Cuget Liber Constanţa - la graniţa dintre periferia balcanică şi statutul de oraş european

Municipiul Constanţa continuă să aibă, la trei ani de la integrarea în Uniunea Europeană, mai degrabă aspectul unui oraş de la periferia Balcanilor decât cel al unei metropole europene. Deopotrivă fascinant şi oarecum exotic, oraşul-port pare blocat în propria-i degradare şi promiscuitate arhitecturală, undeva la graniţa dintre splendoare şi preamărirea kitsch-ului anilor 2000. Căci Constanţa este departe de imaginea unui oraş european al secolului XXI.

Un tramvai numit... trecut

La capitolul infrastructură, municipiul reşedinţă de judeţ pare, pe alocuri, desprins din secolul XIX, căci în unele dintre cartierele sale drumurile se află, la momentul actual, într-o stare execrabilă. La fel ca şi trotuarele, „condamnate" să rămână în zodia eternă a craterelor şi care, totodată, au fost atât de îngustate de către municipalitate, încât pietonii sunt obligaţi uneori să circule pe partea carosabilă. Problema derivă din lipsa parcărilor, una dintre veşnicele carenţe ale administraţiei publice locale, care nu a găsit soluţii viabile pentru rezolvarea sa. Şi asta deşi există alternative, una dintre ele fiind aceea a parcărilor subterane, ale căror costuri de întreţinere ar fi mai mici faţă de cele pe care le presupun parcările supraetajate.

Cât priveşte mijloacele de transport în comun, ei bine, spre deosebire de alte oraşe europene, Constanţa a ales... poluarea. Căci administraţia locală a găsit de cuviinţă să renunţe la tramvai, cel mai nepoluant mijloc de transport urban. În 2008, Consiliul Local Municipal Constanţa a votat o hotărâre care prevedea eliminarea tuturor tramvaielor şi achiziţionarea a încă 65 de autobuze. Pentru a rezolva problema zgomotului produs de tramvaie, cel mai adesea invocat de unii dintre locuitorii Constanţei care nu agreau acest mijloc de transport, municipalitatea putea găsi soluţii pentru înlocuirea vechilor vagoane de tramvai şi mai ales pentru îmbunătăţirea căilor de rulare.

Din acest punct de vedere, constănţenii au fost „văduviţi", în loc de tramvaie ei beneficiind astăzi de nişte autobuze care poluează, cele dintâi intrând deja în istorie.

Uite bicicleta, nu e bicicleta!

Un alt aspect care, în Constanţa, face notă discordantă cu celelalte mari oraşe europene este inexistenţa pistelor pentru biciclişti şi a parcărilor pentru biciclete. În urmă cu aproximativ un an, ceva părea că începe să prindă contur pe acest segment, în sensul în care Consiliul Local decidea printr-o hotărâre aprobarea studiului de fezabilitate şi a principalilor indicatori tehnico-economici corespunzători obiectivului de investiţii „Reţea de agrement cu biciclete". Era vorba, la momentul respectiv, despre un proiect înscris în Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013, ce urma a fi dezvoltat în parteneriat cu administraţia locală din Balcic. Valoarea maximă a proiectului ce putea fi accesată de cei doi parteneri ajungea, conform spuselor viceprimarului Decebal Făgădău, la 1,5 milioane euro. Dacă proiectul era declarat eligibil, municipalitatea ar fi beneficiat de aproximativ 1,2 milioane euro, restul banilor revenind partenerilor bulgari. Proiectul presupunea construirea unui sistem cu 24 de staţii de biciclete pe ruta Zona Peninsulară - Parcul Tomis II - Parcul Tăbăcărie - staţiunea Mamaia. Problema era, însă, că deşi ar fi beneficiat de staţii pentru biciclete şi chiar şi de biciclete (căci vreme de nouă luni de la implementarea proiectului constănţenii s-ar fi putut bucura de acestea în mod gratuit), cei care circulă cu bicicleta ar fi fost nevoiţi să rişte să se aventureze pe drumurile... patriei, doar visând la mult doritele piste. În proiectul menţionat nu au putut fi incluse şi piste pentru biciclişti, fiindcă autorităţile partenere ar fi depăşit astfel valoarea proiectului. Atâta doar că, deşi a trecut un an de când municipalitatea făcea referire la această iniţiativă, efectele sale nu s-au putut vedea. Nu se ştie nici măcar dacă proiectul a fost declarat eligibil sau nu.

Coasa de deasupra culturii

În ceea ce priveşte domeniul cultural - târgurile şi expoziţiile, activitatea de cercetare, facilităţile şi evenimentele culturale - ei bine, din acest punct de vedere, Constanţa este efectiv la pământ. Nimic din atmosfera de altădată nu pare să confere oraşului, la momentul actual, poziţia care i s-ar putea cuveni într-un Turn Babel al culturii româneşti şi europene. Pentru că atâta timp cât administraţiile locală şi judeţeană decid, prin hotărâri de Consiliu Local, respectiv de Consiliu Jude-ţean, desfiinţarea revistei de cultură „Tomis" şi reorganizarea prin absorbţie a instituţiilor de spectacole, ceea cea determinat desfiinţarea Operei Constanţa, oraşul nu se poate mândri cu o viaţă culturală demnă de luat în considerare. Căci, în pofida altor manifestări artistice sporadice, Constanţa suferă la acest capitol, nu puţine fiind situaţiile în care autorităţile locale şi judeţene au pus coasa pe cultură, ea nefiind un segment suficient de profitabil pentru mai marii urbei şi ai judeţului.

Să aruncăm istoria la gunoi!

Cât despre zona veche a oraşului, zona istorică, acel perimetru cunoscut sub numele de Peninsulă, ce adăpostea cândva cel mai frumos puzzle de stiluri arhitecturale, reprezentanţi ai mai multor etnii, lăcaşuri de cult şi vestigii ale vechiului Tomis, constănţenii nu pot decât să constate, de fiecare dată cu un regret mai adânc, ruinarea sa. Dezinteresul administraţiilor post-decembriste au condus la ceea ce astăzi se defineşte doar ca un soi de copil orfan al Constanţei, zonă care respiră istorie şi care a fost pervertită în numele intereselor imobiliare. Iar pentru ca acestea să se concretizeze, e nevoie ca istoria să fie aruncată la gunoi.

Constanţa nu are look-ul unui oraş european, în ciuda spoielilor estivale. Constanţa are de parcurs un drum lung spre un oraş civilizat, în care cultura, istoria şi economicul se întrepătrund în mod fericit. Constanţa este, mai degrabă, un ghiveci, un bazar care deranjează retina, un oraş-port trist, în care grotescul a luat locul esteticului. Este comoara de la periferie, cea despre a cărei existenţă ştiu cu toţii, dar pentru care nimeni sau aproape nimeni nu face nimic.

www.cugetliber.ro