CAZ GRAV DE UCIDERE A UNUI COPIL NASCUT VIU, LA 6 LUNI. Avortul ”terapeutic” al unui prunc diagnosticat cu Sindromul Down la Maternitatea Giulesti si falsificarile presei anticrestine

Cultura Vietii: Maternitatea Giuleşti sau Cimitirul Giuleşti? Comunicat al Federaţiei Provita

Maternitatea Giuleşti sau Cimitirul Giuleşti?

- Comunicat de presă -

Referitor la cel mai recent incident de la maternitatea bucureşteană Giuleşti (vezi aici şi aici), în care o femeie a acuzat un medic că a refuzat practicarea avortului eugenetic "din motive religioase", Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România, angajată în apărarea vieţii umane de la începutul său, face următoarele precizari:

- Avortul la orice vârstă a sarcinii este un act criminal; cu atât mai mult un avort săvârşit la o vârstă atât de înaintată (6 luni), întrucât procedeul este foarte dureros pentru copil, nu doar traumatizant pentru mamă [exprimarea lasa de dorit, n.n.]. Federaţia Pro-vita condamnă întreaga legislaţie care permite avortul şi acuză lipsa oricărei proceduri instituţionale de consiliere şi sprijinire a femeii şi familiei în criză.

- Remarcăm ipocrizia presei, oglindă fidelă a societăţii româneşti, care se preface a nu vedea nedreptatea profundă a motivaţiei pentru care s-a apelat la avort: probabilitatea ca fătul să sufere de Sindrom Down. Condamnarea la moarte a unei fiinţe umane lipsite de apărare pentru "vina" de a avea o afecţiune genetică este dovada că societatea care o acceptă şi practică nu este o societate a dreptăţii, echităţii şi umanismului - aşa cum se pretinde a fi - ci una a barbariei, discriminării şi bunului plac, a domniei celui puternic împotriva celui slab.

Deşi eugenia este, formal, interzisă de lege, constatăm că astăzi se apelează la ea tot mai mult, folosindu-se progresele ştiinţei nu pentru ameliorarea suferinţei, ci pentru curmarea vieţii suferindului, considerat o fiinţă inferioară, o povară sau o ameninţare pentru părinţi şi societate. Statul şi cetăţenii săi care susţin avortul eugenetic nu sunt exponenţii unei civilizaţii a dreptului şi a echitabilităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcarii demnităţii umane şi a celor mai elementare drepturi.

Ne punem întrebarea, în mod firesc, la ce mai folosesc sumele colosale alocate educaţiei privind drepturile oamenilor cu dizabilităţi şi integrării acestora în societate, de vreme ce un număr tot mai mare dintre dizabilii nenăscuţi sunt eliminaţi, atunci când o lege strâmbă o permite, fără scrupule şi remuşcări. Până la eliminarea lor după naştere - şi repetarea unor episoade dramatice, recente, ale istoriei umanităţii - nu mai este decât un pas.

Citeste restul comunicatului, dar si alte materiale pe aceasta tema, pe http://www.razbointrucuvant.ro.