Cuget Liber Bolnavule, ia banii mei şi du-te!!!

Medicii din Spitalul de Ftiziologie Agigea îşi plătesc pacienţii să plece acasă

În Spitalul de Ftiziologie Agigea bolnavilor nu li se cere să-şi cumpere medicamente

sau materiale sanitare. Chiar dacă li s-ar cere, nu ar avea cu ce. Aici, pacienţii sunt cei care primesc bani de la medici, pentru că, de multe ori, nu au nici măcar bănuţii necesari pentru a pleca acasă.

Situat la marginea comunei Agigea, în apropierea canalului, Spitalul de Ftiziologie dezvăluie o imagine tristă celor care ajung prin zonă. Clădiri îmbătrânite, ce răsar de după un gard ce aminteşte mai degrabă de o întreprindere de pe vremea răposatului decât de o unitate medicală. În schimb, în interior domneşte liniştea şi curăţenia. „O parte din clădiri au fost construite de germani, în timpul războiului. Nu au nici măcar o fisură, aşa că din acest punct de vedere nu au fost probleme. În urmă cu doi ani, când erau fonduri, am făcut investiţii, am renovat toate pavilioanele, am schimbat instalaţiile sanitare. Anul acesta am mai renovat parterul unui pavilion, care rămăsese restanţă. Tot acum doi ani am achiziţionat şi aparatura pentru blocul operator", ne-a spus dr. Gabriel Taran, managerul spitalului.

Internaţi cu lunile

Cândva, acest spital era renumit, veneau pacienţi din întreaga ţară şi de peste hotare pentru a se trata de tuberculoza oaselor. Era singura unitate cu acest profil din România. Acum parcă a intrat, spun atât pacienţii, cât şi medicii, într-un con de umbră. Puţini mai sunt specialiştii de prin ţară care îşi aduc aminte de existenţa acestui spital pentru a-i îndruma pe suferinzi aici. În schimb, în prezent, în acest spital îşi găsesc alinarea bolnavii cu tuberculoză pulmonară, aflaţi în stadii avansate ale bolii şi săraci. „Tuberculoza este o boală cu un profund caracter social. La noi, patologia este a bolnavilor cronici şi a celor care au dezvoltat rezistenţă la medicamente. Durata medie de spitalizare, pentru bolnavii cu tuberculoză pulmonară, este de 40 de zile, dar avem pacienţi care stau internaţi şi până la patru sau şase luni", a adăugat medicul.

În tuberculoză, terapia este medicamentoasă, astfel că pacienţii ar putea să o urmeze şi acasă. Dar rareori se întâmplă ca pacienţii Spitalului de Ftiziologie să plece spre localitatea de reşedinţă înainte de a-şi termina tratamentul.

Pe de o parte, pentru că majoritatea sunt din mediul rural şi nu există siguranţa că vor respecta indicaţiile specialiştilor, că se vor prezenta zilnic la medicul de familie pentru a-şi lua pastilele sau la spital, după câteva luni, pentru consult. Teoretic, bolnavul de tuberculoză ar trebui să fie supravegheat de un cadru medical în momentul în care îşi ia pastilele. Aşa prevede legislaţia sanitară. În realitate, sunt multe sate unde medicul de familie ajunge doar o dată la două săptămâni, când îi pune bolnavului în braţe punguţa cu pilule; iar acesta, odată ajuns acasă, „uită" că la spital i s-a atras atenţia că în lipsa unui tratament urmat cu stricteţe, boala avansează cu rapiditate. „Sunt cazuri când tratăm întreaga familie de tuberculoză. De exemplu, într-o familie, prima dată s-a îmbol-năvit tatăl, apoi mama şi cei trei copii, care erau deja adulţi. Ultimul dintre ei a murit săptămâna trecută. Procentul de vindecare este de 98 - 99%, atunci când terapia este urmată corect. Dar pacienţii se simt bine după două-trei luni şi nu-şi mai iau tratamentul. Revin la spital, dar deja rata de succes este mai mică. Şi tot scade, de fiecare dată când bolnavul întrerupe tratamentul", a exemplificat medicul.

În 2010, un singur pacient şi-a cumpărat medicamente

Mulţi bolnavi stau în spital cu lunile din cauza aceleiaşi sărăcii care a dus la îmbolnăvirea lor. Acasă este frig, mizerie, nu au ce mânca şi, de multe ori, nu au nici măcar bani pentru a-şi plăti transportul de la spital spre domiciliu. „La noi, pacienţii nu trebuie să-şi cumpere medicamente sau materiale sanitare. Avem şi unele şi celelalte. Medicamentele sunt generice, produse în ţara noastră, dar sunt. Cred că de la începutul acestui an un singur pacient şi-a cumpărat medicamente. De altfel, tuberculoza este inclusă în programele naţionale, iar terapia este gratuită atât pentru cei asiguraţi, cât şi pentru cei neasiguraţi la sănătate. În plus, chiar dacă le-am spune să şi le cumpere, nu ar avea din ce. La noi, cea mai mare problemă este să-i trimitem acasă. Sunt mulţi care nu au bani de drum, aşa că medicii şi asistentele scot din buzunar şi le dau. Apoi, se întâmplă des ca la câteva zile după ce i-am externat să se întoarcă la spital", a continuat dr. Taran.

O bună parte dintre oamenii străzii care ajung, în timpul iernii, în Urgenţa Spitalului Judeţean Constanţa sfârşesc prin a-şi petrece iarna în unitatea de la Agigea. „Sunt bolnavi de tuberculoză, nu putem să-i trimitem înapoi în stradă, aşa că rămân aici. Unii ne spun ei că rămân până în primăvară", a adăugat medicul.

Pleacă angajaţii

Deşi fondurile le permit să termine anul acesta „în picioare", după cum ne-a spus managerul, nici Spitalul de Ftiziologie nu a fost ocolit de disponibilizări. „Am disponibilizat opt oameni, din cadrul personalului TESA, nu din rândul cadrelor medicale. Ne-au mai plecat trei oameni, în ultimele săptămâni, din cauza reducerilor salariale. De exemplu, aveam un brancardier din Dumbrăveni, care făcea naveta. Avea un salariu de 600 de lei şi plătea 400 de lei pe transport. A preferat să-şi caute de muncă mai aproape de casă", a afirmat dr. Gabriel Taran.

www.cugetliber.ro