Ce găsesc turiştii pe litoral Obiectivele turistice şi religioase ale Mangaliei

Sudul litoralului românesc este preferat de tot mai mulţi turişti români şi străini care caută liniştea unui concediu petrecut într-o staţiune pitorească, fără aglomeraţie, zarvă sau fiţe. Cei care aleg să meargă în concediu în sudul litoralului se pot relaxa, pe lângă terasele şi restaurantele deschise non stop, vizitând obiectivele turistice şi religioase din Mangalia.

Geamia Esmahan Sultan a fost construită în anul 1525 de fiica sultanului Selim al II-lea (1566 - 1575), care era soţia lui Sokollu Mehmed Paşa, vizirul tatălui său. Geamia este înconjurată de un cimitir musulman, la fel de valoros prin vechimea sa, atât din punct de vedere cultural, cât şi spiritual, care conţine morminte vechi de peste 300 de ani. La construcţia moscheii s-a folosit piatră luată din zidurile cetăţii Callatis. Fântâna rituală din curtea geamiei a fost construită cu piatră provenită dintr-un vechi mormânt roman. După 1989, moscheea a fost reamenajată cu ajutorul Primăriei municipiului Mangalia. În perioada comunistă, instituţia de cult fusese năpădită de buruieni, iar cimitirul nu mai era delimitat de niciun fel de gard. La câţiva ani după Revoluţie, mormintele turceşti, vechi de peste 300 de ani, precum şi moscheea, au fost recondiţionate, iar curtea a fost împrejmuită cu un gard înalt. Comunitatea turco-tătară numără la Mangalia în prezent mai bine de 3.000 de credincioşi musulmani. Dintre aceştia, vârstnicii sunt cei care vin în fiecare zi la rugăciunile rituale. Geamia poate fi vizitată de turişti şi de locuitorii oraşului, iar hogea Halil Ismet de la Esmahan Sultan le prezintă acestora istoria lăcaşului de cult. În anul 2008 au avut loc lucrări de refacere din temelii a moscheii. Acoperişul a fost decopertat spre a fi înlocuit cu unul nou. În interior s-a refăcut tencuiala, iar minaretul, care era foarte înclinat, a fost adus la starea iniţială. S-a refăcut şi fântâna din curte, care fusese astupată în 1959, iar apa este folosită din nou pentru ritualul spălării morţilor.

Muzeul de arheologie Callatis

Primele cercetări de arheologie la Mangalia au fost întreprinse de către C. Butculescu, urmat de inginerul topometru Pamfil Polonic, care a lucrat sub îndrumarea lui Grigore Tocilescu. La toate lucrările pentru fundaţii de construcţii de la Mangalia se descopereau urme ale trecutului foarte îndepărtat al oraşului. Cel care a sesizat pentru prima oară distrugerile aduse patrimoniului istoric al localităţii a fost însuşi Vasile Pârvan. Marele istoric român a demarat primele cercetări arheologice în Dobrogea (Histria, Ulmetum, Tomis şi Callatis) în anii 1915 - 1920 şi a aplicat primele măsuri practice de ordin muzeologic la Mangalia. Acesta este momentul naşterii nucleului primului muzeu istoric al oraşului. După Primul Război Mondial, Comisiunea Monumentelor Istorice şi Direcţia Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti l-au delegat pe Teodor Sauciuc-Săveanu să valorifice nucleul de obiecte arheologice depozitate într-o cameră de la subprefectura Mangalia.

La 15 septembrie 1924, istoricul T. Sauciuc-Săveanu inaugura un nucleu de muzeu în localul unei vechi biserici greceşti. În 1959 a fost înfiinţat actualul muzeu, director fiind Vasile Canarache. Secţie a Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie din Constanţa, după 1990 instituţia devine unitate culturală de sine stătătoare, sub conducerea regretatului Valerică Georgescu. În anul 1994, Muzeul de Arheologie Callatis era inaugurat în forma sa actuală. Intrarea în clădirea muzeului este realizată în stilul de construcţie al anticilor greci, imitând clădirile specifice civilizaţiei elene. Expoziţia permanentă constă în obiecte de epocă greacă, romană, romano-bizantină, dar şi produse ale civilizaţiei geto-dacilor din Albeşti, localitate vecină Mangaliei. Muzeul de Arheologie Callatis vernisează periodic expoziţii temporare, în cadrul cărora sunt expuse rezultatele muncii cercetătorilor şi muzeografilor mangalioţi. De asemenea, cu prilejul diferitelor evenimente importante din istoria locală, naţională şi europeană, sala principală a muzeului este locul de desfăşurare a unor manifestări cultural-ştiinţifice, la care participă elevi şi cadre didactice, oameni de ştiinţă şi de cultură.

Mormântul cu papirus datează din secolele IV-III î.Ch. Pe unul dintre capacele sarcofagului au fost găsite două coroane de frunze de lauri din bronz aurit, dovedind că cel care fusese depus în sarcofag era cetăţean de vază al Callatisului. Printre resturile scheletului mâinilor a apărut un papirus, apreciat ca o piesă deosebit de rară, unică în Europa de sud-est la acel moment. Papirusul era scris cu caractere epigrafice, cu o cerneală de culoare maron şi putea fi un talisman pentru viaţa de apoi sau o lucrare artistică aparţinând defunctului. Papirusul a fost preluat de cercetători din fosta URSS şi dus la Moscova pentru a fi descifrat. Mormântul poate fi vizitat în incinta Muzeului de Arheologie Callatis, sub forma sa tumulară. S-a păstrat şi ringul din piatră pentru a reda cât mai fidel construcţia. Sala tumulului a devenit o sală plină de comori, cele mai valoroase exponate ale muzeului fiind expuse aici şi puse în valoare în vitrine speciale.

Zidul de incintă al Cetăţii - colţul de nord-est

Zidul de apărare al Cetăţii Callatis a fost construit la mijlocul secolului al IV-lea î.Ch. şi a suferit unele refaceri în secolele care au urmat. Deşi zidurile nu cuprindeau întreaga suprafaţă locuită, incinta proteja principalele construcţii ale oraşului, temple, pieţe şi diferite edificii publice şi private. În caz de pericol, populaţia din cartierele extra muros se refugia între zidurile cetăţii. În secolul I d.Ch. zidurile au fost distruse, pentru ca în epoca romană să fie refăcute pe acelaşi traseu, spre deosebire de alte colonii pontice, unde zidurile nu s-au suprapus. Noul zid este cel care s-a păstrat până în zilele noastre, dar numai o porţiune de doi metri este intactă. Zidul se poate vizita în incinta Hotelului „President" Mangalia, chiar lângă recepţie.

Zidul de incintă al Cetăţii - colţul de nord-vest

Este unul din cele mai spectaculoase situri arheologice callatiene, unde cercetările arheologice au început în anii '80. Principalul obiectiv arheologic al sitului este un altar rectangular construit în secolul al IV-lea î.Ch, realizat din blochete masive de calcar legate cu crampoane în formă de coadă de rândunică. Pe latura de sud a monumentului, blochetele de calcar au fost legate cu crampoane în formă de T, observându-se şi azi plumbul de a fost folosit drept liant. Situaţia arheologică este inedită, cu atât mai mult cu cât fundaţia altarului elenistic a fost refolosită în epoca elenistică târzie, romană şi romano-bizantină ca fundaţie pentru elevaţia unui turn de colţ care făcea parte din sistemul defensiv al cetăţii în epocile amintite.