Armata Romaniei in teatrele de operatiuni NATO

Constanta, avanpost NATO

Anul 1995 a fost anul in care Romania s-a angajat in cursa pentru aderare la Alianta Nord-Atlantica. Tara noastra a fost prima care a semnat participarea la programul intitulat Parteneriat pentru Pace, initiat de NATO pentru partenerii care si-au exprimat intentia politica de a deveni viitori aliati. Armata Romaniei a fost angrenata in aplicatii multinationale organizate de alianta si de SUA si a devenit compatibila cu armatele tarilor din NATO. In paralel a fost desfasurat un plan de restructurare catre o armata moderna si flexibila din punct de vedere operational. Constanta a devenit unul dintre avanposturile NATO si SUA in conflictul din Irak. Discutiile cu privire la infiintarea unei baze americane la Mihail Kogalniceanu contureaza o prezenta aproape sigura a fortelor americane la Baza Aeriana 57 Mihail Kogalniceanu. In situatia in care Romania mai are de indeplinit doar formalitati pentru a deveni membru cu drepturi depline in NATO, situatia sa geo-strategica se modifica. Tara noastra va avea prioritati pe linie de aparare comune cu alianta. Romania s-a angajat de cativa ani in mai multe actiuni militare in zone post-conflict in care NATO are desfasurate importante dispozitive militare. Joi, 26 februarie, Parlamentul a votat in unanimitate Tratatul de Aderare a Romaniei la NATO. Cu patru zile inainte de acest eveniment, ministrul Apararii, Ioan Mircea Pascu, impreuna cu o delegatie compusa din presedintii celor doua comisii de aparare din Parlament, generali si ofiteri din cadrul Statului Major General, a efectuat o vizita pe la unitatile dislocate in teatrele de lupta unde actioneaza NATO. La ceasta actiune a participat si subsemnatul. Pascu si echipa sa au plecat duminica, 22 februarie, intr-un tur care a cuprins teatrele de operatii din Balcani- Sarajevo, Pristina; Irak- Basra, An Nasiryiah, Al Hilal, si Afganistan- Kandahar, Kabul. Pe parcursul vizitei, premierul Adrian Nastase s-a alaturat delegatiei ministrului Apararii pentru o vizita la trupele dislocate in Irak. Incursiunea primului-ministru si a ministrului Apararii a avut un dublu scop. Din punctul de vedere al capitalului politic, cei doi demnitari au speculat momentul votarii in Parlament a Tratatului de Aderare a Romaniei la NATO si au efectuat aceasta vizita. Mesajul catre trupe a fost clar: Romania va intra oficial in NATO o data cu nominalizarea sa la summit-ul de la Istanbul, miscare care va insemna cea mai sigura garantie de securitate pentru tara noastra, alianta ce va insemna si garantia unei dezvoltari economice sigure. Subtil, in discursurile tinute in fata trupelor romanesti s-au strecurat si teme electorale cum ar fi marirea soldelor si a diurnelor militarilor. Ioan Mircea Pascu se numara printre demnitarii care se pot lauda cu o bogata experienta in ceea ce a insemnat integrarea Romaniei in NATO. In mandatul trecut al presedintelui Iliescu, a fost secretar de stat in MApN, mana dreapta a ministrului de atunci Gheorghe Tinca. Cei doi au fost artizanii colaborarii cu Alianta, cei care au propulsat Romania in cursa pentru NATO prin semnarea Parteneriatului pentru Pace. Acum, la aproape noua ani de la derularea programelor de parteneriat, cum ar fi cel cu armata SUA, Mil to Mil si cel cadru cu NATO, intitulat Parteneriat pentru Pace, tinta administratiei Iliescu este atinsa.

Cinci milioane de dolari pe capul lui Karadjici

Cu toate ca au trecut ani buni de la incheierea oficiala a ostilitatilor din fosta Iugoslavie, la Sarajevo se cauta solutii pentru omogenizarea unei clase politice care sa poata prelua conducerea tarii. Bosnia-Hertegovina are 4,36 milioane de locuitori, iar structura etnica are urmatoarea componenta: 40-44% musulmani, 31-33% sarbi si 17-19% croati. Prezenta misiunii SFOR in capitala Bosniei-Hertegovina este in continuare necesara. Romania are la Sarajevo trupe de mentinerea pacii in componenta misiunii multinationale SFOR: 68 de militari in Detasamentul National de Geniu, un pluton de Politie militara, iar in cadrul misiunii olandeze mai activeaza 34 de militari cu atributiuni pe linie de logistica. Incepand de pe data de 5 ianuarie, a fost lansata actiunea de capturare a lui Radovan Karadjici si a colaboratorilor sai. Fostul lider al sarbilor bosniaci, cel care a incercat, alaturi de Slobodan Milosevici, sa uneasca enclava sarba denumita Republica Sarbsca, pe care o controla, cu Serbia, este in libertate. Daca s-ar fi desavarsit aceasta actiune, Bosnia ar fi fost vaduvita de o bucata importanta din teritoriul sau. Negocierile de la Dayton- SUA, din urma cu zece ani, au condus la actuala configuratie geo-politica si la disparitia de pe harta a republicii lui Karadjici. Acum, serviciile secrete occidentale, in colaborare cu cele americane incearca localizarea lui Karadjici in vederea capturarii. Plutonul romanesc de Politie militara din SFOR desfasoara actiuni de recunoastere in zona Pale, la 30 de kilometri de Sarajevo, unde locuiesc sotia si fiica fostului lider al sarbilor bosniaci. Vila familiei Karadjici din Pale este supravegheata si de patrulele romanesti care actioneaza in zona. Capitanul Catalin Mateescu declara ca, in cursul misiunilor, militarii se fotografiaza reciproc cu familia lui Karadjici. Agentii americani si cei din Occident continua sa monitorizeze familia Karadjici in speranta ca se va putea ajunge la Radovan, care este acuzat de crime de razboi. Dupa stirile care circula in acest moment in mediile de informatii se cunoaste ca Radovan Karadjici se afla inca ascuns in Bosnia. El este sustinut de fostii colaboratori. Cu toate ca nu se stie cum mai arata, se spera ca recompensa de 5000.000 de dolari, cu 3000.000 mai consistenta decat cea pusa pe capul lui Saddam, sa conduca la capturarea si aducerea in boxa acuzatilor Tribunalului de la Haga a lui Karadjici. Se incearca o confruntare cu Slobodan Milosevici. Cu toate acestea, populatia pare sa fi trecut peste povara conflictului. Locuitorii capitalei Bosniei-Hertegovina par sa se tolereze si sa convietuiasca. Cu toata aceasta acalmie, Sarajevo este in continuare un oras marcat de razboiul care s-a incheiat acum aproximativ zece ani. Urmele tirurilor de arme de asalt si artilerie grea au ramas inca. Cladiri daramate si blocuri de locuinte carpite fac parte din "decorul" orasului. Pereti peticiti cu caramida rosie si urmele gloantelor se pot vedea la tot pasul. Drumul spre Butmir Camp, tabara in care sunt cantonate trupele SFOR, care se afla la marginea orasului, a fost candva linia de demarcatie intre beligeranti. Exista si acum placute care avertizeaza populatia despre pericolul unor mine antipersonal care ar mai putea fi ingropate si care ar fi putut scapa de actiunile de deminare. Unii dintre locuitorii orasului, in marea lor majoritate sarbi, au refuzat ajutorul de 30.000 de dolari acordat de UE celor afectati de razboi si si-au lasat locuintele nereparate. Cladirile ciuruite, nerenovate, reprezinta modul lor de a protesta. Unii dintre sarbi poarta inca stigmatul infrangerii. In schimb, doua mari moschei au fost construite dupa terminarea conflictului. Fondurile au venit din Arabia Saudita.

Misiunea SFOR preluata de europeni

Pe parcursul vizitei la Sarajevo, ministrul Apararii, Ioan Mircea Pascu, a avut o intalnire cu omologul sau, secretarul general al Comitetului Militar Permanent pe Probleme Militare-SKVP, Enes Becirbasic. Acest organism tine locul Ministerului Apararii. Presedintia comisiei se schimba la sase luni si in viitor se urmareste crearea unui minister al apararii cu un ministru desemnat. Mesajul ministrului Pascu pentru omologul sau a fost clar: Romania intinde o mana Bosniei-Hertegovina in drumul spre aderarea la NATO si UE, directii afirmate clar de Enes Becirbasic. Ioan Mircea Pascu l-a intrebat pe omologul sau cum comenteaza perspectiva preluarii misiunii SFOR de catre europeni. Bosniacul, un bun diplomat, a evitat un raspuns direct si a afirmat ca, oricare ar fi decizia, spera ca aceasta sa fie in beneficiul tarii sale. Pascu a mai atins si problema disponibilizarilor din armata. Actiune dificila in situatia economico-financiara a tarii, care are inca o conducere bicefala si un mare numar de someri. Solutia este aceeasi ca si la noi. Disponibilizari si plati compensatorii in valoare de 3000-4.000 de euro. In cursul acestui an, armata bosniaca va renunta la 7.500 de oameni, plafonul admis fiind de 12.000 de oameni.

Kosovo

Provincia Kosovo ramane o zona care poate fi in continuare catalogata "butoiul cu pulbere" al Balcanilor. Situatia este tinuta acum sub control de militarii din KFOR. Ultimele conflicte dintre sarbi si albanezi soldate cu aproximativ 200 de morti din ambele tabere demonstreaza ca pacea este mentinuta doar de amenintarea armelor. Provincia iugoslava Kosovo este sub protectorat international care este condus de un administrator delegat de ONU. Istoria zbuciumata a acestor zone a fost marcata de contradictii si discontinuitati care au avut ca deznodamant implementarea unor politici pe care natiunile conlocuitoare le-au acceptat cu toate ca reprezentau parghii ale unor interese ce tineau de marile puteri. Pozitia geo-strategica a regiunii Kosovo, aflata la interferenta a doua civilizatii- orientala si occidentala, si a trei doctrine religioase fundamentale pentru evolutia culturala a omenirii- catolica, ortodoxa si islamica, a fost determinanta pentru marile puteri care si-au concretizat dominatia in zona. Coexistenta in Peninsula Balcanica, pe un teritoriu relativ redus, a unui mare numar de etnii de diverse origini, intr-un amestec complex de nationalitati si religii, a facut foarte dificila si inoperanta orice tentativa de trasare a unor limite care sa separe net grupurile etnice in unitati teritoriale pure si care sa aiba si o intindere semnificativa. La aceasta ora, provincia Kosovo are 1,9 milioane de locuitori, iar structura etnica are urmatoarea componenta: 77,4% albanezi-musulmani si 13,2% sarbi, 1,7% muntenegreni-ortodocsi, iar 20.000 de kosovari se declara egipteni. Pana la izbucnirea razboiului, in provincie somajul era de 50%, suprafetele agricole erau pe jumatate cultivate, cu toate ca Belgradul aloca bani in agricultura. Ce atrage la aceasta zona? Probabil, resursele sale. Aici se afla o treime din rezerva mondiala de nichel, carbune neexploatat in valoare de 30 de miliarde de dolari, carora li se adauga zacaminte de aur, argint, crom, mangan, cadmiu si bauxita. Pentru a intelege situatia actuala din provincie trebuie sa facem o recapitulare a istoriei conflictului interetnic ce a dus la destramarea Iugoslaviei. La 1 martie 1989, a fost decretata starea de urgenta in provincie. Clanurile albaneze trecusera deja la rezistenta armata. Pe data de 2 iunie 1990, deputatii din Parlamentul provincial au adoptat o "Declaratie Constitutionala" prin care declarau Kosovo ca fiind o unitate federala independenta si egala in drepturi cu celelalte unitati federale. Trei zile mai tarziu, Serbia a dizolvat Parlamentul si Guvernul din Kosovo. Acesta s-a mai intrunit in clandestinitate si a adoptat o noua Constitutie pe 7 septembrie 1990 si a proclamat Kosovo ca republica. In luna septembrie 1991, a fost organizat de Parlamentul albanez un referendum si 87% dintre electori s-au pronuntat pentru independenta Republicii Kosovo si s-a creat si o reprezentanta diplomatica albaneza la Pristina. In mai 1992 s-au organizat alegeri parlamentare si prezidentiale pentru Republica Kosovo. A fost ales un Parlament format din 130 de membri si presedinte Ibrahim Rugova, liderul Partidului Alianta Democratica din Kosovo. Serbia a declarat alegerile nule si a interzis intrunirea organismelor alese. Inca de la sfarsitul anului 1990, conducerea militara a "Republicii Kosovo" s-a preocupat in ilegalitate de constituirea unei brigazi in compunerea careia urmau sa intre aproximativ 40.000 de etnici albanezi. Liderii albanezi din Kosovo au planificat asigurarea a 36.000 de pusti automate, 25.000 pusti-mitraliera, 850 de aruncatoare de mine si 100.000 de grenade. In anul 1993 au avut loc 46 de incidente la granita cu Albania. Rezistenta albaneza s-a coagulat mai tarziu in miscarea numita UCK, formatiune care mai apoi a fost inzestrata cu armamentul planificat si a beneficiat de sprijinul financiar dat de extrema stanga albaneza care era refugiata in Elvetia. Escaladarea conflictului a venit cativa ani mai tarziu, cand UCK a ajuns o forta bine utilata cu armament modern de fabricatie germana, lucru semnalat si de presa de specialitate.

Ofensiva sarba

La inceputul anului 1998 au avut loc tulburari la Skodra, Pristina, Glogovac si Prekaz. La 1 martie 1998 au avut loc ciocniri violente la Drenica, in centrul provinciei, care s-au soldat cu 25 de albanezi morti. Sarbii au desfasurat o ampla ofensiva impotriva UCK, sprijinita de tancuri, artilerie grea si aviatie. La sfarsitul lui septembrie 1998, fostul prim-ministru iugoslav Mirko Marianovici a anuntat iminenta infrangere a UCK. Cu cinci zile inainte, prin rezolutia numarul 1199 a Consiliului de Securitate al ONU se cerusera incetarea ostilitatilor si retragerea armatei si a fortelor paramilitare sarbe. Pe 1 octombrie, oficialii sarbi afirmau printr-un comunicat ca in zona mai actioneaza doar patrule si ca armata se pregateste sa se retraga in unitati, dupa ce alti 12.000 de combatanti fusesera retrasi. Surpriza a venit pe 30 septembrie, cu opt zile inainte de a-si prezenta raportul secretarul general ONU, Kofi Anan. Fostul presedinte Bill Clinton si-a convocat echipa de consilieri pe probleme de politica externa pentru a analiza posibilitatea unui atac impotriva Serbiei. Departamentul Apararii al SUA a elaborat un plan de atacuri aeriene cu rachete Tomahowk si bombardamente ale aviatiei care urmau sa se desfasoare in valuri, cu pauze in care Milosevici avea posibilitatea sa-si evalueze situatia si sa ceara negocieri. Atunci soarta provinciei a luat o alta turnura.

Albania

Albania a jucat unul dintre cele mai importante roluri din istoria sa. La inceputul anilor `80, statutul albanezilor din Kosovo a devenit principalul obstacol in relatiile dintre Albania si Iugoslavia. In octombrie 1991, Adunarea Populara Albaneza a recunoscut Republica Kosovo ca stat suveran si independent. Acesta a fost primul pas spre segregarea Iugoslaviei. Kosovo a fost prima entitate statala recunoscuta de alt stat in interiorul Iugoslaviei. Revenind la anul 1998, pe fondul ofensivei sarbe, Albania a decretat stare de necesitate la granita cu provincia Kosovo din cauza afluxului de refugiati. In 1999, Albania a aprobat utilizarea de catre NATO a spatiului aerian, a apelor teritoriale si a infrastructurii de pe teritoriul national. In contextul in care SUA si aliatii sai din NATO au infrant armata sarba si Milosevici a cazut de la putere, albanezii se pot considera invingatori in Kosovo. De ce SUA si aliatii sai au intervenit in Kosovo? In nici un caz ca sa sprijine Albania in demersurile sale pentru declararea independentei statului Kosovo. Iugoslavia, si in special Serbia condusa de regimul Milosevici, era un obstacol in calea proiectelor americane pentru Balcani. In anul 1999, Iugoslavia era singurul stat din Europa de Est care nu avea incheiate acorduri financiare cu FMI si Banca Mondiala. Iugoslavia era, de asemenea, singurul stat din Europa care nu aderase la Conventia de la Stockholm privind reducerea armelor conventionale si a efectivelor militare si, in consecinta, reprezenta o amenintare militara pentru vecini, indeosebi Bosnia, Macedonia si Albania. Nu in ultimul rand, regimul Milosevici era considerat unul de origine comunista, care nu s-a debarasat de vechile aliante.

Romani pentru securitatea sarbilor

Tara noastra are la Pristina trupe de mentinerea pacii in componenta misiunii KFOR.Pe 23 februarie, Ioan Mircea Pascu s-a intalnit la Comandamentul KFOR de la Pristina cu generalul-locotenent Holger Kammerhoff, comandantul misiunii, si cu 23 de ofiteri, maistri militari si subofiteri care lucreaza in comandament. Impresionant pentru vizita in Kosovo a fost tragedia sarbilor din Goradzevac, unde delegatia romana a facut o vizita. Localitatea sarba este inconjurata numai de tinuturi populate de albanezi. Cele aproximativ 250 de familii de sarbi (860 de locuitori) care traiesc in aceasta enclava au ca reper al vietii de zi cu zi doar satul lor. Ei nu-si permit sa paraseasca asezarea care acum se afla sub protectoratul KFOR. Sunt condamnati la izolare. Cine-si poate dori o casa in Goradzevac? Nimeni. Fiecare cale de acces spre sat este blocata cu dispozitive de control in care fac de serviciu militari romani si italieni. Cand intri in sat, ai senzatia ca ai pasit intr-un lagar. Ultimul incident a avut loc in august, anul trecut, cand albanezi necunoscuti au impuscat sase copii sarbi care se jucau in apropierea satului pe marginea unui rau. Aici sunt cantonati 90 de militari romani din Batalionul 191 Arad, care alaturi de carabinieri si vanatori de munte italieni asigura zona. Poate ca daca dispozitivul KFOR ar fi retras, ostilitatile ar incepe imediat. Pe drumul dintre Pristina si Goradzevac am vazut ruinele unor biserici ortodoxe aruncate in aer de combatantii albanezi. De altfel, si militarii romani asigura securitatea a doua lacasuri de cult ortodox, tinte ale albanezilor, care au ramas in picioare. Drumul este presarat de cimitire musulmane si de monumente pe care flutura steagul albanez. Se observa ca locuitorii din Kosovo nu uita usor, mai ales ca sunt familii care si-au pierdut multi dintre apropiati in confruntarile de acum cinci ani. Zona ramane una de instabilitate si principalele activitati sunt legate de traficul de carne vie, stupefiante, contrabanda cu combustibil si tigari si mai este mult pana se va armoniza relatia dintre fostii beligeranti. Kosovo ramane un tinut problema.

Irak

Situatia actuala post- Saddam Husein in Irak este o faza de tranzitie intre actiunile de lupta si procesul de stabilizare a situatiei economice si politice. Programul actual de asistenta pus la punct de SUA cuprinde trei etape a caror realizare va dura patru ani. In prezent, fortele prezente in Irak incearca trecerea de la prima faza la cea de-a doua. Sunt insa voci care afirma ca inca nu s-a trecut de prima faza, in care s-a urmarit obtinerea stabilitatii interne. Atentatele inca abunda. Insurgentii irakieni continua seria atacurilor impotriva obiectivelor americane, iar siitii si sunitii sunt pe punctul sa genereze un conflict intern. Din punct de vedere administrativ, Irakul era impartit in 18 regiuni autonome, din care trei kurde. Populatia Irakului este cifrata la 21.722.000 de locuitori, 97% dintre locuitori sunt musulmani, trei sferturi siiti si un sfert suniti. Situatia se mentine incerta in Irak cu toate eforturile depuse de administratia provizorie americana. Scena politica post-Saddam se manifesta printr-o mare diversitate de grupuri religioase, etnice si nationaliste care au ca scop preluarea puterii locale sau nationale. Partidul Daowa este cel mai vechi partid islamist siit si a fost fondat in 1950. Membrii acestui partid au fost urmariti si pedepsiti de regimul lui Saddam dupa ce au organizat o serie de atentate esuate la adresa dictatorului. In urma acestei prigoane, Daowa a fost divizat in mai multe factiuni. Figura marcanta a partidului este seicul Mohammed Nasseri, care a revenit in Irak anul trecut dupa o lunga perioada de exil in Iran. Gruparea Consiliul Suprem al Revolutiei Islamice are ca simbol pe aiatolahul Muhammad Bagir al Hakim, care detine o grupare compusa din aproximativ 10.000 de oameni organizati in militii locale. Gruparea SADR este condusa de fiul liderului religios siit Muhammad Sadik al Sadr, Mqtada Sadr. Aceasta grupare radicala siita se afla in spatele declansarii conflictelor din sanul factiunilor siite din orasul sfant An-Najaf. Ahmed Chalabi este liderul Congresului National Irakian- CNI. Chalabi a revenit in Irak in urma cu un an. El controleaza o mica armata finantata de SUA, numita Free Iraqi Forces. Aceasta a avut o serie de misiuni de patrulare in centrul tarii, in colaborare cu forte americane. Acordul National Irakian- ANI este o componenta politica ce a luat nastere in 1990. Liderul gruparii este Iyadi Alawi, un fost ministru de externe al Irakului. Alawi este un nationalist cu vederi liberale care este stabilit la Abu Dhabi. Formatiunea sa politica a luat fiinta dupa ce a fost finantata de SUA, Anglia, Arabia Saudita si Kuweit. Pe esichierul politic irakian mai fiinteaza alte doua partide kurde. Partidul Democrat din Kurdistan este dominant in Kurdistanul irakian si are si o componenta militara formata din mii de luptatori inarmati, numita "Peshmerga", care controleaza partea de nord-vest a Irakului. Liderul KDP este Massoud Barzani. Uniunea Patriotica din Kurdistan este cea de-a doua organizatie kurda. Ea numara aproximativ 150.000 de membri si a fost fondata in 1975. Lider este Jalal Talabani. Primul organ executiv irakian dupa caderea lui Saddam Hussein este Consiliul de Guvernare Provizorie care a luat fiinta anul trecut pe data de 13 iulie. Consiliul este compus din 13 siiti, 5 suniti, 5 kurzi, un crestin si un turkmen.

Adrian Nastase la Babilon

Romania si-a oferit sprijinul militar SUA si are in prezent trupe in trei zone ale Irakului: Basra, An Nassyiria si Al Hilal. Batalionul 26 Infanterie din Craiova are cantonati 405 militari in baza de la Al Hilal, unde mai activeaza si o companie de Politie militara. Ambele unitati romanesti se afla sub comanda italiana in cadrul misiunii Antica Babilonia. Inca 149 de militari din Brigada 10 Geniu opereaza alaturi de trupe poloneze, iar 56 de militari reprezinta un detasament special care actioneaza in teatrul de operatii irakian. Adrian Nastase, Ioan Mircea Pascu si generalul Mihail Popescu au avut intalniri, pe data de 24 februarie, cu comandantul Diviziei Multinationale Sud-Est, general maior Andrew Stewart, in baza de pe aeroportul Basra, cu comandantul Fortei Intrunite Italiene, general de brigada Gian Marco Chiarini, la baza din Nassyria, si cu comandantul Diviziei Multinationale Centru-Sud, general maior Mierczislav Bieniek, la baza din apropierea Babilonului, din Al Hilal. Premierul a decorat drapelul de lupta al Batalionului 26 Infanterie cu virtutea militara si a urat succes militarilor. In afara ceremonialului, Adrian Nastase a avut o discutie deschisa cu militarii din tabara de la Nassyria si a explicat ca noul concept de aparare a tarii nu mai cuprinde protejarea intereselor Romaniei numai in interiorul ei si de aceea s-a ajuns la astfel de misiuni. Nastase le-a mai spus militarilor ca misiunea din Irak nu este doar o simpla prezenta la misiunea internationala, ci reprezinta si un atu in negocierile pe care le are Romania cu tarile care conduc misiunea. Premierul a spus ca unul din scopurile Romaniei este recuperarea datoriei pe care Irakul o are catre tara noastra, de 1,7 miliarde dolari, si obtinerea unor avantaje economice in urma participarii armatei la actiunea din Irak. Premierul a luat masa cu trupa in cort, la Nassyria, si a intrat in vorba cu militarii americani. Ultima escala a fost la baza din Al Hilal, unde cu doar o saptamana inainte a avut loc ultimul incident soldat cu mai multi raniti. Doua camionete burdusite cu explozibil conduse de doi insurgenti irakieni au fortat poarta de acces in baza. Ei au fost impuscati, dar au apucat sa detoneze incarcaturile. Un crater de 15 metri s-a creat in urma deflagratiei, iar la prima inspectie o imagine i-a socat pe militari. Laba piciorului unuia dintre atacatori era legata cu sarma de pedala de acceleratie a camionetei-capcana. A fost ranit usor locotenentul Flaviu Mandru, care se afla la recuperare si care a fost azvarlit de suflul exploziei din pat si trantit de peretele baracii. Zece militari unguri au fost raniti. In amfiteatrul Babilonului, premierul le-a vorbit militarilor. Mesajul a fost acelasi. Dupa sapte ore de zbor cu elicopterul in conditii de maxima asigurare, premierul a ajuns inapoi pe aeroportul din Kuweit, de unde s-a imbarcat in aeronava de protocol si a decolat spre tara. Ioan Mircea Pascu a continuat periplul.

Afganistan

Tara de refugiu a lui Ussama ben Laden ramane un paradox pentru secolul XXI. Afganistanul a fost inca din antichitate in calea traseelor ce leaga Europa si Asia Centrala de India si China. In secolul trecut, Afganistanul a ajuns la zona de contact a sferelor de influenta rusa si occidentala. Tara este impartita in 31 de regiuni administrative. Pe fondul haosului si al saraciei, Afganistan a ajuns tara gazda a unor organizatii teroriste de sorginte fundamentalist-islamica. Al Qaeda este una dintre cele mai celebre organizatii teroriste din lume. Organizatia a fost infiintata in 1990 de Ussama ben Laden. Scopul a fost unirea tuturor arabilor care au luptat impotriva sovieticilor. Cartierul general al organizatiei a fost la Khandahar, dar unitati au mai functionat si in Albania, Bosnia si Macedonia, actiuni care demonstreaza ca Al Qaeda si-a extins aria de actiune impotriva intereselor americane. O alta organizatie este Hizb-I Islami Gulbuddin. HIG a fost fondata in 1977 ca o factiune a partidului Hizb-I Islami. Fondatorul aripii teroriste a partidului este Hikmatyar Gulbuddin. HIG a fost una dintre gruparile mujahedinilor in razboiul impotriva URSS. HIG are legaturi puternice cu Al Qaeda. Hikmatyar Gulbuddin a condus mai multe tabere de antrenament si a sustinut cu mercenari toate conflictele din statele islamice. Acelasi lider extremist s-a oferit sa-l adaposteasca pe Ben Laden dupa ce a parasit Sudanul in 1996. Dupa victoria coalitiei dintre Alianta Nordului si trupele americane, HIG a executat atacuri de mica amploare, in scopul de a forta trupele americane sa se retraga din Afganistan. Un alt scop a fost de a infrange Administratia Afgana de tranzitie si a instala un nou stat fundamentalist. Se estimeaza ca HIG are cateva sute de veterani pe care se poate baza. Zona de operare a acestor unitati este in provinciile Konar si Nurestan din estul Afganistanului. Organizatia Harakatul-Mujahideen- HUM s-a mai numit Harakat si a fost infiintata in octombrie 1997. Este o grupare militara islamica cu baza in Pakistan. Liderul Fazlur Rachman a avut legaturi cu Ben Laden. Cei doi au semnat in 1998 un document numit Legea Islamica, ce avea ca scop atacarea intereselor americane si occidentale. Luptatorii erau racolati dintre adeptii islamici din Kasmir-Pakistan si provincia Dada din India. Organizatia avea tabere in estul Pakistanului si Afganistan. Finantarea organizatiei s-a facut prin donatii din Arabia Saudita si alte state islamice. Jihadul Islamic Egiptean este un grup islamic extremist care a fost infiintat in 1970. Gruparea extremista este impartita in doua factiuni. Una dintre acestea este condusa de unul dintre apropiatii lui Ben Laden, Ayman Zawahiri, care in prezent se afla in Afganistan. Zawahiri este unul dintre principalii lideri ai Frontului Islamic Mondial, alaturi de Ussama ben Laden, si mai este membru in Avangarda Cuceririi. Principalul scop al JIE il constituie rasturnarea guvernului egiptean si inlocuirea cu un stat islamic si atacarea intereselor americane din Egipt. Ultima amenintare la adresa presedintelui Bush a fost data publicitatii de Televiziunea Nationala din Kuweit chiar pe 24 februarie, cand delegatia ministrului Pascu se pregatea pentru vizita in Afganistan. Expertii CIA au apreciat ca vocea inregistrata este posibil sa fie a lui Zawahiri. Nu se cunoaste numarul efectivelor si al simpatizantilor JIE, dar iata ca exista inca poli de influenta care incearca sa impuna fundamentalismul islamic in tarile arabe care au guverne laice. Pe data de 25 februarie, delegatia ministrului Pascu a aterizat pe aeroportul din Khandahar. Cladirea in care functiona aeroportul a fost dezafectata si tine loc de magazie. Oricum, pentru al doilea oras ca marime din tara, aeroportul era sub nivelul anilor `50. Romania are la Khandahar, in zona in care si-au avut cartierul general Ussama ben Laden si molahul Omar, 405 luptatori din Batalionul 280 Infanterie din Focsani. In tabara de langa aeroport, Ioan Mircea Pascu a avut o intalnire cu comandantul Brigazii I Warrior, in cadrul careia actioneaza si militarii romani, dupa care a inmanat drapelul de lupta al unitatii si l-a decorat cu "Virtutea Militara". Khandaharul a ramas tinta atacurilor insurgentilor afgani. La inceputul lunii februarie, o racheta a cazut pe locul unde urmeaza sa fie mutata tabara romaneasca. Luptatorii afgani mai detin inca rachete de calibru 107 mm de fabricatie chinezeasca. Ei fixeaza dispozitivul de lansare, il orienteaza empiric cu lemne si pietre, dupa care parasesc zona. In aproximativ 24 de ore, dispozitivul initiaza lansarea la schimbarea de temperatura de dimineata cand se creeaza, pe fondul umiditatii din aer, un arc electric. Multe astfel de dispozitive au fost descoperite, inainte sa fie lansate, de catre patrulele romanesti si americane. Inchisoarea este in apropierea campului. Aici sunt adusi zilnic talibani suspecti. Acestia sunt trimisi apoi la Kabul, unde sunt triati dupa interogatorii. Unii sunt trimisi la baza americana din Cuba Guantanamo, iar altii sunt eliberati. Ultima escala a fost la Kabul. Aici actioneaza un pluton de Politie militara si un detasament de 25 de militari care sunt instructori in cadrul Misiunii Ana Trading, de creare a unei noi armate afgane. Ioan Mircea Pascu a avut intalniri cu comandantul CJTF Phoenix, generalul de brigada Mancino Thomas, si generalul de brigada Jocelyn. Misiunea internationala ISAF are greaua misiune de a aduce normalitatea in zona Kabul. Peisajul afgan este dezolant. Case din pamant si saracie. Crescuti in obscurantism, cu o educatie islamica transmisa din gura in gura, acum afganii incearca sa inceapa o noua viata. Conflictele armate si lupta de gherila au ajuns un mod de viata firesc al afganilor.