Bulgaria, tara neobositilor din turism

"Hotel de patru stele, all inclusive, 120 de euro, trei zile. Camera spatioasa, cu vedere la mare. Va punem la dispozitie piscina, sauna si masaj. Va multumim, ati facut o alegere buna!". "Bine ati venit", spune agentul de frontiera de la granita dintre Bulgaria si Romania, zambindu-ne fortat. "A fost o zi obositoare, multi romani au trecut dincolo...". Alunecam in Bulgaria, opintindu-ne greoi, caci drumurile sunt peticite din loc in loc, desi ne aflam pe o ruta europeana. Satucurile insirate pe drumul spre Varna nu au nimic special. La 15 kilometri de Vama Veche, catunele saracacioase si anoste, au case din tule si nu au auzit de termopane. Cuptoare din lut ars se vad in goana masinii, iar jaluzelele sunt ingalbenite de timp. Noroc cu florile si verdeata care spulbera plicticoasa fata rurala a Bulgariei. Albena se rasfata noaptea Cu cat inaintam spre celebrele statiuni de pe litoralul bulgaresc, cu atat pamantul pare mai rascolit. Este ora 19.30, iar constructorii lucreaza din plin. Casele se transforma in vile, magazinele in supermarketuri, spatiile verzi in parcuri, iar institutiile publice in centre europene. Placutele ce indica investitiile Uniunii Europene atesta graba bulgarilor de a se transforma in stat european. Miroase a modernizare si a ambitie. Albena e transformata: hoteluri noi, piscine exotice, sute de constructii in focul facerii. Aceeasi graba nebuna de a reface si moderniza. In plina noapte, orasul e viu. Sute de lumini si turisti dornici de distractie au invadat micuta statiune. Neoanele sparg bezna, iar valurile mangaie nisipul. Familiara limba romaneasca rasuna de pretutindeni. Am impresia ca sunt in tara, dar forfota nocturna a constructorilor ma aduce cu picioarele pe pamant. Romania doarme noaptea, nu inalta hoteluri. Albena are de toate: plaja, vecinatati celebre (Nisipurile de Aur sau Varna, situata la 30 de kilometri), hoteluri de toate categoriile asezate fie in apropierea marii, fie pe dealuri cu deschidere la Marea Neagra. Santierul Nisipurile de Aur Ajungem noaptea tarziu in statiunea Nisipurile de Aur. Langa hotelul unde suntem cazati, se lucreaza. Un hotel din sticla se contureaza, iar de la receptie suntem informati ca "in 30 de zile, vecinii inaugureaza". Sambata, la ora 7.00, mesterii se apuca din nou de munca, desi nu trecuse foarte mult timp de cand sfarsisera lucrul. Doua ore mai tarziu, Nisipurile de Aur era un adevarat santier: soselele distruse de buldozere se peticeau, ferestrele impresionate ale hotelurilor se luminau, micii comercianti isi curatau frigiderele, iar cuptoarele pentru pizza se curatau. Nu stam, pentru ca avem nevoie de bani, spune unul dintre sutele de agenti economici, buimac de atata munca, intr-o romana stricata combinata cu o engleza si mai stalcita. "Am auzit ca la voi nu prea merge treaba... Nu stiu, nu am vazut cu ochii mei, dar noi trebuie sa facem treaba. S-au bagat multi bani aici. Au venit nemtii si au investit. Daca merge turismul, avem si noi banii. Daca nu, nu e bine", mai spune omul, afisand o nota extrem de serioasa. "Mergeti in Varna", ne imbie el, "o sa va placa". Varna e cool! Drumul european ce leaga Nisipurile de Aur de Varna este dezastruos. Gropile au fost peticite din loc in loc, iar sensurile sunt schimbate din cauza lucrarilor. Vechea autostrada este in constructie, iar circulatia se desfasoara ingrozitor. Masinile cu numere de Romania sunt peste tot: frumoase si luxoase, comparativ cu suratele lor din Bulgaria, majoritatea achizitionate la mana a doua. Pe marginea drumului, vile impunatoare se inalta. Centrul capitalei maritime a Bulgariei, Varna, este ticsit cu magazine. Romanii sunt pretutindeni... Exista chiar si case de schimb valutar care transforma leul in leva. Zvonul ca bulgarii au preturi de invidiat a bulversat romanii. Se cumpara orice: de la mobila de bucatarie, la haine de firma, pantofi si bijuterii. Interesant este ca majoritatea produselor expuse apartin bulgarilor: detergent bulgaresc, suc bulgaresc, bere bulgareasca, apa bulgareasca, inclusiv carne. Totul este bulgaresc. O opinie interesanta are o tanara romanca, pusa bine pe cumparaturi, printre inghitituri de inghetata. "Mi-am cumparat un trening si o pereche de adidasi, de firma, pe care am dat 150 de euro. In Romania doar pe trening as fi dat atat. Pai nu-i asa, ca-i treaba?!". "Cate lacrimi am varsat, cat am plans si am oftat" Ne intoarcem in statiunea Nisipurile de Aur, pentru o incursiune in cluburile de noapte ale bulgarilor. Singurul loc de distractii deschis in aceasta perioada in Nisipurile de Aur este subsolul unui hotel de patru stele. Din pacate sau fericire, romanii au invadat locul. Tinerii pusi pe distractie nu au mai mult de 16 ani. Barmanii nu reusesc sa prepare cantitatile industriale de bauturi comandate de copiii scapati la vecini, iar paharele se golesc in continuu. Muzica sparge timpanele, iar glasurile suave ale manelistilor romani razbesc din difuzoare: "Cate lacrimi am varsat, cat am plans si am oftat". Pe un ecran impresionant, versurile patimase aluneca incet, iar adolescentii urla din toti rarunchii. Dat fiind aplecarea tinerilor spre genul muzical, DJ-ul le face pe plac. Dupa cinci ore de zbenguiala, clatinandu-se si injurand pur romaneste o piesa celebra din anii '80, adolescentii parasesc clubul. Incantati din cale afara de cantitatile industriale de alcool vandute, barmanii ii invita, tot in romana noastra draga: "Va mai asteptam". Romania, trezeste-te! Dupa 48 de ore petrecute pe harnicul litoral bulgaresc, tarmul romanesc parca nu mai e la fel. Batrana Mamaie a cazut prada disputelor politice, iar statiunile din sudul litoralului se scalda in deseurile si gunoaiele depozitate la sfarsitul sezonului, prin ungherele ascunse ale teraselor. Zeci de hoteluri miros inca a anii '80, iar terasele sunt acoperite cu prelatele de peste iarna. Abia ai unde sa bei un suc, iar noaptea pustietatea ingrozeste. La o saptamana dupa incursiunea in Bulgaria, litoralul romanesc nu s-a dezmortit.

Scris de: {autor}Cristina RACOARE{/autor}