Cuget Liber Tatăl, mama şi feciorul, ofiţeri pe aceeaşi navă

Soţul - comandant, soţia - cadet, fiul - ofiţer II, pe cargoul britanic „Sally Ann C".

Nava „Sally Ann C" este un cargou ca multe altele. A fost construită în 2007, are capacitatea de 13.400 tdw, lungimea de 136 m, lăţimea de 20 m şi este înregistrată sub pavilion britanic. Toate acestea nu o fac remarcabilă din punct de vedere jurnalistic. „Sally Ann C" este specială doar prin faptul că la bordul ei munceşte o întreagă familie de români.

La comanda cargoului britanic se află clc. Adrian Herţa (46 ani). Fiul său, în vârstă 25 ani, Andrei Herţa, este ofiţer II punte. Soţia comandantului, Mihaela Herţa, la 45 de ani, a absolvit a doua facultate (cea de navigaţie) şi este îmbarcată pe funcţia de cadet - a declarat, pentru cotidianul „Cuget Liber", Ion Cazacu, manager cu resursele umane în cadrul companiei „AB Crewing".

Cum se împacă relaţiile de serviciu cu cele din familie? Cu certitudine că ultimele le completează în mod fericit pe primele. Altfel, armatorul n-ar fi acceptat angajarea celor trei pe aceeaşi navă.

Cazul familiei Herţa este cu adevărat rarisim, dar trebuie spus că, în shipping-ul internaţional, există numeroase exemple de taţi şi fii, taţi şi fiice, unchi şi nepoţi, fraţi sau veri, îmbarcaţi pe aceeaşi navă.

„AB Crewing" a trimis nu mai puţin de şase taţi împreună cu băieţii lor să lucreze pe acelaşi vapor: familiile Tompoş, Marinescu, Apostol, Secuianu, Mihalea şi Bedeleanu (în acest ultim caz, tatăl este împreună cu doi fii).

În filozofia managerială românească, prezenţa membrilor aceleiaşi familii într-o unitate este etichetată ca „nepotism" şi este privită ca fiind ceva rău.

Managementul modern, dimpotrivă, încurajează şi valorifică avantajele oferite de ereditatea profesională şi relaţiile de familie. Cel mai bun exemplu îl oferă Japonia, care a dezvoltat aşa-numitul sistem de conducere paternalist. El încurajează familiile să-şi aducă toţi membrii să muncească în aceeaşi companie. Pe această bază, se ajunge ca familiile lucrătorilor să se identifice cu interesele organizaţiei, pe care o percep ca fiind „marea lor familie". La rândul lor, acţionariatul, managementul, compania în ansamblu se umanizează. Nu sunt preocupaţi doar de profit, ci şi de viaţa celor care îl produc.

Unele companii româneşti au început să înveţe câte ceva din această filozofie managerială, să organizeze petrecerea timpului liber în comun (aşa numitul team buiding), întâlniri periodice ale familiilor şi chiar să încurajeze nepotismul şi ereditatea profesională.

http://www.cugetliber.ro