Replica Interviu cu un egiptean care traieste in Romania - „In comparatie cu Mubarak, regimul Ceausescu era mai bun. In Egipt, nu muncesti, nu mananci si mori"

Cei aproape o mie de egipteni care trăiesc în România, mare parte din ei stabilindu-se, de mai mulţi ani, în Constanţa şi Bucureşti, au trecut prin mari emoţii odată cu izbucnirea conflictelor care au zguduit, în ultima perioadă, capitala Egiptului, Cairo. Asemenea românilor care erau plecaţi din ţară în decembrie 1989, egiptenii din România au privit neputincioşi la posturile TV internaţionale cum prietenii şi rudele lor trec prim momente grele, unii dintre ei pierzându-şi viaţa în timpul revoltei populare. Un tânăr afacerist egiptean, Ahmed Mahmoud Mohamed Abdelghany Helaly, venit în România de mai mulţi ani, nu a putut fi lângă familia lui, fiind obligat să nu părăsească ţara. Motivul: problemele cu legea, numai că egipteanul se declară nevinovat. Posibil, la fel cum nu este exclus ca brusca lui dorinţă de a pleca acasă, să ajute revoluţia, să fie dictată tocmai de graba de a scăpa de instanţele de judecată româneşti.

Reporter: Există fel de fel de speculaţii cu privire la motivele care stau la baza izbucnirii conflictelor din Egipt. Care sunt adevăratele motive, din ştiinţa dumneavoastră, dat fiind că nu aţi mai fost în ţara natală de mai mulţi ani?
A.M.M.A.H.: Păi, de exemplu, noi am venit aici în România să vedem ce putem face, pentru că acolo nu aveam nici o şansă, din cauza regimului Mubarak. Este un fel de bombă care a ţinut oamenii sub presiune. Mai mult de 40 % din populaţie se află sub limita sărăciei, câştigă 2 dolari pe zi, cu care nici nu se poate hrăni, fiindcă, de exemplu, un kilogram de carne costă 35 de dolari.
Rep.: Să înţeleg că este vorba despre un regim asemănător celui din România dinainte de ‘89?
A.M.M.A.H.: Regimul Ceauşescu din România era mult mai bun, pentru că dacă munceai, aveai ce mânca. În Egipt, nu munceşti, nu mănânci şi mori. Ei ştiu numai să ia tot, totul e numai pentru ei, nu contează dacă oamenii trăiesc sau nu. Acum au început să apară documentele să iasă în evidenţă. Cel care ţinea biroul preşedintelui Mubarak şi se ocupă de acte, a ieşit în faţa poporului şi a spus că preşedintelui nu-i pasă niciodată de raporturile sociale, de felul cum trăiesc oamenii. El habar nu are ce era în ţara lui. Se interesa numai de bani, a dat la americani atâţia barili de petrol, americanii i-au dat atâţia bani în cont, el îşi depunea banii la bănci din afara ţării şi lăsa o ţară săracă.
Rep.: Credeţi că, în cazul înlăturării preşedintelui Mubarak, poporul egiptean va trece prin aceleaşi transformări ca şi poporul român, după evenimentele din decembrie 1989?
A.M.M.A.H.: Cred că o să fie mai rău. Orice guvern va veni, orice persoană va veni în locul preşedintelui, va găsi o ţară distrusă de un regim atâţia ani. Există mulţi oameni care deţin fabrici şi care trebuie confiscate, dacă nu, vor fi foarte mari probleme. Nu ca în România, unde totul era al statului. Noi ne întâlnim acum cu altfel de mafie, fiecare are partea lui. Noul guvern trebuie să înceapă totul de la început, nu mai are ce vinde după plecarea lui Mubarak. Trebuie să înceapă să construiască totul de la zero.
Rep.: Aveţi persoane apropiate, ma refer la familie, prieteni sau rude, care au avut de suferit în urma revoltelor?
A.M.M.A.H.: Un văr de-al meu a murit în prima zi, în faţa Ministerului de Interne. Asta m-a făcut să sufăr mult. Aşa am auzit, că a dispărut de acasă, iar unele persoane spun că a murit. Nu am aflat prea multe pentru că au fost tăiate internetul şi telefonia.
Rep.: Este ştiut faptul că reţelele de telecomunicaţii din Egipt au fost întrerupte. Cum reuşiţi să păstraţi legătura cu familia sau cu prietenii?
A.M.M.A.H.: În orele nopţii mai încercăm din când în când să sunăm. Mi-am sunat mama, care stă chiar în centrul oraşului, care mi-a zis că îi este foarte frică să iasă afară. Stă numai în casă, pentru că jos sunt aproape 40 de tancuri.
Rep.: Ştim că, pentru moment, nu vă puteţi întoarce în ţara natală din cauza unui proces în instanţă. Cum reuşiţi să vă împăcaţi cu acest gând?
A.M.M.A.H.: Normal că mă deranjează foarte mult pentru că nu mai pot face nimic, în condiţiile în care eu aş face tot ce pot ca să arăt la toată lumea că sunt alături de Egipt. Avem aici pagina noastră de Facebook, făcută de noi, unde ţinem legătura cu egiptenii din toate zonele, din România şi din alte părţi. Postăm filmele pe care le primim de acolo, pentru a vedea toată lumea adevărul. Aici în România nu suntem prea mulţi egipteni, ca în alte ţări, iar ambasada noastră aici e ca şi inexistentă. Este o ambasadă care nu face nimic, la fel ca sistemul lui Mubarak. Când îi suni, nu te ajută. Când ai nevoie de ei, nu te ajută. Ce ambasadă e asta? Eu am fost închis un an şi şapte luni, nevinovat, i-am sunat de mai multe ori, şi niciodată nu au făcut nimic. O singură dată au trimis o hârtie la penitenciar, ca să se intereseze dacă sunt viu sau mort. Atât.
Rep.: Dacă vi s-ar permite să părăsiţi ţara pentru o perioadă scurtă de timp, ce aţi face, v-aţi întoarce în Egipt, pentru a vă alătura familiei, urmând ca apoi să reveniţi în România, sau nici nu vă doriţi să mergeţi în ţara natală din cauza revoltelor?

A.M.M.A.H.: Eu m-am rugat să fiu acum acolo. Orice egiptean care ştie că ţara lui are probleme, trebuie să fie alături de ea. Toţi care fac revoluţia asta sunt de vârsta mea, între 25 şi 40 de ani, înseamnă prietenii mei, fraţii mei şi verii mei. Revoluţia asta nu trebuie făcută de oameni bătrâni sau de copii.
Rep.: Dacă procesul se va finaliza în favoarea dumneavoastră, veţi mai rămâne în România, dat fiind că aveţi ceva afaceri aici?
A.M.M.A.H.: Eu plănuisem să plec înaintea revoluţiei, pentru că nu voi putea continua aici, în România, în nici un fel. În primul rând, nu am fost condamnat şi nu cred că voi fi condamnat în curând în dosarul ăsta care durează deja de câţiva ani. În al doilea rând, nu o să mi se facă dreptate, o să rămân cu imaginea pătată, iar pentru asta mai bine plec în ţara mea.
Rep.: Revenind la revoluţia din Egipt, se speculează că la mijloc ar fi vorba despre interesele americanilor, care vor să traverseze ţara cu o conductă de petrol, iar preşedintele Mubarak le-ar fi cerut să „cotizeze" pentru acest lucru. Ce părere aveţi?
A.M.M.A.H.: Americanii l-au pus şi ţinut la putere pe Mubarak atâţia ani. Acum egiptenii i-au scos pe americani „din control". Conducta de petrol există, între Marea Roşie şi Marea Mediterană, iar acum se face pentru export între Egipt, Siria şi Turcia, ca să ajungă în Europa. 60 % din gaze pe care Egiptul exportă către Franţa sau Germania, dar nu există nici un fel de problemă cu conductele. Acum americanii s-au întâlnit cu adevărata faţă a lui Mubarak. Nu mai pot continua să ţină oamenii sub presiune. Presiunea lui s-a dus de când Mubarak l-a pus la putere pe băiatul lui. Asta pentru că băiatul lui are 33 de ani, exact ca şi colegii lui, de exemplu, care au făcut aceeaşi facultate, dar nu au avut şansa lui. Cum să fie el preşedinte de ţară, pe lângă unul care a fost lângă el? Dumnezeu i-a dat aşa, în cap, să fie preşedinte? Egiptenii nu sunt ca sirienii, ca cei din Yemen, Iordania sau ca oricare ţară arabă. Noi ţinem protecţie la ţările arabe, iar dacă acum americanii nu ţin partea egiptenilor, oamenii care au făcut revoluţie, care au dat regimul afară, o să aibă o mare problemă în viitor. În ţările arabe există numai 2 armate care să ţină situaţia sub control, cum ar fi conflictele din Palestina: armata egipteană şi iraniană. Ei au distrus armata din Iraq. Egiptul poate interveni tot timpul în caz de ceva, ca să facă pace, cum ar fi, de exemplu, între palestinieni şi israelieni. Ca să ţină americanii Egiptul sub control este foarte greu, chiar imposibil.
Rep.: După îndepărtarea preşedintelui Mubarak, cine este cel mai potrivit pentru preşedinţie, după părerea dvs.?
A.M.M.A.H.: Este grea întrebarea. Nu ştiu asta. Eu am 30 de ani. Nu am văzut altul ca să putem face comparaţie. Oricine va veni în locul lui, o să fie mai bun. Dacă nu, în 6 ani poate fi schimbat. Mubarak a stat înainte ca faraon, 30 de ani, noi deja ne-am săturat. Numai într-o noapte a transferat 75 de miliarde de dolari în conturile lui personale din Marea Britanie, în 30 de ani cât a transferat? Mubarak a folosit ţara noastră ca şi cum ar fi fost ţara lui. Oricine vine acum, nu poate face la fel.

www.replicaonline.ro