Dumping

Demisecul zilei

Intr-o duminica, inainte de slujba, doi zdrentarosi s-au proptit pe treptele unei biserici. Unul in partea stanga, unul in partea dreapta, incadrandu-i astfel pe enoriasii care urca-n biserica. Cel din stanga are o palarie soioasa in fata si se vaita de mama focului: "ajutaaati un biet crestin orb". Cel din dreapta, cu o palarioara identica, face si el, catranit: "ajutaaaati un biet evreu orb". Oamenii care vin la slujba nu prea ii baga in seama, inainteaza cu capul plecat, concentrati la problemele lor, fac cruci sfioase, incearca sa intre in atmosfera. Totusi, unii dintre ei trag cu coada ochiului, se codesc, baga mana in buzunar si scot ceva maruntis pe care-l lasa in palaria crestinului. Evreul, in partea cealalta, are palaria cam goala. A trantit el niste bancnote in ea, ca doar banul trage la ban. "Ajutaaati un biet evreu orb", face el spre picioarele care-i defileaza prin fata, dar parca-l desparte de ele un soi de zid fonic. La slujba, parintele tine o predica emotionanta, care deschide toate robinetele cerului si inunda, instantaneu, batistele asistentei. Un urias sentiment de plenitudine coboara, incet, peste nobila adunare, toate piepturile sunt pline de dragoste, caritate si alte asemenea simtaminte alese. La sfarsit, toata lumea zambeste la toata lumea, fetele tuturor radiaza, mainile bat, cu curaj, niste cruci foarte largi, oamenii ingenuncheaza, emotionati, si trimit catre cer mici mesaje de felicitare. Unii, mai indrazneti, murmura, cu ocazia asta, si cateva mici doleante pe care cerul, in marinimia lui, ar urma sa le dea citire intr-un moment de ragaz: fiecare are cate un mic necaz si, fireste, daca tot a ajuns la intimitati cu stapanirea, isi zice ca n-ar strica sa incerce si calea asta. Unul cauta, de cateva luni, niste segmenti speciali pentru Mertan si spera din toata inima ca nu va fi nevoit sa se duca la `Stambul, ori alte tinuturi pagane, pentru atata lucru. Altul, dimpotriva, ar vrea din toata inima sa plece afara, a prins un pont cu vase de croaziera, si-a facut toate actele, a impins toate spagile, si-a pistonat toate pilele si relatiile si-i mai trebuie doar un mic ajutor de sus ca sa emigreze. Unul ar vrea sa fie iubit de Maricia, sa se-nsoare cu ea, altul ar vrea, mai intai, o casa - nu mare, cu doua, trei camere, si-un garaj, daca se poate. Daca nu, el mai asteapta, nu-i bai, ca garajul nu-i urgenta pana nu-si ia masina. La sfarsit, tot norodul e multumit, ca dupa o tranzactie reusita. Asa ca, atunci cand ies din biserica, lumea din jur le pare cu totul altfel: cerul e mai azuriu, copacii-s mai verzi, cersetorii sunt, parca, mai amarati. "Ajutaaati un biet crestin orb", zbiara ala din stanga - si banii curg in palarioara lui precum laptele dintr-un uger. "Ajutaaati un biet evreu orb", face ala din dreapta, fara nici un efect. Dupa ce pleaca toata lumea, apare si preotul. "Ajutaaati"... ingaima orbul evreu, dar amuteste subit: parintele i-a pus, cu blandete, mana pe cap si ii spune, blajin: "fiule, aici e un lacas crestin, deci oamenii ii ajuta, in primul rand, pe crestini. De ce nu te duci tu la sinagoga, printre ai tai? Te-ai umple de bani!". Dupa ce pleaca, cei doi cersetori se uita lung in urma lui. Apoi "orbul" evreu face catre celalalt: "auzi ma, Itic, ne invata popa sa facem afaceri".