Batuti de soarta si ignorati de RAEDPP

Conditii precare de trai intr-un imobil din centrul orasului

Ileana Andries si fiul sau, Ionut Sandu traiesc de mai bine de zece ani intr-un apartament aflat la ultimul etaj al unui bloc administrat de RAEDPP * Despre conditiile precare de locuit si despre saracia lucie in care traieste familia Andries, redactia ZIUA de Constanta a facut o relatare intr-una din editiile anterioare * Modul de viata al acestei familii nu s-a schimbat deloc, putini fiind aceia care au reactionat in urma descrierii felului in care-si duce traiul aceasta familie * Putini au fost cei care le-au oferit diverse bunuri alimentare sau ajutoare in bani, mai mult decat modice * Lupta de a obtine un schimb de locuinta prin administratorul imobilului, RAEDPP continua si sansele de a se realiza par parca din ce in ce mai mici, mai ales ca prima solicitare a fost depusa in urma cu trei ani * Mai mult, Ileana Andries a fost diagnosticata cu o afectiune cardiaca, boala din cauza careia nu poate rezista deja obisnuitului "du-te-vino" existent in sistemul birocratic al RAEDPP * Regia si-a facut un obicei de a trata cu indiferenta persoanele defavorizate de soarta

Intr-o editie anterioara am relatat unul dintre multele cazuri ajunse pe masa reprezentantului Biroului Teritorial "Avocatul Poporului" in care unii cetateni ai Constantei incearca sa lupte cu sistemul pentru o viata mai buna decat cea pe care o duc. In situatia mentionata era vorba despre Ileana Andries, o femeie in varsta de 63 de ani, inregistrata in evidentele medicale ale institutiilor de asigurari sociale, care are in grija un fiu, Ionut Sandu, de 26 de ani, nascut cu handicap psihic, inapt pentru orice fel de munca. Ileana Andries traieste de circa impreuna cu fiul ei intr-un apartament, daca poate fi numit asa, la etajul cinci, ultimul de altfel, al unui bloc aflat in administrarea RAEDPP. Conditiile de locuit nici nu pot fi descrise, atata vreme cat dintr-un hol, femeia a incercat sa-si improvizeze o bucatarie de aproape 3 metri patrati, si doua camarute, cate una pentru fiecare dintre ei. Utilitatile sanitare se folosesc in comun cu vecinii de palier, alte patru apartamente, in incinte aproape insalubre, nu atat din cauza modului in care sunt intretinute, cat din lipsa investitiilor in modernizarea acelui spatiu. De trei ani, Ileana Andries a renuntat putin cate putin la apa calda, la caldura solicitand debransarea de la aceste utilitati care ne califica nivelul de trai. Renuntarile nu s-au facut din vreo toana a femeii, ci din lipsa banilor, aportul financiar al celor doi membri ai familiei reducandu-se in prezent la doua ajutoare de handicap care insumate nu sunt decat de aproximativ 2,2 milioane de lei lunar. Astfel, in urma cu trei ani, femeia a solicitat la RADET debransarea de la caldura, insa ca un paradox anul trecut societatea furnizoare a chemat-o in fata instantei pentru o datorie de aproape 11,5 milioane de lei, reprezentand contravaloarea energiei termice furnizate pentru incalzirea si prepararea apei calde menajere in perioada mai 2000-noiembrie 2002. In urma unei analize corecte a documentelor depuse la dosar, instanta de judecata a decis irevocabil in favoarea batranei, disparand astfel si datoria catre reclamant. Cert este un singur lucru, si astazi, pe listele de plata a intretinerii aferente locuintelor de pe bulevardul Tomis, 69, scara B, in dreptul numelui Ileana Andries inca mai apare acea datorie de peste 11,5 milioane de lei, stinsa in fapt prin sentinta judecatoreasca. Greseala, nestiinta, rea intentie, nimeni nu stie, dar batranei ii este rusine pentru sine sa priveasca acea lista, vazand numele familiei tras in jos de acea cifra.

Neputinta de a duce un trai decent

Din 2001, fiul acesteia a inaintat catre institutiile publice solicitari repetate pentru un schimb de locuinta, care chiar daca nu este mai mare si nu are propriile instalatii sanitare macar sa fie undeva la parter. Urcatul si coboratul celor 150 de trepte, de la parter la etajul cinci, reprezinta un adevarat chin pentru femeia bolnava de inima, care risca sa cada la pat dupa un efort peste masurile ei. Viata de zi cu zi a femeii reprezinta inca o batalie pentru existenta. Nu este obisnuita sa cerseasca pe la colturi sau mergand de la o usa la alta, asa ca prefera sa stea sa supravegheze copilul de aproape trei ani al unei vecine de palier, contra sumei de 50.000 de lei, ori de cate ori aceasta are nevoie. Dupa publicarea materialului referitor la situatia Ilenei Andries, putini au fost cei care au reactionat in vreun fel. I s-au oferit diverse bunuri alimentare sau ajutoare, mai mult decat modice, in bani, de cativa oameni din Constanta. Extrem de putin de altfel, pentru nevoile unor oameni bolnavi si saraci. In urma cu cateva zile, a venit la sediul redactiei noastre Ionut Sandu, fiul acesteia, cu rugamintea de a publica un anunt prin care sa i se ofere, "ca donatie, un televizor vechi, dar in stare de functionare, pentru ca noi nu avem si stam, si eu si mama, seara uitandu-ne cu jind la cel stricat, pe care-l tinem ca mobila in casa". Si daca te uiti in locuinta in care-si petrec cea mai mare parte din timp, televizorul nu este singurul lucru de care au nevoie: au nevoie de scaune care sa nu fie subrede sau desfundate, au nevoie de un sifonier, de orice inseamna ajutor material din partea cuiva care ar prefera sa faca o pomana din suflet donandu-le bunuri folosibile. Si pentru toate astea nu se plang, nu intind mana si nu tipa in gura mare ca le lipsesc!Singurul lucru pentru care se "bat" este schimbul de locuinta solicitat Regiei Autonome de Exploatare a Domeniului Public si Privat, catre care inainteaza cereri peste cereri, dar fara raspuns sau rezolvare. De altfel, RAEDPP se pare ca si-a facut un obicei din a trata cu indiferenta orice problema de acest gem specializandu-se in solutii distructive si mai putin in rezolvarea problemelor existente.