Liderul de Opinie O măciucă de la judecătoarea Ciucă!

Săptămâna trecută, agenţiile de ştiri relatau despre o nouă condamnare a României la CEDO pentru nerespectarea dreptului la liberă exprimare a jurnaliştilor. Prim-planul a fost ocupat de ziarista Cornelia Minea - Popa, victima Justiţiei româneşti, care a trebuit să suporte o condamnare penală şi plata despăgubirilor morale „aferente", pentru un articol publicat în cotidianul nostru „Independentul", alias „Liderul de Opinie".După aproape zece ani de la producerea incalificabilului abuz al judecătorilor români, Comisia Europeană a Drepturilor Omului pedepseşte statul român, obligându-l la plata a peste 11.000 de euro către victima Justiţiei... de doi bani. Cine va plăti? Evident, fraierul veşnic, binecunoscut dumneavoastră sub sintagma de contribuabil român.

Întoarcere în timp

Se întâmpla în anul 2001. Mai precis, la data de 28 mai, sub titlul: „Judecătoarea Ciucă recidivează în sentinţe stupefiante", autorul articolului demasca o hotărâre aberantă a judecătoarei Camelia Ciucă, cea care obliga societatea „Comtrans" să reîncadreze o angajată nărăvită în lipsa de gestiune, deşi ansamblul probelor demonstra, fără tăgadă, temeinicia măsurii desfacerii contratului de muncă al gestionarei. „Binecunoscută graţie hotărârilor judecătoreşti stupefiante pronunţate, magistrata Camelia Ciucă este în atenţia Consiliului Superior al Magistraturii", conchidea în acelaşi articol Cornelia Minea. Şi, totuşi, Ciucă nu vroia să se... ducă. Din magistratură. În schimb, a găsit rapid drumul spre colegele judecătoare, unde şi-a vărsat năduful pentru afrontul primit.

O sută milioane lei de la „naşa" Aurora Mavrodin

Ce s-a întâmplat în continuare nu ni se mai pare nimic neobişnuit în peisajul onctuos al nereformatei Justiţii româneşti. Practic, o judecată „făcută", ca între două colege de serviciu. Neverosimil, dar cât se poate de adevărat, judecătoarea Mavrodin şi-a permis să introducă în motivarea deciziei slove niciodată rostite de inculpata fără vină („a recunoscut că nu a respectat etica ziaristică"). Ca un corolar al aberaţiei cu moţ, preşedintele de şedinţă A.M. a invocat în motivare şi un argument pe cât de hilar, pe atât de stupid: „Curtea Europeană a Drepturilor Omului susţine că sancţionarea ziariştilor în aceste condiţii nu poate fi considerată disproporţionată în raport cu scopul legitim urmărit de autorităţi şi anume întărirea autorităţilor organelor judiciare". Vai, doamnă Mavrodin, ce palmă usturătoare primiţi astăzi chiar de la instituţia internaţională invocată, CEDO! Şi pentru că „fapta săvârşită de inculpată prezintă pericol social (auziţi, năzdrăvănie!), având modalitatea concretă de săvârşire prin presă", instanţa concluzionează că acordarea daunelor morale pentru repararea... prejudiciului moral să se ridice la 100 milioane de lei (!). Cât de penibil şi de grotesc sună acum această hotărâre, după aflarea sentinţei Comisiei Europene a Dreptului Omului, rămâne la aprecierea dumneavoastră.

Tribunalul Galaţi, reduta complicităţii

Prieteşugul de nezdruncinat al magistraţilor constănţeni nu are nevoie de nicio demonstraţie. A devenit un postulat! Un motiv în plus pentru a fi cerut strămutarea la o altă instanţă din ţară. Am primit-o la Galaţi, acolo unde, ca-n filmele cu proşti, o suprasaturată instanţă de procese... fără număr a vrut „să reţină (in)corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei Minea Cornelia, aceasta recunoscând fapta comisă în faţa instanţei de judecată". Bineînţeles, ziarista nu avea cum să nu recunoască „fapta comisă", în speţă scrierea articolului, ba chiar, în mod onest, a specificat că „titlul şi anumite fraze din conţinutul articolului nu-i aparţin ei, ci conducerii societăţii" (n.r. - adică, subsemnatul). Dar asta nu însemna, sub nicio formă, atragerea automată a unei vinovăţii. Oare cum să mai pretinzi dreptate de acolo unde, se pare, nici Dumnezeu nu cere... În consecinţă, pentru impresia artistică, Tribunalul Galaţi a considerat că este de bon ton să conchidă: „cuantumul daunelor morale stabilit de instanţa de fond este prea mare". Aşa că, a apreciat suma de 60 de milioane ca fiind arhisuficientă pentru... cârpirea onoarei şi reputaţiei. Iar, ca să vedeţi până unde se întinde fantoma totalitarismului în robe funeste, „decupez" din motivarea Tribunalului câteva rânduri înfiorătoare pentru orice democraţie autentică: „Pentru calomnie, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea sau amenda penală. Instanţa de fond a manifestat multă clemenţă faţă de inculpata Minea Cornelia, aplicând acesteia o amenda penală". Curat-murdar, doamnelor şi domnilor judecători!

Ciucă, banii înapoi... muică

Să nu vă imaginaţi că, prin acţiunea în instanţă, judecătoarea luată în vizorul CSM a intenţionat să beneficieze doar de un verdict favorabil din partea breslei, fie şi în dispreţul libertăţii de expresie. Imediat după comunicarea sentinţei, biroul executorilor judecătoreşti „Deacu Vasile şi Asociatul" a somat redacţia ziarului nostru să-i plătim cele 60 de milioane „creditoarei-urmăritoare" Ciucă Camelia (scuze pentru cacofonia... naşului). Bani luaţi şi număraţi fără pic de jenă. Iată, azi, pe răbojul socotelilor, Comisia Europeană a Drepturilor Omului crestează crunta nedreptate cu ajutorul unei binemeritate recompense pentru jurnalista ofensată de justiţia română. Problema este, însă, cine va plăti aceşti bani încasaţi necinstit, la limita fraudei. Oare de ce trebuie să băgam iarăşi mâna în buzunarele omului înjosit şi sărăcit, şi nu în cele ale autorilor halucinantului abuz?! Cu alte cuvinte, nişte magistraţi care batjocoresc dreptatea scapă basma curată, ba unul îşi mai îndeasă un purcoi de bani în roba de magistrat, iar prostimea e pusă să plătească. Deocamdată, după cum vedeţi şi simţiţi pe propria piele, asta-i justiţia în România. DECĂZUTĂ!

http://lideruldeopinie.ro