Casa cu trei pereti, adapostul unei batrane

Atunci cand nu ai pe nimeni, uitarea semenilor doare

# Ilinca Stanciu, in varsta de 63 de ani locuieste in ceea ce pare o casa * Cocioaba in care traieste femeia nici macar nu-i apartine * Singura fiinta care-i tine de urat neconditionat in zilele cand efectiv nimeni nu vine sa o vada, este un pui de pisica * Pensia, putin peste 200 RON, nu-i ajunge nici macar pentru mancare * Despre medicamente sau caldura nici nu poate fi vorba

In spatele stadionului Farul, pe strada Ion Alexandrescu, la numarul 44 locuieste un suflet despre care nimeni nu mai vrea sa stie nimic. O poarta ingusta si sparta din lemn te introduce intr-o curte stramta. Daca bati la usa casutei joase si saracacioase, prevazuta cu un cui pe exterior ca sa nu o deschida vantul, nu-ti deschide nimeni. Doar un glas stins iti raspunde stins, "Da". Pe un pat, de-a curmezisul se afla o femeie uscativa invelita cu paturi. Ilinca Stanciu, in varsta de 63 de ani, locuieste in ceea ce pare o casa. Termenul de casa este prea pretentios pentru conditiile in care traieste femeia. Cel mai potrivit ar fi adapost sau magazie. Da, se poate vorbi despre un acoperis deasupra capului, pentru ca in rest... Pana nu demult, batrana a locuit doar intre... trei pereti. Insa, gratie constructiei care se ridica la casa invecinata, Ilinca Stanciu va putea sa fie pusa un pic la adapost de vitregia gerurilor de iarna. "Casa" in care locuieste femeia nici macar nu-i apartine. Sta aici de aproximativ patru ani, pentru ca nu are unde sa se duca. E singura pe lume.Pisica, singurul suflet pe care il are aproapeBatrana nu a putut sa ne spuna prea multe. Tot ceea ce stie este ca nu are pe nimeni. Nu are nici copii, nici rude, iar despre cel cu care si-a impartit zilele nu mai stie de cand a murit. In afara de vecinii care bat rar la usa femeii, cel care se ingrijeste de ea, insa in limita puterilor, este Tudor Cizmaru, care doarme intr-o camera alaturata, atunci cand nu lucreaza. Omul a marturisit ca nu poate sa aiba grija prea multa de femeie, intrucat pleaca dimineata si vine seara. "Cand au fost gerurile alea o inveleam cu tot ce gaseam prin casa, pentru ca eu trebuia sa plec", spune barbatul. Pe masuta de langa pat se afla niste lumanari arse, semn ca batranei ii lipseste si energia electrica. Singura fiinta care-i tine de urat neconditionat in zilele cand efectiv nimeni nu vine sa o vada este un pui de pisica. Vecinii mai vin sa-i aduca o farfurie de mancare, insa acest lucru nu se intampla in fiecare zi, astfel incat batrana trebuie sa stie sa astepte. S-a invatat cu singuratatea in cei aproximativ doi ani de cand este imobilizata la pat. Inainte, cand se mai putea misca, era altceva. Incercarile vecinilor de a apela la autoritatile abilitate sa actioneze in astfel de situatii au ramas efect, din cauza ca Ilinca Stanciu nu are o adresa stabila in judet. Locul sau de provenienta este satul Cornatel din comuna Buzoesti, judetul Arges. Cert este ca a ramas singura, iar conditiile in care traieste sunt dincolo de orice cuvinte. Pensia, putin peste 200 RON nu-i ajunge nici macar pentru mancare. Despre medicamente sau caldura nici nu poate fi vorba. Dupa cum ne-a spus colocatarul acesteia, un preot i-a adus vreo trei saptamani de mancare, iar in rest... nimic. In aceste conditii ne intrebam, ce-i de facut? Ce se intampla cu batranii nostri?