Exclusivitate - Enigmă a ultimului război, elucidată Scafandrii Black Sea Wreck Divers au descoperit submarinul care a scufundat Struma (video + galerie foto)

„Nu ar fi fost dreptul nostru de a explora interiorul, lucru pe care nici nu l-am făcut. Submarinul este închis, ceea ce ne face să credem că înăuntru se află întreg echipajul", ne-a declarat, în exclusivitate, Victor Stănescu, unul dintre scafandrii care a participat, în ultimii doi ani, la operaţiunea de identificare a submarinului SC-213 găsit în apropiere de Portul Constanţa

Săptămâna trecută, în mass-media naţională şi în cea internaţională a fost prezentată una dintre cele mai mari descoperiri făcute de o echipă numeroasă de membri ai clubului de scafandri „Black Sea Wreck Divers" din Constanţa: submarinul SC-213, care în 1942 a lovit vasul Struma. Ieri, am încercat să aflăm tainele acestei munci, a unor oameni extrem de pasionaţi de ceea ce fac.

Am stat de vorbă cu şase dintre scafandrii clubului care în ultimii doi ani a investigat cu multă minuţiozitate fiecare centimetru al submarinului de 55 de metri lungime şi şapte metri lăţime care a lovit vasul Struma. Submarinul descoperit de ei, aflat la puţin mai mult de zece kilometri de ţărm, este, aşa cum l-au caracterizat istoricii, cel care a provocat una dintre cele mai mari tragedii ale secolului XX din Marea Neagră.

Cercetarea celor 16 membri ai echipajului - doi nemţi, doi olandezi şi restul români - a început în urmă cu doi ani, pe 15 noiembrie 2008, cu o barcă foarte lentă, ulterior folosindu-se de o ambarcaţiune a clubului de scufundări. Primul indiciu care i-a dus la ideea că descoperirea este un submarin pe care îl căutau a fost lungimea mai mare de 55 de metri a epavei.

Echipajul a fost format din Henk Weurding, Adi Ghiran, C.M., Dan Badiu, Andrei Babiaş, Iulian Pica, Doru Călinescu, Liviu Iorgulescu, Victor Stănescu, Florin Frăsineanu, Claudiu Mişa, Alexander Hangmann, Elnar Sieke, Sorin Constantinescu, Harry Bakker.

Cum a început totul?

Povestea a început în urmă cu doi ani, în toamna lui 2008, când s-a primit de la o companie olandeză care făcea o cercetare legată de zona petrolieră, informaţia că în apropierea Portului Constanţa ar exista un submarin. Unul dintre ei era un diver amator. El ne-a dat indicaţii despre locul unde ar fi localizat submarinul. Din acel moment am pierdut o lună căutând locul indicat, pe care ei nu îl marcaseră. De fapt era un obiect, nu se ştia ce este cu certitudine. Cel care venise iniţial cu informaţia nu a mai avut ocazia să participe cu noi la explorare.

De la momentul descoperirii, cât de dese au fost scufundările?

De când am descoperit epava, acum doi ani, de fiecare dată când am avut condiţiile meteo necesare, ne-am scufundat. Am dus o muncă minuţioasă, pentru că epava era acoperită de plase. Împreună cu un istoric rus (Mr. Morozov - istoric rus care a editat mai multe cărţi legate de submarinele Rusiei din al Doilea Război Mondial) am făcut identificarea. El a avut acces la arhivele ruseşti. El ne-a indicat anumite zone pe care să insistăm, care sunt zonele care fac deosebirea între diferite tipuri de submarine din clasa respectivă. Nu a fost deloc uşor. Lucrarea este finalizată în proporţie de 99,99% şi tot în acelaşi procent suntem siguri că acesta este submarinul, de aceeaşi părere cu noi este şi istoricul rus, numai că nu arată cum ar trebui să arate un submarin pe care şi-l imaginează toată lumea: este plin de scoici, plase, praf.

Există posibilitatea să fie scos la suprafaţă?

Nu... de fapt, depinde ce părţi ale submarinului sunt interesate autorităţile să le scoată la suprafaţă.

Unde este submarinul?

Momentan, poziţia, am comunicat-o autorităţilor române şi ruse. Ei sunt proprietarii, indiferent unde se află epava. Nu se poate considera că este un obiectiv strategic, dar are toate şansele să fie considerat un mormânt de război. Proprietarii sunt ruşii, indiferent unde s-a găsit epava navei.

Din cercetările noastre, epava a fost neatinsă. Din istoricul submarinului, nu se ştie exact data când s-a pierdut. Nu se ştie data la care a plecat, nici poziţia, pentru că nimeni nu a făcut atunci nicio raportare. Cei care spun că submarinul s-a scufundat într-o poziţie anume nu cred că ştiu despre ce este vorba.

S-au găsit ceva urme omeneşti în interior?

Nu ar fi fost dreptul nostru de a explora interiorul, lucru pe care nici nu l-am făcut. Submarinul este închis, ceea ce ne face să credem că înăuntru se află întreg echipajul. Nu s-a pus problema intrării în epavă. Putea fi foarte periculos, pentru că intrarea este foarte îngustă.

Ce se va întâmpla acum?

Aşteptăm un răspuns oficial din partea autorităţilor. Am trimis, pe 17 august, fax către autorităţile ruse şi le-am comunicat exact ce am descoperit. Aşteptăm răspunsul. O lună este timpul standard să primim un răspuns. Din câte ştim, un echipaj al marinei ruse trebuie să facă aceleaşi verificări ca şi noi. Am primit recent un e-mail de la istoricul rus, prin care ne spunea că se iau măsuri în ceea ce priveşte această descoperire. Este descoperirea care ar putea duce la clarificarea tragediei legate de scufundarea vasului Struma.

Noi, membrii clubului, încercăm să aducem la suprafaţă cât mai multe date istorice, tehnice, astfel încât cei care se ocupă de aceste descoperiri să le scoată la iveală. Interesul a devenit mai mare pentru cei care au încercat să caute de multe ori Struma şi nu au găsit-o. După ce s-a făcut publică ştirea despre descoperirea noastră, s-au arătat interesaţi despre ce am găsit acolo, despre ce am cercetat.

Cât de minuţioasă a fost cercetarea la epavă?

Plasele au fost scoase doar în zonele în care am avut nevoie să identificăm anumite detalii constructive. Acel istoric rus, pe baza informaţiilor pe care le avea, ne-a sugerat diverse locuri de unde să începem căutarea, eliminând pe rând diverşi „candidaţi", submarine. De exemplu, un submarin putea să aibă o anume piesă pe care altul nu o avea. Dacă găseam piesa, ştiam despre ce submarin era vorba şi care a fost eliminat.

Iniţial au fost cinci - şase candidaţi, apoi au fost eliminaţi cei care nu erau în aceeaşi clasă. Din clasa din care face parte submarinul care a lovit vasul Struma au rămas trei vase posibile. Se vorbea că ar fi şi un al patrulea, dar a fost deja găsit de ucraineni. Unii români nu şi-au făcut treaba cum trebuie. Unele dintre ele aveau detalii constructive evident diferite, nişte bare din metal. Submarinul nostru, SC-213 are două bare.

O desţelenire de plasă trebuie făcută de cel puţin doi oameni, pentru că submarinul este plin de praf şi cum ai ridicat plasa, imediat se ridică praful şi nu mai ştii ce tai, degetul sau plasa. Noi ne planificăm foarte bine lucrurile şi ştim foarte bine ce are de făcut fiecare dintre noi. Se iau în considerare mai multe aspecte legate de distanţă, vreme, viteză de deplasare. Nu există nicio diferenţă dacă ne scufundăm 30 de metri la un submarin sau pe un fund de nisip, atâta timp cât nu ne punem viaţa în pericol. Noi nu am penetrat epava şi nici nu ne jucăm cu aşa ceva. Noi doar observăm şi documentăm. Tot ceea ce vrem noi este să scoatem la suprafaţă tot ceea ce mulţi nu pot să vadă.

Financiar, vă ajută cineva?

Suntem doar pasionaţi, domeniile noastre de activitate sunt diferite faţă de ceea ce facem aici. Nu ne sponsorizează nimeni, nu avem niciun ONG, am mers pe cont propriu.

Veţi fi recompensaţi în vreun fel?

La fel ca şi până acum, adică deloc. Recompensaţi în sensul nostru am fost de fiecare dată când ne-am scufundat. Satisfacţia noastră a fost că s-au prezentat faptele exact cum au fost.

Notă:

În 2009, la Editura Ştefan din Bucureşti, comandorul (r) dr. Ioan Damaschin a publicat cartea „S.O.S pe drumul speranţei", în care descrie cu minuţiozitate salvarea evreilor pe Dunăre şi pe Marea Neagră între 1938 - 1944, având câteva capitole dedicate momentului istoric când vasul Struma a pierit torpilat de submarin. În paginile sale, dr. Damaschin susţine că nici până acum nu se ştie exact dacă vasul Struma a fost scufundat de torpilă sau de mină şi nici dacă submarinul era german sau sovietic. La bordul navei care s-a scufundat în februarie 1942 erau 764 de refugiaţi evrei, dintre care 120 de copii, care emigrau în Palestina.

Până acum, atât epava vasului Struma, aflat sub pavilion Panama, cât şi cea a submarinului rusesc au fost căutate fără niciun rezultat de mai multe echipe internaţionale de scafandri. Submarinul SC-213 din clasa Schuka, având un echipaj de 43 de marinari, inclusiv comandantul Isaev Nikolaij Vasil, a părăsit portul Batumi - Georgia, în ziua de 28 septembrie 1941, pentru a se poziţiona în zona 45, în cea de-a şasea sa misiune de luptă. După plecare, nu a mai fost stabilit niciun contact radio, submarinul fiind practic considerat pierdut timp de două săptămâni, între 1 şi 14 octombrie 1942.

În jurul acestei tragedii au apărut o mulţime de legende. În anii 1960, au apărut documente care atestă acţiunea unui submarin sovietic în zonă. După 1991, arhivele se deschid şi se află că era vorba de submarinul sovietic SC-213. Aşa cum arată comandorul (r) dr. Damaschin, misiunea submarinului era aceea de a ataca navele de transport ale inamicului, respectiv cele româneşti şi germane care navigau spre Sevastopol sau spre Odessa. În ediţia online, puteţi vedea mai multe fotografii, dar şi câteva înregistrări pe care scafandrii le-au realizat în timpul misiunii lor.