Cuget Liber „Ne-au umilit! Ne-au dat afară din spital cu şase luni înainte de pensie!"

La închiderea Bazei de Balneo-fizioterapie de la primul etaj al Policlinicii 2, personalul medical a fost trimis acasă. Oamenii au fost disponibilizaţi, deşi unii mai aveau doar câteva luni până la încheierea carierei şi ieşirea la pensie.

25 de ani. Atât a funcţionat Baza de Balneo-fizioterapie. Condiţiile oferite nu erau strălucite: aparatura era veche, dar întreţinută după posibilităţi (ale angajaţilor, nu ale spitalului!), mobilierul era uzat, iar un var ar fi fost binevenit. Cu toate lipsurile, pacienţii veneau cu sutele, zi de zi, din întreg judeţul. Şi erau mulţumiţi, căci ştiau că se aflau pe mâini bune. Cadrele medicale erau dedicate, zâmbitoare şi cu o vorbă bună.

Conducerea Spitalului Judeţean a decis însă închiderea bazei. S-a spus că nu mai poate fi reînnoit contractul cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, că nu mai sunt bani pentru a-i susţine activitatea. În viziunea şefilor unităţii sanitare, singura soluţie a fost să pună lacătul pe uşă şi să trimită personalul acasă. În septem-brie 2010, 3 medici, 13 asistente medicale, 4 băieşiţe (n.r. - angajat care serveşte la baia publică) şi 5 masori au fost trimişi în şomaj. Aceeaşi soartă au avut-o toţi, fără să conteze că mulţi dintre ei lucrau de ani buni în secţie, o parte chiar de la deschi-derea ei, în 1985. Aşa au ajuns angajaţi care mai aveau puţin până la pensionare să fie şomeri.

Prezentă şi la înfiinţarea, şi la închiderea bazei

Veronica Hudescu este una dintre persoanele care au lucrat în bază încă de la înfiinţare. Îşi aduce aminte cât de greu a fost la început, cum s-a zbătut dr. Ioana Ureche pentru a obţine aparatura. Acum, când este aproape de pensionare, face naveta la Sanatoriul Techirghiol, unde a fost angajată temporar. Iar o parte din pacienţi au urmat-o.

„Eu am fost acolo încă din 1985. Am început în două cămăruţe, la etajul al treilea. Baza mare era încă în lucru. Erau zile, vara, când aveam şi 250 de pacienţi pe zi. Pensionarii, săracii, nu-şi puteau permite să meargă în cabinetele particulare, să plătească trata-mentele, aşa că aşteptau, la noi, cu orele. Dar nu plecam niciodată până nu îşi făceau terapia toţi pacienţii, chiar dacă ne apuca 9 sau 10 seara. Noi am propus diverse soluţii pentru a fi menţinută baza, pentru că mai puţin costă tratarea unui pacient într-o secţie ambulatorie de fizioterapie, decât în spital. Dar nu s-a vrut.

Acum, când mai am patru ani până la pensionare, fac naveta la Techirghiol, pentru un salariu de opt milioane, din care aproape 250 lei dau pe abonamente. Dar pacienţii încă mă caută, şi la fel şi pe colegele mele. Doi pacienţi chiar m-au căutat la Techirghiol. Am pus suflet în această secţie, şi uite cum s-a terminat", a afirmat Veronica Hudescu, pentru „Cuget Liber.

De la Ordinul Meritul Sanitar, la concediere

Doina Militaru mai avea şase luni până la pensionare, când a fost dată în şomaj. Cu lacrimi în ochi, ne spune că şi-a dedicat viaţa pro-fesiei. A fost formată lângă „medicii de modă veche", iar pacientul a fost întotdeauna pe primul loc. Chiar şi când era bolnavă, era în picioare, făcând altora tratamentul de care aveau nevoie.

„Am fost formată la Eforie Sud, lângă medici de modă veche, care erau dedicaţi, nu se uitau la buzunar, ci la pacient. Am venit în Baza de Fizioterapie în 1988. Colectivul era foarte bine pregătit, iar bolnaviii veneau pentru că respectam timpii de terapie, pentru că aveam o vorbă dulce", po-vesteşte, cu tristeţe în glas, asistenta medicală. Acum, ajunsă la final de carieră, se simte batjocorită. „Conducerea spitalului a lucrat foarte urât. Au început totul în linişte, fără să ne informeze. Mai apărea câte o informaţie parcă aruncată în vânt, dar când întrebam, ni se spunea să stăm liniştite. Puteau să ne spună din timp. Până la 31 iunie, se putea ieşi la pensie anticipat. Mă caută pacientele la telefon, mă întreabă unde mă pot găsi. Ce le spun, că după 37 de ani de muncă, sunt şomeră? De ce este aceasta răsplata mea? Am primit, în 1988, Ordinul Meritul Sanitar, pentru merite deosebite; când am primit distincţia, aveam o pareză de sciatică, la o săptămână m-am operat. Nu a contat niciodată că eram bolnave sau nu, veneam la muncă", a continuat asistenta.

„Doare modul cum ne-au scos din sistem"

O soluţie ar fi fost să fie mutată pe un alt post, în spital. Repre-zentanţii unităţii sanitare au susţinut însă că nu este posibil. „Chiar nu se putea să fiu mutată, pentru câteva luni, în locul uneia care este în concediu de maternitate sau plecată în străinătate? Eram patru asistente care aveam mai puţin de un an până la pensionare, iar restul până în patru ani. Chiar nu se putea găsi o soluţie? Ne-au umilit! Doare modul cum ne-au scos din sistem!", ne-a declarat femeia.

„Pacienţii ne rugau să insistăm"

Când au aflat care urmează să fie soarta bazei, dar şi a lor, femeile nu au stat cu mâinile în sân. Au trimis adrese către autorităţi, către Consiliului Judeţean şi Primăria Constanţa. Au făcut inclusiv propuneri privind modalităţi prin care baza ar fi putut aduce profit. Răspunsul ... e lesne de ghicit, de vreme ce baza a fost închisă şi dată în comodat. „Toate colegele am făcut un material şi l-am trimis către autorităţi. A venit un medic, s-a uitat, dar nu s-a schimbat nimic. Nu am primit niciun răspuns, toată lumea era chitită pe desfiinţare şi privatizare. Dacă aţi fi văzut, în ultima perioadă, cum veneau pacienţii şi ne rugau să insistăm, să trimitem adrese, pentru că ei nu mai au unde să meargă la trata-ment, pentru că nu-şi permit să se interneze la Techirghiol sau să plece în staţiuni... Îţi era mai mare mila. Iar noi eram într-o situaţie jenantă, tensionaţi, nu dormisem luni de zile pentru că ne gândeam că ne piedem locurile de muncă şi lor, ce răspuns să le dăm? Îmi aduc aminte cum făceam chetă pentru a repara aparatura. Venea inginerul şi puneam toate bani pentru a lua piesele necesare. E foarte greu acum, când ştim cât am tras şi unde s-a ajuns", ne-a spus Dorina Vaman, o altă asistentă.

Caută dreptatea în Justiţie

Fostele angajate spun că reprezentanţii Spitalului Judeţean nu au respectat Codul Muncii când le-au disponibilizat. „Jumătate dintre noi suntem întreţinători de familii, iar Codul Muncii spune clar că nu putem fi disponibilizaţi. La fel, nu pot fi daţi afară cei care au mai puţin de cinci ani până la pensie", au arătat asistentele. De aceea, o parte dintre ele s-au adresat, cu ajutorul Sindicatului Sanitas, instanţei de judecată, pentru a li se face dreptate.

www.cugetliber.ro