Adevărul de seară Constănţeanul Paul Dicu a trecut linia de finiş la Marathon des Sables, după 240 km prin deşert

A revenit de la Marathon des Sables ieri după-amiază, iar experinţa prin care a trecut îl face să spună: „Am renăscut!". Paul Dicu (41 de ani) este constănţeanul care a ajuns la linia de finiş a maratonului care a avut loc în perioada 3 - 9 aprilie în Maroc, una dintre cele mai crunte competiţii care se organizează în prezent la nivel mondial.

A alergat 240 de kilometri prin deşert, de la Merzouga la Tazarine, şi a terminat pe locul 600 din 1.000 de participanţi. Alături de el a mai participat şi un alt român, Gabi Turculeţ, care locuieşte în Qatar şi care a abandonat cursa. Gabi Lascu, deşi este şi cetăţean român, a reprezentat Elveţia.

A alergat în şase zile câte un anumit număr de kilometri: 32 km în prima zi, câte 38 km în a doua şi a treia zi, 82,2 km în a patra zi, după care a urmat o jumătate de zi de pauză, 42,2 km în a şasea zi şi 17,5 km în ultima zi. Ziua în care a alergat 82,2 km în 21 de ore a fost cea mai temut pentru toţi concurenţii. „Am ajuns până să şi cânt, pe lângă rugăciuni şi vorbit afectuos cu picioarele pe care le rugam să nu mă trădeze. Atunci ies la iveală toţi demonii pe care îi ai în tine", mărturiseşte maratonistul.

A vrut să renunţe

Recunoaşte că a avut două momente în care a vrut să renunţe. Era nevoie doar de o mişcare greşită pentru a fi penalizat sau descalificat. „În prima zi am avut câteva momente în care m-am gândit să renunţ, dar ceva m-a făcut să merg mai departe. Apoi a mai fost la cursa de 82 km continuu. Nu ştiu ce m-a făcut să merg mai departe", mai spune Dicu. A mers mai departe şi chiar a ajuns pe un loc de apreciat pentru un sportiv care nu a mai participat la o astfel de competiţie.

„Am plâns!"

Paul s-a pregătit intens pentru Marathon des Sables, după ce a trecut de experienţa maratonului din Sahara. „Cei 40 de kilometri pe care i-am parcurs în Sahara sunt nimic pe lângă cei 240 din Maroc. Când am ajuns la linia de finish, am intrat în cort, am căzut în genunchi şi am plâns. Terminasem!", povesteşte Paul Dicu. Acum, spune că simte numai o durere generalizată. A trecut peste rănile adânci de la picioare care „fac parte din joc" la maraton. Vrea numai să îşi revină pentru a putea să o ia de la început. „Aveam o vorbă acolo, între noi: «Pain is now, glory is forever» (n.r. Durerea este de moment, gloria este pentru totdeauna). Rănile sunt obişnuite. Nu se poate fără ele. Rămâi însă cu o experienţă greu de egalat şi cu certitudinea că ştii care îţi sunt limitele", spune sportivul.

Recunoaşte că a fost greu, dar nu imposibil. „Nu spun că nu mai particip. Cu siguranţă că voi participa din nou. Dacă reuşesc să adun banii pentru înscriere până în toamnă, anul viitor particip din nou", spune Paul.

http://www.adevarul.ro/locale/constanta