Bulgarii fac bani din turism si in septembrie (galerie foto)

Se spune că 2009 a fost anul în care mitul turismului bulgar a început să se destrame. Că vilele şi apartamentele de vacanţă, construite special pentru a îndemna milioanele de turişti străini să aleagă coasta bulgărească drept destinaţie de vacanţă, se vând pe sume înjumătăţite, iar hotelurile, pentru un euro, dar cu datorii de achitat fabuloase. Autorităţile române, în cor cu hotelierii noştri, protestează că bulgarii oferă servicii proaste, dar că mass-media continuă să denigreze litoralul românesc, care ar fi „sublim" faţă de cel al vecinilor noştri.

Niciunul nu ne spune de ce, în luna septembrie, în timp ce la noi plajele sunt pustii, pline de resturi de fier şi lemn, rămăşiţe ale verii abia încheiate şi semn că administratorii plajelor au trecut deja la iernat, pe litoralul bulgar forfota turiştilor este în toi. Şi nu orice fel de turişti. Bulgari numeri pe degete, în schimb, în bazarurile şi obiectivele turistice ale zonei, auzi româneşte, nemţeşte şi englezeşte. Abundenţă de case de schimb valutar: o leva este circa 2,3 lei sau jumătate de euro. Ghidul îţi recomandă să te îndrepţi numai către casele autorizate, pentru că străzile sunt pline de „binevoitori" care se oferă să îţi schimbe banii la cursuri avantajoase, dar care te înşală pe faţă.

Dacă nu ai reuşit să îţi schimbi moneda de circulaţie europeană, nu e nimic: bulgarii, majoritatea, îţi acceptă şi euro, şi dolari. Cert este că „mitul" preţurilor mici din Bulgaria s-a spulberat demult: totul este mult mai piperat decât pe litoralul nostru.

Drumul pe litoralul bulgar este înţesat de staţiuni mici, cochete. Unele au fost „înfiinţate" recent, ca răspuns la „boom"-ul turistic din ultimii ani. Criza economică, ce nu a cruţat deloc Bulgaria, a lăsat însă sute de proiecte în suspans. Vile, blocuri şi chiar hoteluri luxoase au fost abandonate de proprietari - cei mai mulţi din Germania şi Regatul Unit -, care fie le închiriază pe preţuri de nimic, fie le vând pe un euro, cu condiţia să le fie plătite datoriile acumulate în timp. Infrastructura zonei de litoral este - ca şi la noi - la pământ.

Oferta de divertisment, cu mult peste cea a litoralului românesc

La Nisipurile de Aur, tu, turistul român, obişnuit cu dezolantele staţiuni Neptun sau Saturn, unde se pare că numai locurile de cazare au primat în acerba privatizare a hotelurilor, rămâi uimit de multitudinea posibilităţilor de... distracţie. Zeci de cazinouri, unele de dimensiunea unor hoteluri de câteva etaje, un „turn Eiffel" (la fel de „kitsch" ca şi cel de la Slobozia, dar numai bun să te „pozezi"), parcuri de distracţii unde nimic nu scârţâie şi nimic nu este vechi, ca în parcurile din sudul litoralului românesc.

Şi la Nisipuri se mănâncă, iar turistul din Bulgaria e la fel de lacom ca şi cel din România. Însă oferta este incomparabil mai diversificată decât la noi. Turistul este „tras de mânecă" încă de pe stradă: în româneşte, bulgăreşte, în engleză, turcă, germană, franceză. Servirea este ireproşabilă, deşi nu de puţine ori meniurile (la fel de poliglote ca şi ospătarii) te pot uşor înşela la... gramaj. Cam peste tot, oferta cea mai bună o au la peşte, proaspăt, congelat, de apă dulce sau de apă sărată.

E jumătatea lui septembrie, dar plajele bulgăreşti sunt aranjate „bob cu bob". Nicio hârtie, niciun PET, nicio doză de bere. În schimb, clienţi mulţi. Care mişună atât pe plajă, cât şi în bazarul lung de câteva sute de metri. Găseşti şi turcismele şi chinezismele din România, dar şi o largă ofertă de suveniruri cu „specific": căni, farfurii, oale şi ulcele cu „Bulgaria", matrioşti, narghilele, îmbrăcăminte... Dulciuri cât cuprinde, cele mai solicitate fiind, firesc, bulgăreştile caramele pline de amitiri comuniste, dar şi cutiile personalizate de rahat, fiecare purtând numele uneia dintre staţiunile de la mare. Se pare că bulgarii sunt la fel de fericiţi şi când vine vorba despre mâna legii. În tot periplul nu am putut zări decât doi - trei poliţişti, şi aceia plictisiţi nevoie mare.

La tarabele bazarului din Nisipurile de Aur se vând, la grămadă, diferite mărci de renume, iar cumărătorii nu sunt nici pe departe vânaţi, ca la noi. Astfel că românul sau occidentalul pot cumpăra ceasuri, genţi, poşete, portofele, ba chiar şi haine, contrafăcute şi comercializate cu nonşalanţă, de la Dolce&Gabbana, Seiko, Boss, Lacoste, Lancome sau Escada. Preţuri mici, calitate redusă, dar firmă de marcă... dacă însă vrei un suvenir de tradiţie, poţi alege din gama de câteva zeci de obiecte de cosmetică „Made in Bulgary", toate realizate din trandafiri. De altfel, mirosul rozelor te însoţeşte în fiecare din localităţile pe care le străbaţi în această ţară, campioană mondială în produse din trandafiri.

Castelul Reginei Maria din Balcic - tonomat de făcut bani pentru bulgari

Turismul în Bulgaria a scăzut, însă cifra de afaceri la fel de mare ca a României în această ramură de activitate o datorează vecinii noştri şi turiştilor români. La câţiva kilometri distanţă de Nisipuri poposeşti în oraşul Reginei Maria, Balcic. Străzi proaste, aglomerate, trotuare făcute praf, o zonă plină de mizerie, ce stă, strategic, ascunsă la marginea localităţii. Balcicul turistic este însă un loc de vis, fie că e vorba despre grija autorităţilor de a atrage clienţii sau impresia pe care ţi-o lasă „Cuibul Liniştit" al reginei românilor. Aleea ce duce spre castel este înţesată de tarabe, unele cu suveniruri ce amintesc de vizita pe care tocmai o faci în Balcic, altele cu tot felul de obiecte ce par să impieteze apropierea de „cuibul" reginei.

Unsprezece ani i-au trebuit reginei să îşi vadă finalizate castelul şi împrejurimile acestuia: grădini, parcuri, vile, ateliere. Mâna şi inteligenţa reginei, „Sultana" Balcicului, le întâlneşti la tot pasul, în grădinile sădite de ea şi de prinţesa Ileana, în saloanele „Cuibului Liniştit", trecând Puntea Suspinelor (cu ochii închişi, pentru ca dorinţa pe care ţi-o pui în gând să ţi se îndeplinească). O întâlneşti pe Regina Maria sus, pe terasa ce duce către plajă, dar şi pe tronul patrician de marmură galbenă, adus din Florenţa şi amplasat la malul mării, sau îi admiri chipul la intrarea în Capela Stella Maris.

Bulgarii câştigă în prezent bani frumoşi de la turiştii români (5 leva intrarea la Balcic, fără să mai pui la socoteală zecile de leva pe care le dai pentru o cană cu chipul reginei sau pentru miniaturi ale castelului, alături de o prezentare execrabilă, pe DVD, a poveştii reginei, în lectura unei „voci" cu puternic accent bulgăresc), de pe urma unui obiectiv realizat de... români!

După periplul prin grădinile reginei, turistul obosit intră într-una dintre zecile de terase ce se înşiră pe aleea de acces către castel. Bulgarii s-au adaptat şi în privinţa meniurilor, pentru a fi pe placul românilor. Toate sunt cel puţin trilingve - bulgaro-româno-englezeşti. La intrare eşti întâmpinat cu oferta „Mâncarea „ca la mama acasă", iar băutura „ca la tata la cramă" sau cu „Rapid, bun, gustos, se poate plăti şi în..." („în" ce nu se specifică, dar noi, turiştii români, trebuie să deducem că vecinilor nu le lipseşte un simţ al umorului puternic manelizat).