
cap_1.jpg
Restaurantul de pe strada Ştefan Mihăileanu colţ cu bulevardul Mamaia
are ceva istorie în spate,
atât la propriu, cât şi la figurat. Funcţionează de mai bine de patru
ani, semn că, măcar simbolic, a trecut testul timpului. Tarabostes se
vrea a fi un soi de restaurant tematic, având ca temă principală
începuturile istoriei românilor, pe vremea când aceştia erau mai mult
geto-daci decât romani, daci ai căror lideri nobili erau numiţi
„tarabostes" de către latini.
Revin în zilele noastre, pentru a încerca să fac o prezentare cât se poate de obiectivă restaurantului în cauză.

tarabostes.jpg
Tarabostes are intrarea pe colţ, iar surprizele te întâmpină imediat
după ce i-ai călcat pragul. Ospătarii foarte amabili te
iau în primire chiar de la uşă, pentru a te conduce la masă, asta şi
pentru că trebuie să aibă grijă să nu te împiedici cumva pe scările de
acces către subsol, lucru de care eşti avertizat în
prealabil şi de către un afiş pe care scrie clar şi citeţ: „ATENŢIE LA
SCĂRI!". Pe care, spun drept, nici nu l-am văzut, privirea fiindu-mi
atrasă de un manechin din plastic, în mărime naturală, care,
îmbrăcat fiind în costum naţional românesc, părea a face serviciile de
„hostess" lângă o imensă blană de urs care ocupa tot peretele de
deasupra scărilor. Dar ăsta era doar începutul
„bizareriilor". După ce am supravieţuit să spun povestea coborârii pe
treptele pe care, cu siguranţă, mulţi meseni şi-au testat oasele, am
ajuns în inima restaurantului. Dacă vă plac călătoriile
în timp, dacă nu aţi mai fost demult sau niciodată la ţară, la bunici
sau străbunici, vă recomand cu căldură o incursiune în restaurantul
Tarabostes. Localul este un puţin cam întunecos din cauza
amplasării la subsol, dar asta îi scoate în evidenţă aspectul arhaic.
Iluminatul este asigurat de câteva torţe, cu bec în loc de flacără, iar
pe pereţi puteţi vedea atârnate de la blanuri
de animale, la carpete şi covoraşe lucrate manual, costume naţionale şi
farfurii din lut ars. În timp ce aşteptam să mi se aducă primul meniu,
am observat un pui de căprioară împăiat, pe care l-am botezat
spontan „Bambi", şi care părea că veghează asupra clienţilor cu ochii
lui blânzi, din plastic sau sticlă. În spatele lui „Bambi", am văzut un
craniu de animal, destul de mare, a cărui provenienţă
nu am reuşit să o identific. E bine de ştiut că dacii erau un popor de
vânători neînfricaţi; probabil asta a fost ideea pe care cei de la
Tarabostes au mers atunci când au decorat restaurantul. Dacă
le-a reuşit sau nu, e o problemă de gust personal. Şi dacă tot am adus
vorba de gust, pot să spun că mâncarea este foarte gustoasă şi ieftină.
Cu 20 de lei am mâncat o ciorbă de văcuţă, cu ardeiul
iute inclus în preţ, un piure de cartofi cu piept de pui la grătar -
pentru care voi mai reveni la Tarabostes, cu siguranţă - şi la desert
câteva cornuleţe şi câte o jumătate de felie de cozonac şi
chec. În preţ sunt incluse şi trei felii de pâine. Nu trebuie să omit
faptul că la Tarabostes se ascultă numai muzică românească lăutărească
sau populară, lucru care îi poate deranja pe clienţii
mai tineri, dar care te deconectează cu uşurinţă de la stresul
modernismului hipertehnologizat în care ne-am obişnuit să trăim.
Restaurantul Tarabostes ar fi primit mai mult de 3 stele dacă ar fi
eliberat şi bon fiscal, motivul invocat fiind: „Nu avem casa de marcat
fiscalizată".
Restaurant Tarabostes funcţionează pe societatea SC Chivu SRL, în
care sunt asociaţi Nicolae Chivu şi Cerasela Miron, fostul purtător
de cuvânt al Poliţiei Transporturi, şi este administrată la ora actuală
de către Maria Dulamă. Societatea are ca sediu principal Casa Prahova
din Satul de Vacanţă.