Replica Comandantul grec le spunea ca „un marinar antrenat rezista si fara sa se spele" - 3 din cei 12 romani de pe nava arestata in Bahamas, adusi acasa de Onaca

Primii trei marinari din cei 12 români aflaţi pe nava Chem Faros, arestată din luna iulie în Freeport din Bahamas, au ajuns duminică noapte în România, la ora locală 23.45, a declarat în exclusivitate pentru „Replica", fostul senator Dorel Onaca, cel care se ocupă personal de repatrierea navigatorilor, „pe cont propriu şi din bani proprii". Mihai Costache, de 50 de ani, din Bucureşti, Vasile Stan, de 40 de ani, din Brăila şi Ion Armăsaru, de 52 de ani, cel din urmă fiind plecat de nu mai puţin de 14 luni pe mare, s-au întors acasă cu toate salariile primite la zi, iar miercuri, 13 octombrie, va avea loc o nouă serie de negocieri cu autorităţile din Bahamas şi armatorul navei, pentru rezolvarea problemelor celorlalţi marinari români rămaşi la bordul navei arestate. „Sunt aici pe cont propriu şi din bani proprii, în calitatea mea de expert în consultanţă şi management maritim. Am primit solicitări de la mai mulţi marinari de pe Chem Faros, unii se confruntă cu o situaţie familială disperată în România, au soţia sau copiii foarte bolnavi şi nu găseau nici un sprijin, nicăieri. Îi ajut pentru că pot să-i ajut, nu am nici un alt interes", ne-a mai spus Onaca.

Românii de pe Chem Faros au avut parte de probleme încă de la îmbarcare, 12 dintre ei ajungând pe navă pe 6 mai a.c., în Morehead City, Carolina de Nord, la bord aflându-se deja, de 7 luni, alţi 2 români. Nava era arestată de Garda de Coastă americană pentru diverse deficienţe descoperite în urma unui control de rutină. În cele din urmă, vasul a fost scos de sub arest, după remedierea deficienţelor, şi-a descărcat încărcătura de 12.500 tone de uree lichidă la Wilmington, după care au încărcat alte 27.500 de tone de uree din Donaldsonville, cu destinaţia Ghent (Belgia). Marile probleme au apărut însă în momentul în care au ajuns în rada portului Freeport din Bahamas, pe 5 iulie, pentru aprovizionarea cu combustibili. Comandantul grec Efstratios Antoniou a anunţat echipajul format din 24 de marinari că proprietarul, Timoleon Zacos, a abandonat nava, care a rămas, pe deasupra, fără apă şi provizii. Potrivit marinarilor români, comandantul nu a lansat SOS, spunându-le oamenilor că pot supravieţui cu macaroanele şi orezul rămas, iar marinarii antrenaţi pot rezista şi fără să se spele. Rămaşi în derivă, cu mâncarea şi apa raţionalizate, marinarii încep să apeleze prin radiotelefon orice navă din zonă, sperând că vor da peste vreun echipaj românesc. Văzând că situaţia devine critică, comandantul navei acceptă la un moment dat să fie contactat ITF România, după care s-a făcut rost de provizii şi apă prin diplomaţii filipinezi sosiţi în Bahamas din Cuba, la solicitarea marinarilor filipinezi de pe Chem Faros.

Filipinezii intră în grevă, cei „cuminţi" primesc 100 de dolari să sune acasă

Pe 31 iulie, nava este lăsată să intre în port, doar pentru a fi însă arestată, din cauza datoriilor. Marinarii români povestesc că până şi telefonul prin satelit a fost tăiat, pentru neplată, astfel încât oamenii au vorbit acasă după 3 săptămâni în care cei din ţară nu mai ştiau nimic despre cei plecaţi pe mare şi asta după ce au putut face rost, de la ţărm, de un SIM de pe care să sune. Lucrurile se precipită pe 1 septembrie, când filipinezii din echipaj intră în grevă, ajunşi la capătul puterilor, asiaticii cerând repatrierea în orice condiţii, chiar şi fără plata salariilor restante, în condiţiile în care unii erau de un an la bord şi nu mai fuseseră plătiţi de trei luni. Pentru a nu se ajunge la o revoltă generală, cei care nu au făcut grevă sunt „răsplătiţi" cu câte 100 de dolari, bani pe care marinarii români i-au dat pe cartele de telefon mobil şi transportul până în oraş, pentru a vorbi cu familiile, pe Internet. Din spusele românilor ajunşi deja acasă, locul în care se afla Chem Faros era un soi de cimitir al navelor, lângă ei fiind alte două vapoare păzite, cu toate bunurile la bord, arestate de 2, respectiv 3 ani de zile. În această perioadă intră în scenă şi Dorel Onaca, care se deplasează în Bahamas pentru a negocia rezolvarea problemelor marinarilor români şi repatrierea lor. Aşa s-a reuşit convingerea noului proprietar al navei, Proton Bank din Atena, să plătească salariile echipajului pe iunie şi iulie, mai fiind restanţe pentru lunile mai, august, septembrie şi luna în curs.

Marinarii români au salarii cuprinse între 1.200 şi 12.000 de dolari

În cele din urmă, ţinând cont de faptul că fiecare zi de arest costă armatorul 12.000 de dolari, iar marfa de 6,5 milioane de dolari, de la bord, trebuie să fie până la urmă valorificată, armatorul achită integral restanţele către primii trei marinari români, Mihai Costache, Vasile Stan şi Ion Armăsaru sosind acasă duminică noapte. Între timp, din cei 25 de membri ai echipajului, 10 au debarcat, într-un fel sau altul, printre ei aflându-se şi românul Dănuţ Cantor, de 48 de ani, din Mangalia. La bord au rămas românii Simion Martin, de 43 de ani, din Olteni, Vlad Bogdan Staicu, de 32 de ani, din Constanţa, Marius Petcu, de 47 de ani, din Cernavodă, Cristinel Buturcă, de 36 de ani, din Brăila, Mircea Florescu, de 53 de ani, din Galaţi, Ion Câmpanu, de 52 de ani, din Sărata, Sebat Vuap, de 48 de ani, din Constanţa, Nimet Cheamil, de 46 de ani, din Topraisar, Corneliu Petruş Stoian, de 41 de ani, din Pogoanele (a cărui soţie, din ţară, este extrem de grav bolnavă) şi Alexandru Vintilă, de 38 de ani, din Constanţa. Românii aveau salarii lunare cuprinse între 1.200 şi 12.000 de dolari, conform contractelor semnate cu armatorul care a abandonat nava, fiecare marinar având de recuperat o mică avere de la proprietarul grec.

www.replicaonline.ro