Drama catunului Dropia

# Haine ponosite, gene arse de soare si smulse de vant, saracie lucie, copii tinuti departe de scoala, tabloul Dropiei, sat din Constanta, judet european

N-are preot si nici medic. Invatatorii au plecat demult, iar profesori nu au fost niciodata. Oamenii din Dropia s-au obisnuit asa... In satul dintre canale timpul are ritmul lui. Nici nu am intrat bine in sat ca cineva ne-ascute simturile: "Asculta in vale... Nu auzi nimic? Nu-i asa ca-i minunata tacerea?!". Ni se infatiseaza o lume complexa, ce alatura saraciei crunte, o liniste "minunata".Miresmele de primavara mult prea din timp sosita ne-au insotit permanent in pelerinajul spre Dropia. Auzisem de saracia de aici, dar nu ne-o puteam imagina. Din Cuza Voda faci 10 minute pana in catun. Un pic de asfalt si restul drum din calcar fin. Se termina brusc, semn ca am ajuns in satul aproape stins. Nu iese pic de fum pe cosurile inclinate de-atata amar de vreme, iar ierburile fosnesc salbatic. Ne-nfioram de atata maroniu si batem la o poarta. Pe inginerul satului, Francu, nu l-am gasit acasa. "Mergeti in sat. Acolo este", ne-ndeamna un bade mult prea din timp imbatranit. Intrebam timid, despre care sat vorbeste, caci nu zarisem decat cateva case imprastiate... Badia inalta mana spre cer si o coboara brusc, indicandu-se centrul satului... Un drum aproape forestier, strada principala, strabate paralel cu o derea ceea ce localnicii numesc centrul satucului. Cele 25 de case sunt aruncate ici-colo printre terenuri in paragina. Decaderea se vedea de departe. Dereaua imparte satul in doua parti aproape simetrice. O trecere fragila peste apa marcheaza centrul.Sat propus dezafectariiNe oprim! In cateva minute din casele ascunse intre ierburile inalte apar bastinasii. Inginerul Francu a ramas in catun pentru ca asa a vrut el. Putea sa plece, ca si ceilalti, dar aici se simte bine. Si liber! Amintirile ii napadesc pe cei cativa oamenii stransi la vorba. Se vede ca a fost un sat de gospodari, dupa casele mari din caramida si urmele curtilor bogate. "L-au propus spre dezafectare, iar majoritatea populatiei a plecat la oras. Din vechile familii mai sunt doar patru. Restul au venit din tara", povestesc avizi oamenii. Sunt suparati ca nu le merg copiii la scoala sau la gradinita. In Dropia, cei zece copii prescolari stau acasa pentru ca nu exista gradinita in satuc.Ruinele miros, iar casele parasite se dezintegreaza. Dropienii au ramas ai nimanui tot plimbandu-se dintr-o parte in alta. Satucul a apartinut o perioada de localitatea Dorobantu. S-a invartit apoi intre Nicolae Balcescu, Cuza Voda si Tortoman, pierzandu-si rostul. Mai nou, apartine comunei Tortoman. O femeie cu cercei mari de aur spune insa ca cei de acolo au cam uitat de ei. "Isi aduc aminte in campania electorala", mai bajbaie unul dintre localnici.Povestea scolii e si mai trista, iar glasurile oamenilor se amesteca incercand sa redea cat mai fidel prabusirea sa. "In 1987 primarul Dima din Nicolae Balcescu a demolat scoala. Si-a facut garaj din materialele de constructie. Sa n-aiba parte decat de el!", spun vocile amestecate, iar pielea ni se-nfurnica la auzul blestemului. "Ne ducem copiii in caruta la scoala sau pe bicicleta. Nu-s multi! Doar trei, pentru ca ceilalti parinti nu isi permit", mai spune un tatic, din cale afara de suparat. "Ce fel de viitor putem sa oferim noi copiilor nostri?", se intreaba tatal altui copil "surghiunit" in Dropia. Tigarile dropienilor se sting incet in colbul uscat. Isi infig adanc picioarele in pamant si privesc insistent chistoacele sfaramate. Parca privirile sunt obisnuite sa priveasca in jos... Sa caute in praf.Nici cu biserica nu s-au intelesLa doi pasi de noi, pe marginea drumului, o clopotnita ruginita se odihneste intr-o parte. Batrana clopotnita nu a fost folosita niciodata insa, pentru ca localnicii nu s-au inteles asupra locului de inaltare a bisericii. Nea Costica, un batran de-al locului, cu ochelari in buzunarul drept al sacoului, povesteste conflictul "de pe vremea rusilor". Oamenii il indeamna la sfat. "A fost demult istoria asta si nu ne-am inteles, pace! Unii o voiam pe-o parte a derelei, altii pe cealalta parte. Pana la urma nu s-a mai construit deloc. Am cazut de acord sa facem biserica la mine in casa. Casa mare, din caramida, cu hol de patru metri si pereti inalti de trei metri. A fost o perioada, intr-o camera, dar preotul nu a mai venit", spune nea Costica. "Din vara anului trecut", completeaza o cumatra, adaugand ca "pana la urma, daca vrei sa te duci la biserica, te urci in caruta, caci biserici sunt". In Dropia, picior de medic nu a mai calcat de mult. Barbatii oricum nu au nevoie, caci rachiul suprima orice durere. Femeile sunt duse cu caruta la spital, soarta impartasita si de copii. "Dom`le eu atat zic! Nu-i bine ca nu mai avem voie sa iesim cu carutele pe drumurile nationale. Pai cu ce ne caram bolnavii la oras?", spune si o Marie, figura emblematica locului, cu dungi adanc sapate pe tenul galbui.