-5 soldati inarmati, m-au somat in cabina sa predau armele si sa ma imbrac. La fel s-a procedat si cu ofiterii, dupa care ne-au invitat sa parasim nava (orele 04.00). Pe punte garzi puternic inarmate impiedicau oamenii si maistri sa ia contact cu noi. Am fost condusi la Gara Maritima".In mod similar s-au petrecut lucrurile si la Grupul de Vanatoare de Submarine si la celelalte unitati ale marinei.Asa au fost dezarmate si capturate, de catre noul Aliat, toate navele Marinei de Razboi a Romaniei, la 5 septembrie 1944. A fost una dintre consecintele unui Armistitiu unilateral declarat. Ministrul de externe din noul guvern a explicat ca zecile de mii de militari romani luati prizonieri de sovietici in perioada 23 august-12 septembrie si predarea navelor a fost pretul platit pentru salvarea a 14 milioane de romani (cat era populatia tarii atunci - n.n.). Oare? Ziarul american "The New York Times", scria la 25 august 1944:"Istoria poate consemna, pe buna dreptate, retragerea Romaniei (din razboiul contra Natiunilor Unite - n.n.) ca unul dintre evenimentele decisive ale intregului razboi".Oare istoria a consemnat asa evenimentul de la 23 august 1944?