Sa traim bine si in 2009?

Puterea desfigureaza alesii. Din oameni obisnuiti devin personalitati surde la nevoile curente. Se multumesc cu ciolanul primit, ciolanul cel mare. Deodata armele lor cheie devin Securitatea sau SRI-ul. Sunt in topul inarmarii in scop personal, achizitionand tehnici de urmarire sofisticata. Visul lor ramane "cipuirea" populatiei, in speranta ca astfel vor dicta din birourile din Cotroceni sansele la vot. Caci ce este cel mai important in viata de politician decat clipa manipularii voturilor? In rest sunt pregatiti sa vina de hac celor ce se trezesc la realitate.Cel mai mare dusman al politicienilor este poporul. Din pacate, acesta este capabil de revansa abia la alegeri, in restul timpului fiind un urias fraier. Ce ii uneste pe presedintii Romaniei?Pun mai presus ambitiile personale decat visele romanilor si au la degetul mic sansa de a ameti poporul cu minciuni si lacrimi de crocodil... Din 1992, Corneliu Coposu, la acea vreme lider al PNTCD, a inteles ca partidele istorice nu se vor putea impune politic daca nu se unesc intre ele, inclusiv cu societatea civila. S-a constituit deja celebra Conventie Democrata din Romania, care in prima faza aduna vreo 16 partide, partidulete si asociatii in componenta sa. Emil Constantinescu, pe care Coposu l-a desemnat candidat la prezidentiale, a castigat, numai ca artizanul acestui succes politic nu mai traieste pentru a-si inghiti amarul. Coposu a recunoscut, in cercuri restranse, cu mult inainte de alegeri si de trecerea in eternitate, ca prezidentiabilul anului 1996, Emil Constantinescu era prea "subtire" si la vorba si la port pentru functia suprema in stat, dar a admis greseala, stiind ca timpul nu-i mai permitea pregatirea notorietatii altui candidat al CDR. Peste Ion Iliescu e mai bine sa trecem cu vederea, "fantoma" acestuia fiind exclusiv produsul unei alte epoci. Iliescu a fost ajutat de Ana Pauker sa mearga la Moscova unde a studiat la Institutul Energetic. De aici i s-a tras totul... Traian Basescu ocupa de peste doi ani si jumatate primul loc in preferintele electoratului si, oricum ar proceda, oricate gafe ar face si oricate dovezi ale nepriceperii i s-ar aduce, nu poate fi dislocat din top, din simplul motiv ca nu are cine sa-l inlocuiasca. Cu exceptia PIN-ului lui Cozmin Gusa, niciun partid nu a lasat sa se inteleaga ca ar avea un candidat la pentru prezidentialele din 2009. Pana si eternul "presedinte de profesie", Corneliu Vadim Tudor, a anuntat ca nu va mai participa la spectacolul cu prezidentiabili, de patru ori in 16 ani fiind, chiar si pentru el, prea mult. Deci, cine? Au ramas mai putin de trei ani pana la campania prezidentiala si Basescu nu stie pe cine trebuie sa puna tunurile. Domneste fara probleme, mai remaniaza (sic!) cate un ministru si asteapta banii Uniunii Europene, care ii vor da prilejul sa demonstreze ca "traim bine". Izolat la Cotroceni, poate imagina tot felul de crize de guvern care sa-i aduca, din 2007, partidul sustinator in postura de lider de piata politica. Basescu stie foarte bine ca aderarea la UE nu va aduce, din partea populatiei, osanale partidelor, dimpotriva. A lasa acest guvern inca sase luni sau un an dupa aderare, cand vom plati scump legalizarea europenitatii noastre, va insemna sinuciderea deopotriva a PD-ului, nu doar a PNL. Or, Traian Basescu are nevoie de o platforma solida, care sa nu poate fi lesne dislocata, pentru prezidentialele din 2009. Probabil baza pentru presedinte va fi Guvernul rezultat din alegerile generale de anul viitor ale caror fundatii le pune de ceva vreme, lopata cu lopata. Ceea ce, cu regret observam, nu face niciun alt partid cu pretentii.