Cuget Liber Blestemul mormintelor de sub strada Traian

Prăbuşirea unor părţi din strada Traian la intervale relativ scurte a atras, iarăşi, atenţia asupra unei probleme vechi cu care se confruntă Constanţa, şi anume surparea malurilor.

Am stat de vorbă cu Constantin Chera, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie şi Arheologie, care consideră că soluţia acestei probleme este consolidarea falezei. „Construcţiile din spatele mozaicului, spre Piaţa Ovidiu, se află în zona antică a oraşului, unde, la adâncime, sunt prezente şi o seamă întreagă de galerii care formează o reţea, unele cu o înălţime de 1.70 m. E simplu ca aceste galerii să se surpe la un moment dat, pentru că ele sunt în momentul de faţă sub nivelul mării, şi astfel să apară aceste adâncituri în carosabil, prin infiltrarea apei", spune Constantin Chera.

Istoria din adâncuri

Sub strada Traian, tronsonul dinspre gară, se află o zonă de necropolă, cu sute de morminte săpate în loess.

„Pământul este un fel de şvaiţer aici, pentru că încă există un număr mare de morminte necercetate, din epoca antică", spune Constantin Chera.

Un alt tronson al străzii continuă de la serpentina ce coboară la Poarta 2 Port, spre interiorul cetăţii tomitane, aproximativ paralel cu zidul de incintă romano-bizantin, amplasat de-a lungul Bulevardului Ferdinand. Traseul urmează apoi axul peninsulei, unde subsolul este constituit de depuneri arheologice, pe alocuri adânci de 5 m, precum şi de galerii inundate, construite prin secolele IV-V ca rezervoare de apă potabilă pentru oraş. „Prăbuşirea acestor galerii antrenează şi prăbuşirea altor straturi de deasupra lor, fiind la profunzime mare", precizează Constantin Chera.

„Necontenita surpare" a malurilor a fost abordată, în cărţile sale, de dr. Doina Păuleanu, care aminteşte opinia exprimată în 1894 de inginerul Vladimir Simu referitoare la zona nord-estică a malurilor. Inginerul nu vedea punerea în valoare a acestei suprafeţe fără „lucrări de întărire enorme".

De asemenea, în 1897, Anghel Saligny, Grigore Cerchez şi Ilie Radu semnau un raport privind „problemele urbanistice, ambientale şi estetice ale Constanţei, prin care se solicita imperios remedierea, măcar provizorie, a malului" (Doina Păuleanu, în „Constanţa. Aventura unui proiect european", editura Ex Ponto, pag. 188).

Autoarea povesteşte că, la 9 mai 1894, Primăria mai crede într-o intervenţie de suprafaţă, luându-şi, însă, precauţii pentru adoptarea unor soluţii radicale: „Malurile mării în faţa stradelor Ceres, Basarab şi altele, din causa scurgerii apelor de ploi, s-au surpat şi sunt în pericol de a se surpa încă. Vă rog să ne presentaţi de urgenţă un devis pentru repararea lor", îi scria primarului inginerul arhitect comunal Adolf Linz.

Primăria îl însărcinează pe ingi-nerul comunal Hermann Schmidt cu întocmirea unui studiu asupra metodelor de evitare a prăbuşirii malului mării pe partea nordică a oraşului. El propunea ca soluţie împotriva infiltrării apei de ploaie „şanţuri căptuşite cu piatră groasă înclinate spre mare, terase şi taluzări bine consolidate la bază, plantate intensiv" (p. 189).Totodată, semnala consecinţa principală pe care ar avea-o inactivitatea în faţa stringentei probleme, şi anume înnămolirea Portului.

Pe 25 iunie 1895, ziarul „Constanţa" susţinea, pe prima pagină: „Chestiunea surpărilor malurilor mărei spre Nord-Estul oraşului nostru devine din ce în ce mai ardentă pentru oraş. [...] Istoria şi tradiţiunea populaţiunei ne spun că o parte a oraşului spre Nord-Est ar fi înecată în mare. Aceasta este partea care se află între actuala biserică armeană şi actualul Hotel Carol, unde o parte din oraşul Tomis mai repede sau mai încet, poate chiar şi prin concursul cutremurelor, a dispărut în mare şi aceasta după ce lucrările de apărare în contra valurilor n-au mai fost întreţinute ci din contră, pietrele construcţiunilor antice au fost răpite de locuitori barbari ulteriori pentru a le uza în construcţiunile lor". (p. 191).

www.cugetliber.ro